Cu Ierusalimu-n inimă


Cum încape un oraş într-o inimă?

1. În poezie:

cât două aripi neţâşnite din găoace
ascuţite la bază ca un colţ de inimă
aşa se înfăţişa Ierusalimul pe harta-ţi
din care am băut pe nerăsuflate toate râurile

2. În amintire:

  • În două zile am pus piciorul pe trei continente. Plecasem din America, făcusem o oprire în Europa, iar acum mă aflam în sudul Asiei. În tot acest timp, amintirea oraşului meu natal o păstram în inimă ca pe o fantomă cu care te prea obişnuieşti şi nu mai vrei să o alungi… pe care o îndrăgeşti, iar dacă ar dispărea, ţi-ar zdruncina tot echilibrul.

3. În inima ce nu-i de carne, ce n-are consistenţă, nici geografie exactă.

  • Cei din pământul depărtat, gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre. (Ier 51, 50)

Am verificat şi alte traduceri…

Într-o versiune de la greco-catolici, am găsit: Ierusalimul să fie de-a pururi în inima voastră.

Versiunea ortodoxa: să-şi găsească Ierusalimul loc în inima voastră.

Versiunea Bartolomeu Anania: chemaţi Ierusalimul să vi se suie-n inimi.

Nu mai comentez diferenţele şi… trădările. Cât de sus poate fi „inima” noastră, ca Ierusalimul să se „suie” în ea? Ajunge scara sau trebuie macaraua?

Mă gândesc că dacă încape Ierusalimul în inima fiecărui evreu, chiar dacă evreii sunt milioane, iar Ierusalimul unul singur… la fel încape Noul Ierusalim în inima fiecăruia care crede.

Există aici, desigur, o întreagă poveste despre locul sfânt, oraşul sfânt, ţara sfântă. Purtarea lor „în inimă” e o abstracţiune concretă. Dar Ierusalimul nu mai e acel topos sacrosanct care le înflăcăra inima evreilor. E cu moschei, ziduri în ruină, Zidul plângerii.

Şi totuşi, e păstrat în poezie, în amintire, în inima…

Unde e acea inimă în care încape un întreg oraş? Dar Dumnezeu întregul?

O inimă dincolo şi dincoace de geografie, peste şi dedesubtul oceanelor, înlăuntrul şi înafara omului, înfăşurându-l ca-ntr-o cupă de crin. Regal.

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cu Ierusalimu-n inimă

  1. geo zice:

    „Acestea sunt doua legaminte… Ierusalimul de sus este liber si el este mama noastra.”
    Ierusalimul din inima este Legamantul cel nou, cel MAI BUN. O imparatie de cuvinte, un oras de idei, un domeniu de duh, nu de materie.
    Construit din Cuvantul, inceput cu un altar, apoi cu un templu, si apoi cu maretele ziduri.
    Inceputul e cu modestul altar… dupa regula… din pietre necioplite.
    In lupta mea cu pacatul, mult timp am crezut ca ar trebui sa moara pacatul. Pana cand am vazut ca cel ce trebuie sa moara sunt eu, iar pacatul ramane fara adversar. Mort fata de pacat, viu pentru Dumnezeu, liber sa se dezvolte in inima mea cea mai formidabila investitie imobiliara, un oras-Legamant, strazi de indurari, zidiri de har, gradini de virtuti.
    Incepe cu o viziune, cu un PUZ (plan urbanistic), un arhitect si constructor a conceput cetatea cu temelii tari si, vorba lui Origen: lui Dumnezeu Ii place sa locuiasca in inimile celor ai Sai ca intr-o cetate bine randuita. A pus temeliile cetatii in inimile noastre, cuvintele legamantului nou asezate bine in inimi, iar cu fiecare iluminare, cu fiecare har, cu fiecare partasie, noi zidiri se adauga gloriei inceputului.
    Acesta este Ierusalimul, randuiala pacii revarsate, a harului felurit turnat prin ceea ce da fiecare incheietura.

  2. A.Dama zice:

    Draga Geo,

    Sa stii ca doar prima interventie e moderata, dupa aceea intra comentariile si daca eu nu ma aflu prin preajma! 😉 Imi pare rau ca a fost lunga asteptarea, dar iti spun bun venit!

    Am citit cu interes paralela dintre cele doua orase sfinte, ca doua legaminte! Si-apoi distinctia oras-materie, oras-duh. Tot asa ne putem gandi la trupurile care sunt templele Duhului Sfant – noi avem o reprezentare materiala a templelor si mai greu putem realiza ce se intampla intr-o altfel de dimensiune decat cea mentala.

    Si citatul din Origen vine sa completeze aceasta deschidere catre realitatea duhului. Intrebasem si eu – retoric – cum incape un Dumnezeu intreg in inima, cand El e cel care incape (cuprinde) pamantul intreg, fiindca pamantul si cerul nu-L pot incapea? Ele sunt lucrarea Lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.