Ca de-nceput de pătimire…


Începe Săptămâna Patimilor.

Monica Lovinescu s-a sfârşit.

Încă un glas care îşi va prelungi nedeteminat memoria a amuţit.

Monica Lovinescu (1994) – Sursa imaginii: Wikipedia

*

Noi ne gândim la cele 10 fecioare şi la pilda lor. La miezul nopţii va veni furul. Suntem cu rezervele asigurate, să nu se stingă a noastră lumină?

Săptămâna Mare începe cu Canonul pocăinţei, în strofele căruia „autorul exprimă în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă”.

Am ales acest citat pentru superbul adjectiv participial: ÎNTRARIPAT!

Să ne gândim dar la (într)aripa(rea) noastră!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Ca de-nceput de pătimire…

  1. pety zice:

    Of, of, of!

    Sufletul mi-e greu…

    Termina-s-ar odata!

    Suferinta!

  2. danharabula zice:

    Adama, ma gandesc serios la asta. Se poate intampla oricand, oricui, tie, mie…
    Miza este enorma si ne purtam de parca am avea TOT timpul la dispozitie. Avem, de fapt, clipe…acum-ul, prezentul. Si in fata: vesnicia.

  3. hibiscus zice:

    Sa fi amintit ca a rezistat asupririi comuniste si ca l-a infuriat pe Ceausescu! In ochii mei, asta este o onoare deosebita.

    Intr-o zi vom merge si noi pe acelasi drum. Ma intreb uneori ce anume voi lasa eu in urma. Si ma gandesc cu tristete ca pana acuma, mai mult am primit decat am oferit in viata. Poate ca o buna parte a explicatiei are de-a face cu varsta. Cam asta este situatia intre 20 si 30 de ani…

    Imi plac omanenii care se alipesc de un principiu si lupta pentru el. Adesea ne gasim in pozitie de moderatori. Navigam si discutam idei interesante, dar aproape niciodata nu adoptam o pozitie categorica. Poate ca ne place sa operam cu tact, poate ca, in parte, vedem stilul european la lucru, cu accentul pe proces, si nu neaparat pe rezultate. Poate ca unii dintre noi am hotarat ca nu prea conteaza, pentru ca oricum alegerile individuale nu au un impact semnificativ. Nicaieri. Poate ca ne e frica.

    Uite ca femeia asta a spart tiparele.

  4. A.Dama zice:

    Pety, imi pare rau pentru greutatile sufletului! Se pare ca suntem mai multi pe-acelasi calapod. Iar la a doua parte a comentariului tau, zic Amin!

  5. CNI zice:

    Riscand sa stric efectul citatului dat, de dragul exactitatii liturgice, trebuie spus ca in Saptamana Mare nu se canta defel Canonul Sfantului Andrei Criteanul; acest canon de pocainta se canta doar in prima si a cincea captamana a postului, de care saptamana Mare este distincta.
    Saptamana Mare incepe cu Sambata lui Lazar, inaintea Floriilor.

  6. A.Dama zice:

    Dane, e limpede ca (ni) se poate intampla in orice moment.

    De-o vreme incoace, de cand cu mediatizarea pe toate gardurile, ne numaram mortii. Insa se spune cu voce tare doar despre unii. De Beni din Cuzap nu s-ar spune la televizor… Bine ca are El o Carte unde noteaza fiecare secunda si fiecare silaba ce le vom fi (pe)trecut noi!

  7. A.Dama zice:

    Hibiscus, nu am intrat in detalii despre activitatea si scrierile Monicai Lovinescu. Exista informatii suficiente in spatiile mediatice nu doar romanesti, ci si internationale. Iar felul in care se raporteaza oamenii la scrierile ei este diferit, chiar contradictoriu. Mi-am ingaduit a zice doar ca despre ce a scris ea se va vorbi in continuare. Deci numele-i va fi eternizat macar o vreme (paradox intentionat).

    Sunt de acord cu tine ca e mare lucru sa ai curajul sa rostesti impotriva puterilor, stapanirilor, domniilor acestea trecatoare! Chiar daca un alt imperativ scriptural este supunerea fata de cei care au puterea!

  8. A.Dama zice:

    Draga CNI, multumesc intai si intai pentru precizari. Da, stiam ca incepe sambata, insa ma gandeam la cate un gand pentru zilele de luni, marti… s.a.m.d. Informatia despre cantarea Canonului am gasit-o pe un site despre Deniile Saptamanii Mari. Bineinteles ca nu toate site-urile sunt de incredere, insa nu stiu cat de grava e inexactitatea comisa indirect, respectiv citandu-i pe altii inexacti.

    Tu nu ai avea cum sa strici efectul citatului, pentru ca intrARIPArea transcende inexactitatile temporale. Daca se chiar intampla, ce mai conteaza ca era secunda 23 ori sambata, in loc de luni?

    Multumesc pentru precizarile tale! E bine sa veghem unii asupra altora!!! 🙂

  9. hibiscus zice:

    A.Dama,

    Esti politicoasa. Reactia mea a fost in mare masura la felul in care o aminteste articolul acela din ziar pe femeia aceea. Nu neaparat la ce a realizat ea in mod obiectiv. 🙂

  10. A.Dama zice:

    Hibiscus, era asa de subtire linia intre politicoasa si plicticoasa, ca m-am uitat de 2-3 ori ca sa ma conving ca e prima, nu a doua varianta. :))

    Femeia asta a facut ceva! Merita sa ne uitam la exemplele pe care ni le ofera altii! E ca si cum El ne-ar vorbi in continuare in pilde. 🙂

  11. CiprianS zice:

    A.Dama, nu stiam ca a murit Monica Lovinescu! imi pare rau ca se stinge incet-incet, in fapt aproape a disparut generatia care a influentat – cred eu – cel mai mult intelectualitatea romaneasca si cea europeana.

  12. Dragă A.Dama, cunosc o soră în vîrstă şi foarte credincioasă de la Tîrgu Neamţ, care a fost răvăşită de moartea unei vecine de-a ei, pentru că, deşi încercase în repetate rînduri să o aducă la credinţă, se pare că uşa harului se închisese pentru femeia aceea. Cu toate astea, nu avea linişte, i se părea că nu insistase suficient. Cred că aici e problema şi cu băbuţa Lovinescu, care a murit la 85 de ani, deci nu în floarea tinereţii, la Paris, şi nu în timp ce căuta resturi de mîncare prin tomberoane sau în închisoare, şi singura problemă este unde îşi va petrece veşnicia şi dacă a murit credincioasă, nu că a murit încă un intelectual român care a fost o chinuit de comunişti, dar n-am auzit să fi evanghelizat măcar un om. Aşa că eu nu o plîng decît dacă va ajunge unde s-a dus alt mare creier, Cioran, altul care a schimbat gîndirea tinerilor în sens negativ. Pe fariseul de Liiceanu îl doare că a murit singură şi că nu i s-au prea vîndut cărţile, dar nu spune că tot el le-a pus nişte preţuri peste „cota” de piaţă a autoarei.

  13. A.Dama zice:

    Cipri, e drept ca s-au dus rand pe rand. I-a secerat… Dar cand ma gandesc la secera, imi vine in minte automat ciocanul. 😀 Reflexele astea (ne)conditionate! 😛

  14. A.Dama zice:

    Draga Rasvan, am pastrat distanta, am trimis la surse media si n-am pus defel in discutie destinatia postmortem a Monicai Lovinescu. Cine sunt eu sa zic unde se duce dupa moarte unul sau altul? Cine se poate pune in locul Lui pe scaunul de judecata?

    Exemplu iau si de la sora aceea pe care ai pomenit-o tu, exemplu iau si de la Monica Lovinescu. Atunci cand a murit Pavarotti, cati si-au pus problema destinatiei lui? Si cu ce legitimitate si-ar fi pus o astfel de problema?

    Avem ceva de invatat de la oamenii acestia de cultura, de la artisti? Daca Tarkovsky, cu toate intrebarile esentiale pe care le-a ridicat, s-a dus unde s-a dus si Monica Lovinescu? Cine suntem noi sa ne erijam in judecatori??????????

  15. hibiscus zice:

    Rasvane,

    Eu am inteles ce vrei sa spui. Este bine sa ne gandim la lucrurile de prioritate, si ce altceva are o prioritate mai mare decat vesnicia?

    Dar reactia ta m-a facut sa ma gandesc la altceva. Niciodata nu am inteles, desi am crescut in Romania, ce e cu insistenta asta pe termenul „intelectual.” Intotdeauna vedeam la televizor oameni foarte educati care pareau obsedati cu „clasa intelectuala” si meritele ei.

    Am avut atunci impresia ca toata vorba era doar asa ca sa se simta ei mai bine. Uita-te la mine, eu nu sunt ca si muncitorul din agricultura, „eu sunt intelectual.” Nu am fost deloc impresionat.

    Mai tarziu, la facultate, am invatat ca exista societati unde se pune accent mai mare pe ideea de stratificare sociala decat in alte locuri. Am hotarat ca asta este explicatia, macar in parte.

    Oricum, daca cineva are vreo clarificare, un gand pe tema asta, sunt dornic sa ascult.

  16. A.Dama, nu-i comentez valoarea, cărţile trebuiesc citite, muzica trebuie ascultată dar plînsul este pentru cei dragi, pentru sfinţi, pentru martiri: nu am nici un sentiment la aflarea veştii că cea care a fost doamna Monica Lovinescu nu mai este. Cînd un om trece în veşnicie, tot întrebarea pusă de mine e valabilă: unde… etc. N-am încinerat cultura şi cărţile ei, ci am asistat, de departe, la incinerarea trupului Monicăi Lovinescu, doar atît.
    De pe altă baricadă, o altă femeie deşteaptă care s-a prăpădit tot la o vîrstă matusalemică, Zoe Dumitrescu Buşulenga, a trăit ultimii ani la Văratec, la mănăstire. S-a pregătit, deci, pentru această trecere, asta e important pentru mine, creştin fiind. Asta e lecţia de care vorbeam eu.

  17. Camix zice:

    Cred că fiecare moarte ne duce cu gândul (sau ar trebui cel puţin) la cele veşnice. În sensul de a ne determina să medităm. Cel puţin.
    Personal, nu văd articolul acesta ca o „plângere a unui mort”. Asta ar fi presupus o elogiere făcută celui în cauză. Care nu este, ‘adică lipseşte cu…’ 🙂
    E o aducere aminte, o îndreptare a atenţiei de la pământ la cer. Un clinchet de atenţie…

  18. Camix, nici eu nu m-am referit la postare, nu am „judecat-o” pe Monica Lovinescu, am spus că sper să nu fie pierdută şi că nici un suflet nu a devenit mai creştin din scrierile ei. Omul numit Hibiscus scria ceva, am scris şi eu altceva. Rog iertare, nu mai scriu nimic aici, nu vreau să tulbur mediul cu stilul meu de încălzitor global. Cu respect pentru gazdă şi pentru voi, să aveţi un Paşte binecuvîntat!

  19. A.Dama zice:

    Draga Rasvan,

    Sa-ti spun ceva: am primit candva un premiu si… intamplarea a fost ca mi l-a inmanat chiar Zoe Dumitrescu Busulenga. Am ramas uimita cat de mica era, fata de ce mare nume stiam noi pe-atunci ca are… Si tin foarte bine minte privirea ei… si caldura mainii cu care m-a strans cand mi-a dat diploma. Dar faptul ca a petrecut ultimele luni intr-un spatiu sacru nu garanteaza destinatia de dupa… N-ai de unde sti cum au fost ultimele ceasuri ale Monicai L. Deci chiar nu ne putem pronunta in privinta asta.

    In ceea ce ma priveste, daca e sa iau ceva bun din ce au scris acesti oameni, voi lua. In fata eternitatii, fiecare se descopera singur. Se poate sa avem mari surprize cand ajungem acolo (nadajduind ca vom ajunge) si sa nu ii gasim pe cei de care eram convinsi ca vor fi printre cei alesi.

    Eu multumesc pentru urari si zic ca putem discuta lucrurile, nu neaparat patimas!

  20. A.Dama zice:

    Hibiscus,

    Ne intereseaza unde isi vor petrece eternitatea cei de langa noi. Ce putem face, sa facem fara preget! In alte privinte, nu depinde de noi.

    N-as putea sa-ti spun multe in legatura cu „intelectualii”. Intamplarea face ca as fi dintre ei… Sa spuna cum ne vad cei din afara!

    Eu cred ca meseriasii priceputi, din mana carora ies lucruri maiestre, nu sunt cu nimic mai prejos decat cei care stau in fata unei sali de elevi sau studenti si predau, de exemplu.

  21. A.Dama zice:

    Camix, si eu m-am gandit mai mult la acel „clinchet” pomenit de tine. De fapt, la intraripare. Insa, pana acolo, se pare ca a fost o moarte si s-au comis inexactitati… Asa se face ca s-a auzit mai stins clinchetul. 🙂

  22. A.Dama, doar o mică precizare: despre Buşulenga ştiu de la unul din bunii mei amici, care a fost medicul ei pînă în ultima clipă, nepotul marelui şi regretatului etnograf Adrian Fochi. Cu respect, Rasvan

  23. Camix zice:

    Măi, Răsvan, păi ce facem acum? Nu înţeleg de unde retragerea asta a ta datorită aşa-zisei „încălziri globale”.
    Noi discutam pur şi simplu. Cel puţin eu aşa cred. Un schimb de păreri. Nu un atac.
    Deci nu grăbim urările de Paşti până nu vine vremea lor. 🙂

  24. Camix dragă, m-ai topit ca pe calota polară 🙂 Ai dreptate mai ales că e tare plăcut aici.

  25. A.Dama zice:

    Draga Rasvan, multumesc pentru precizare! Zoe Dumitrescu Busulenga mi-a ramas in amintire, cum iti spuneam. Noi, elevii, o citam in lucrarile noastre. Cand citezi pe cineva, te gandesti ca e mare, precum numele, insa era mai mica la inaltime decat mine. Cu mult. 🙂

    In alta ordine de idei, nu te topi, ca atunci raman urme!

  26. A.Dama zice:

    Camix draga, am zambit indelung la cum potrivesti tu cuvintele si vremea.

    Adica nu e vremea urarilor? Tu care te (pre)ocupi de timp stii atat de bine? 🙂 O sa vina lumea la consultatii. 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s