Ia tu brioşa!


Uneori, gesturi în aparenţă mărunte ne deschid orizonturi din cele mai largi. Le înţelegem ca revelaţii, un fel de revelaţii indirecte, dacă socotim că lumina care l-a orbit pe Saul pe drumul spre Damasc a fost o revelaţie directă. Aceste gesturi mărunte ne arată Dragostea, Viaţa, Calea.

*

*

Citisem în cartea lui Paul Tournier, Personajul şi persoana, o întâmplare. Unul dintre personaje descrie o revelaţie trăită de el, şi în care nu pomeneşte direct Persoana divină. Cu toate acestea, întâmplarea respectivă, el o numeşte revelaţie, o bulversare a traseului evenimenţial. Un soi de scurtcircuit care i-a schimbat viaţa.

Era adolescent, o ducea bine, făcea parte dintr-o familie bogată. În această linearitate a vieţii lui a intervenit războiul, şi totul s-a dus de râpă. Urmărit fiind de nazişti, fugea dintr-o localitate în alta, ca un vagabond. La un moment dat, a văzut în stradă un vânzător ambulant care vindea brioşe. Îi era o foame cumplită, dar n-avea nicio leţcaie, aşa că nu putea să-şi cumpere râvnitul aliment.

În acel moment, s-a apropiat un călugăr cerşetor să-şi cumpere o brioşă. Dar când s-a întors să o ia din loc, l-a văzut pe tânărul aflat în apropiere. În loc să muşte din brioşă, a întins mâna şi i-a oferit-o tânărului.

Ei bine, pentru acest personaj, întreaga existenţă s-a schimbat în momentul când a primit brioşa. „A fost o revelaţie, a mărturisit el. M-a făcut un alt om.”

A fost o revelaţie, pentru că brioşa aceea i-a astâmpărat foamea, nu doar fizică, ci şi pe cea interioară. Un gest de bunăvoinţă, un gest de sacrificiu din partea semenului său i-au arătat Dragostea, Viaţa, i L-au arătat pe Dumnezeu.

Oare suntem noi agenţii unor revelaţii indirecte?

Ia tu brioşa!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Ia tu brioşa!

  1. romuluss zice:

    A.Dama,

    deosebit subiectul, este foarte real, am trait si eu recent astfel de revelatii, desi probabil nu la o intensitate identica si nu cu acelasi efect, dar gesturi care mi-au transmis mult.

    Pentru a percepe gesturile la o intensitate avem nevoie si de o sensibilitate interioara, altfel suntem ca si baietii de cartier – tepeni la orice gest.

    Dragut finalul (Ia tu brioşa!) 🙂

    Ia si tu o briosa!

  2. Camix zice:

    Uneori eşti revelaţie pentru alţii şi nu ştii. Nu ţi se spune sau nu ajung la tine ecourile. Mă gândesc că, dacă am şti atunci când am ajutat – voluntar sau involuntar – ne-ar încuraja chiar şi pe noi. Şi stimula şi pe viitor.
    Însă poate nu ar trebui să ne luăm după absenţa ecourilor, dacă ştim că ceea ce facem are un combustibil mai puternic.

    În rest, să ne fie de provocare gândul tău. Să vrem în primul rând să dăm. Fără să aşteptăm ecou, indiferent cât de greu e.

  3. A.Dama zice:

    Romi, nu ne dai detalii despre ce s-a intamplat cu tine? 🙂

    Eu scrisesem de fapt 2 intamplari, dar cand am vazut cat e de lung articolul, am lasat cealalta intamplare pentru alta data. A doua intamplare era traita de mine. 🙂

    Da’ pe baietii de cartier nu-i misca nimic? Daca aud un rap sau un hip-hop care le merge drept la inima si ii sensibilizeaza?

    Bine-ar fi sa fim noi cei in care oamenii vad Calea, Dragostea, Viata!

  4. A.Dama zice:

    Camix draga, e-adevarat ca de multe ori nu stim. Eu am patit o chestiune si am aflat dupa ani de zile, dar… parca mi-e greu sa ti-o zic. 😛 Intrasem la facultate, mi-am vizitat liceul in septembrie, dupa ce incepuse scoala, am fost prezentata la o clasa de catre ex-profesorii mei… nu mai dau detalii…, si-atunci o fata din clasa aceea si-a propus sa devina ca mine. Am aflat dupa vreo 10 ani ca a ajuns ca mine, ba chiar a mers mai departe. Am aflat chiar de la ea si am fost atat de surprinsa!!!!!!!

    E bine si sa fie ecouri! Eu stiu asta… Iar daca nu sunt, sa mergem prin credinta ca tot ce facem e pentru slava Lui. Hm. Oprire buna de meditat! 🙂

  5. Alin Cristea zice:

    Aoleu – îmi spun re-citind din anamneza adam(a)ică -, ce o să ajungă mediul ăsta de-l numii blogosferă evanghelică – dacă o să-şi propună careva să devină (atît de rotund) ca mine (sau mai puţin rotund ca ştim toţi cine). D’apoi de-o merge mai departe…

    Aoleu şi vai de noi!
    Sîntem toţi cu capu-n nori?

  6. A.Dama zice:

    Vai, Aline, ai scris asa de incriptat, ca daca nu era cineva sa ma mixlumineze, nu intelegeam comentariul tau!

    Bun, multummix! Iar in legatura cu rotunjirea si patratirea progresive… hm… sa va depaseasca, sa nu va depaseasca,

    sa va depaseasca,
    sa nu va depaseasca,

    sa nu va depaseasca,
    sa nu va depaseasca!!!

  7. Alin Cristea zice:

    Da, petalele-s rupte pe jos… Deconstruite…

    Aşteptăm cu (ne)răbdare re-facerea roşiaticului mac…

  8. cllod zice:

    Cine are nevoie de briosa mea?

  9. A.Dama zice:

    Mda, Aline, uite ce spirit de observaţie la tine! 🙂

    Să vezi că m-am apucat să socotesc pe petalele căzute care sunt pe header… Şi, ce să vezi? A ieşit MĂ IUBEŞTE. 😛

    Cât despre reconstrucţie, stai să se umple câmpii cu maci. Atunci o să bat şi eu câmpii! 😀

  10. A.Dama zice:

    Cllod, oare, oare?

    Chiar faci brioşe sau ai primit şi tu şi dai mai departe? 🙂

  11. Pingback: Intră!… « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s