Trata(men)t de greaţă


Greaţa a ajuns la fel de comună ca pâinea. Unii se descurcă cu emetiralul, alţii se rezumă la constatarea disconfortului digestiv, iar alţii n-au nicio greaţă.

Iniţial, mi-am zis că „Hristos a înviat!” se potriveşte în orice zi a anului, deci nu e neapărat nevoie de simultaneizarea cu momentul. Plus că ceilalţi – „mai puţin (drept)credincioşi” – se salutaseră aşa cu o lună înainte. Mă gândeam că moartea unora durează mai mult de „trei zile şi trei nopţi”, deşi nu ştiu cum iese socoteala în matematica învierii. Orice-aş face, tot 2 nopţi ies la socoteală. Dar nu-mi bat capul cu asta.

Chestiunea e că s-a prelungit ruptul perdelei, moartea macului, din motive de… greaţă. Nu, nu e vreo sarcină pe rol, nici friptura de miel nu-i de vină, nici măcar sondaj-ul/-ele care-ţi întorc stomacul pe dos. N-or mai pocnit reactoarele nucleare, nici nu s-a contaminat apa de la robinet.

Şi nu-i de incriminat nici foaia scrisă de caiet, băltind sartrian.

Zice-se că şi de la depresie poţi da în greaţă. Iată despre greaţă şi vomă pe înţelesul tuturor. Dar nici depresia nu-i la mijloc, bat-o vina!

Un lucru nu-nţeleg. Cel puţin. Asta, în matematica mea, s-ar traduce cu un element cert şi o infinitate de elemente potenţiale, probabile. Nu înţeleg de ce după o săpuneală zdravănă şi o constatare grobiană:

şi m-am înfuriat numai văzîndu-l cît de mulţumit şi dolofan de sine este, m-am rugat să nu strivească toată rostopasca la aterizare

urmează declaraţia de dragoste:

Dragă Marius, … Te iubesc. (Citat de la sursă)

Da, mi s-a făcut greaţă de toate aceste „fracturi de limbă”. Ce, oare-i greu să twistezi parolele à la „ştim-noi-cine” şi să sufixez-eşti după propria reţetă scălâmbăiată toate verbuliţele? Ce n’est pas difficult, hombres! Dar când unii fac click la un Isus „ratat”, care, în context, era mai mult decât obviously că numa’ ratat nu-i, cine suntem noi să dăm cu paru’, sau cu bisturiu’, sau cu… voma, că nu-L pricepe lumea aşa cum Îl pricepem noi, marii specialişti isusişti?

Eu zic că unul care L-a cunoscut pe bune, de-a dreptul şi de-adevărat nu mai poate fi derutat de Dan Brown, nici de Kazantzakis, nici de un spectacol în care Isus e homosexual. Poate să plângă pentru cei rătăciţi şi cu mintea schimonosită de Cel Rău (ori furată de tot), poate chiar să se roage pentru ei, dar toţi aceştia nu-i vor fura lui un Cristos viu, dacă într-adevăr este viu pentru el.

Tot aşa, prezentarea unui Isus loser din punctul de vedere al contemporanilor Lui, al celor care aveau cu totul alte aşteptări de la Mesia, nu îmi va modifica mie realitatea Cristosului trăit!!! Şi nu zic asta pentru că nu-i bine să veghem unii asupra altora, ci pentru că ecuaţia a fost, în fond, mai simplă: unii au arătat deschidere faţă de acest Isus, astfel arătat lor, tocmai pentru că El vorbeşte când într-un fel, când într-altul!

Şi cine sunt eu ca să zic: „trimite-o înapoi la Unicul şi Absolutul ei”? Doamne, apără! Dacă Pavel nu ar fi găsit acel altar pentru un Dumnezeu necunoscut, mai greu le-ar fi explicat că el chiar ştie numele Lui!

Şi-atunci m-am întrebat ce mai caut eu prin această blogosferă, unde fiecare strânge cu dinţii aprig de sforile cu care l-a legat bine pe propriul său isus, aşa încât să nu i-l fure nimeni şi arată cu degetul spre isusul celuilalt care, of course, e diferit, bun de ridiculizat!

Greaţa e o stare comună, precum pâinea.

Şi are drept sinonim scârba. Iar lui Dumnezeu Îi este scârbă de:

idoli,

obiceiurile neamurilor,

cei cu inima stricată,

jertfa celor răi,

inima trufaşă,

cel ce iartă pe vinovat,

cel ce osândeşte pe nevinovat,

două feluri de măsuri…

ş.a.m.d.

Cele de mai sus se vor o invitaţie la autoanaliză, nu apărarea unora şi condamnarea altora în tandem. Da, am făcut trimiteri concrete, pentru că am explicat o tăcere… Şi asta e partea majoră a explicaţiei.

Când ţi-e greaţă, e bine să nu stai în văzul tuturor. Te retragi până se rezolvă problema. Dacă greaţa nu e fizică, ci… de altă natură…, iau ca tratament încă un psalm de dimineaţă, o mană de prânz şi-o cântare de cină cu fereastra deschisă. Numa’ de-aia! Să mă audă toţi, să mă pârască la-mpărat, să mă dea la lei!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate, De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Trata(men)t de greaţă

  1. ionatan zice:

    De la ăst fain articolş al tău
    Mi s-a-ngreţit neuronaşul rău…! 🙂

  2. ionatan zice:

    Cât despre isusişti, cel mai cel a fost Isus însuşi, când îi explica lui Nicodim că trebuie să se nască din nou… Oare câte ministere are Împărăţia lui Dumnezeu?

  3. Camix zice:

    A.Dama,
    chiar dacă nu mă aşteptam la reacţia sonoră, înţeleg sentimentul. Din păcate foarte bine… Am tot învârtit la întrebări în cap până a început să se învârtă prea multe din jur. Apoi am luat-o mai încet. Mi-a fost şi mi-este greu să înţeleg aceste lanţuri care se pun în jurul unui isus sau altui isus şi nu braţe în jurul lui Isus.

    Nu ne mai putem desprinde propriile viziuni pentru a vedea clar pe cele ale altora. A devenit imposibil să ne închinăm cu ceilalţi, pentru că ei îşi pun cravată albastră, iar noi verde.

    Tot aşa de greu mi-a fost să înţeleg aproape anatemizarea care s-a dezlănţuit atunci împotriva celui (şi celor) care se bucură în Domnul şi altfel. M-a durut teribil să văd toate adjectivele coborâte în capul omului pentru că spune într-o altă limbă ceea ce crede…
    M-au durut condamnările, întoarcerile 180 grade şi amplificatoarele la maxim. 😦

  4. A.Dama zice:

    Ionatan,

    Dacă pun în rime greaţă,
    Voi aluneca pe gheaţă.
    Mai bine-aş merge pe ape,
    Iar de cad, El să mă scape.

    Oare are ministere Împărăţia? Şi unii dintre noi fi-vor miniştri?

    Ministru rimează cu sinistru. Camdeodată.

    Dar eu nu vreau ministru! Eu vreau Mireasă.

  5. pety zice:

    E un subiect greu.

    Adama, eu pe blogosfera am invatat sa fiu mai rezervat, chiar daca am luat-o pe cocoasa iar, zic eu, nevinovat.

    Imi place tipul de argumentare. Isusul meu biblic nu poate fi modificat de nici o descriere, paradigma, dogma sau filosofie.

  6. romuluss zice:

    A.Dama te inteleg, nici eu nu sunt de acord cu badaraniile, cu crucificarile.

    Sunt constient ca exista nivele diferite de intelegere a Scripturii, iar daca nu ar fi asa Pavel nu ar face afirmatii legate de cugetul unora.

    Capitolul 10 din 1Cor nu este inteles de multi, ci mai degraba saltat, fapt care duce la realitati de felul celei intamplate.

    Abordarea subiectului mi s-a parut interesanta si m-a ajutat sa inteleg mai bine contextul in care a trait Isus, ce cauzau anumite replici ale Sale.

    Daca nu intelegi bine mentalitate celor contemporani cu Isus, nu poti vedea clar derularea evenimentelor din viata Lui Isus si sensul celor exprimate de El.

    Nu am crezut nici o secunda ca se vrea denigrarea Mantuitorului sau atribuiri de epitete denigratoare.

  7. A.Dama zice:

    Camix, as fi trecut peste sonorizare, dar e un fel onest de a sta fata in fata cu lumea adam(a)ica si cititorii ei.

    E doar un punct de vedere. Eu nu m-am indoit de iubirea lui Rasvan fata de El. Mi-e greu sa pricep de ce ne desfiintam si apoi spunem ca ne iubim. Cred ca si eu am facut de-astea, de aceea ziceam de autoanaliza, ca ar fi bine sa stam, sa vedem cum e cu „adevarata fatza”, vorba ta. 🙂

    De alta parte, cand in mod consecvent pe un blog este prezentat El, cand sunt pomenite ale Sale fapte, cum poate genera atata patima o afirmatie de acel gen?

  8. A.Dama zice:

    Pety, si eu am incercat sa fiu mai rezervata. Si-atunci, mi s-a spus ca pun pe blog doar „romantisme”. Altfel spus, cum ziceau mai demult prietenii mei, siropuri… de-o sa faca diabet forumul de discutii pe care ne aflam.

    Mie imi pare rau ca tu ai luat-o pe cocoasa. Nu stiu daca scapa careva de episoade asemenea. Numai daca disparem.

    Sunt de acord cu ultima afirmatie! 🙂

  9. A.Dama zice:

    Da, Romi, pentru ca tu te-ai gandit la context, pentru ca „n-ai pus eticheta” si gata, bun de export. Asta in cazul cel mai fericit… La exil cu ei! In alte cazuri, sacul pe cap, pistolul intre coaste ori in ceafa… 😀

    In dialogul din comentarii, care acum nu mai e la dispozitia cititorilor, eu am priceput ce sustinea Rasvan. Am urmarit tot ce a scris. M-am gandit ca unii au nevoie de un Isus care aduce pacea, altii de Unul care aduce razboiul etc. Unii vor un Isus romantic, altii unul intreprinzator – pai, cum ar fi fost sa vina un evreu mirat nevoie mare de vindecarea cu scuipat amestecat cu tina si sa zica „gata, ma apuc de afaceri”? Unii vor un Isus-mamica, iertator si supus, altii un Isus-tatic exemplar, cu meseria bine stiuta, succese profesionale, salar bun etc.

    Bine-ar fi daca ne-am aminti ca nu El e proprietatea noastra, ci noi proprietatea Lui!

  10. A. Dama, mă bucur că ți-a trecut „greața”. S-a revigorat acum lumea ta.

    In ce priveste subiectul, sunt străină de el. De Isus – nu. Ce s-a întâmplat pe bulevardul blogosferei? Accident? Cine? Unde? Cu ce? Când?
    Eu nu merg prea departe pe blogosferă, de teamă să nu ma ratacesc, ca zilele trecute.

    Spor la adunarea petalelor tale de mac!

  11. pety zice:

    As zice eu mai multe, dar nu mai zic.
    Stii de ce?

    Ma gandesc ca am alta menire, alt „domeniu”. Iar in domeniul acesta nu trebuie sa etichetez.

    Dar un lucru pot sa mai zic. Nici mie nu-mi plac contradictiile evidente. Karen Horney spunea: „contradictiile sunt semnul nevrozei”.

  12. ciprians zice:

    draga A.Dama, confratii n-ar fi impresionati -intotdeauna- de leacul pe care-l propui pt greata launtrica. Toti il folosim, asa ca… what’s the point?; uneori trebuie iesit din tiparul stereotipiei cotidiene, fie ea chiar si spirituala.

    Mi-a placut postarea ta! 😉

  13. A.Dama zice:

    Florentina,

    accidentele se întâmplă ca să ne sporeasca vigilenţa. 😀

    Dar cu macii, mai aştept.

  14. A.Dama zice:

    Înseamnă că a fost un mic scurtcircuit pe traseu, dacă s-a-nţeles că ai fost spamuit. 🙂

    Cu menirea… oare nu-i valabil pentru fiecare dintre noi? Avem o vârstă şi am realizat ceva până acum, până să se inventeze blogurile. Cu etichetarea… ar trebui să mă simt vinovată? Până la urmă, ne autocontrolăm şi ţinând cont de ce se spune, pozitiv ori negativ despre noi. El ştia ce gândesc oamenii, aşa că… autocontrolul Lui era doar în funcţie de Voia Tatălui. Hm. Mi-ai / mi-am dat de gândit. 😛

    Contradicţiile sunt semnul nevrozei? În poetică sunt alt fel de semne. 😀

  15. A.Dama zice:

    Ciprian, înseamnă că dacă toţi folosesc leacul, sunt în rând cu lumea… Nu-i bine? Tre’, musai, să fiu mai cu moţ? Ian spune-mi dumitale un tratament nestereotip! Doar eşti medic! 😛

  16. CiprianS zice:

    Tu propuneai o modalitate de tratare a starii de greata launtrica spirituala (care ar fi animat postarile unora dintre noi), iar eu spun ca acea modalitate a devenit banala pt confratii nostri de credinta, care au devenit imuni la aceasta terapie (doar au fumat-o de mult, nu?). Socurile electrice, camasa de forta, dusurile reci-reci etc… lobotomia? – toate transpuse in domeniul spiritual! 🙂

  17. pety zice:

    Draga Adama,
    la mine fac referire cu menirea.

    Am hotarat sa ma axez pe consiliere, iar in acest caz nu se cade sa spun ceea ce as spune 🙂 .

    De asemenea, am hotarat in inima mea sa comentez cu mai mult discernamant, nu oriunde si nu oricum. Si mai rarut ca-i mai dragut 🙂

    In lumina acestor lamuriri/clarificari sper sa fiu mai usor inteles.

  18. A.Dama zice:

    Cipri, bine că am întrebat! 😛

    Mă-ntrebam dacă tratamentele astea sunt printre modalităţile de tortură pentru a se „stoarce” adevărul? Uite că atunci când storci, dacă-i murdar ce storci, iese murdăria, iar dacă-i fruct, iese sucul. 😉

    Dacă storci Adevărul? 🙂

  19. A.Dama zice:

    Dragă Pety, ştiu că la tine ai făcut referire, iar eu am generalizat, fiindcă nici menirea noastră nu e aici pe blog. Deci nu se cade să spui? Se pică? 😀 Bine, bine, respect decizia ta, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Dacă n-am fi curioase noi, adamele, de ce ne-ar mai chema aşa?

    Şi mai consistent că-i mai demn?

    In lumina acestor lumini, mulţumiri ţi se cuvin. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s