Aşa arată rod(n)ica mea Primăvară!
Mi-am mutat încet obiectivul aparatului dinspre terestru spre celest.
În prima imagine, aproape m-a uimit curgerea culorilor. Ca şi cum de la deal până acasă, copacii, iarba şi gardul s-au aqua-relizat.
În a doua imagine, incandescenţa solară vine dinspre pământul tridimensional/t.
Urmează în a treia imagine o simfonie a magnoliilor printre care se întrevăd „apucături” de cer.
Şi, în fine, florile înCRUCişatE! După ce calci pe ramuri de finici eşti atârnat pe trunchi! De lemn… Oricum, după cruce, e cer deplin. Pur şi simplu Cer.
Click pentru imagine mărită!
*
lumea adam(a)ică 
Exceptional peisajul pe care l-ai surprins. Rod(n)ica 😉 Primavara este deosebita. Noi care traim in mijlocul cartierelor de beton acordam prea putina atentie lucrurilor originale create de Dumnezeu. Exista multa binecuvantare in contemplarea naturii.
In copilarie si adolescenta contemplam foarte mult natura pentru ca aveam din belsug in jurul meu. Acum pentru a gasi putina natura trebuie sa o caut, in schimb o pot aprecia la o alta valoare. Pot vedea in fiecare petala de floare mana Creatorului, in fiecare zumzet de albina un hello din partea Lui.
Complexitatea universului de multe ori m-a facut sa exclam – wuuuuauuu. Cel mai clar vad ampreta Creatorului in descoperirile astronomiei, este o sfera care i-a fascinat pe foarte multi oameni de stiinta de-a lungul mileniilor.
Romi, m-am dus si eu la plimbare afara din oras ca s-o in-chip-uiesc pe Doamna Primavara. A fost greu sa fac o selectie, fiindca aveam multe, multe imagini.
Tu zici ca auzi in zumzetul albinii un hello din partea Lui. Dar daca te inteapa albina? Ultima data eram langa un lac cu nuferi cand m-a intepat o albina. Atunci nu m-am mai gandit la poezie. 😛
Si imi place sa aud in oras, daca scap de uruitul tramvaielor si claxoanele masinilor, greierii cantand. Insa cand sunt la tara si nu se opresc din cricri-it toata noaptea… am alte reactii. As vrea sa mai taca. 😀
Am ieşit şi eu ieri în natură să fac poze. Pozele erau un pretext doar pentru o re-creere. Re-creerea nu a reuşit…, însă au reuşit pozele. Am avut un fix cu fotografierea în apă, fotografierea oglindirilor… Şi una peste alta, totul atât de frumos în jurul meu, mi-am spus că totuşi mai sunt lucruri frumoase…
Tot aşa mi-am spus şi la pozele tale. Ultimele 2 m-au atras pe mine. A treia are o coloratură foarte atrăgătoare şi îmi vine să nu-mi iau ochii de la ea. Iar a 4-a… îmi creează durere şi alinare, odihnă şi epuizare, strigăt de credinţă şi strigăt de coşmar. E sugestivă.
Asteptam, Camix, asteptam sa vedem instantele oglindirii! 🙂
Cat despre aceste imagini, eu tin la toate! Ultima a fost ideea mea sa incrucisez 2 ramuri inflorite, insa, surprinzator, ai vazut ce de nori s-au adunat pe cer??? 🙂 In a doua mi-a placut mult spatializarea… e ca baza unui cub desfasurat. Mie mi-a evocat Treimea, chiar daca lumea nu se prinde! 😛
A.Dama stiu ce zici – copilaria si adolescenta mi le-am petrecut intr-un oras mai mic dar frumos. Locuiam la marginea orasului si avem natura din belsug – pe mine doar tantarii vara ma necajeau dar in rest mi-a placut totul foarte mult.
Am avut si eu ocazia sa primesc o intepatura de o biata albina care si-a terminat viata odata cu acul pe care mi l-a lasat. Dar nu sunt agresive decat in anumite circumstante de autoaparare.
Natura e frumoasa daca stim sa gasim frumosul din ea. Nu sunt adeptul sa merg doar sa fiu pur si simplu in natura dar sa gasesc un loc mai deosebit unde sa pot savura esenta naturii – un loc de contemplare 🙂 .
Deci te necajeau tantarii? Si n-ai avut pastile de nasul lor? 😛
Sa stii ca acolo, pe langa lacul cu nuferi, erau foarte multe albine. Eram cu 2 americani si le spuneam sa nu-si faca griji, fiindca unul dintre americani era foarte fricos. Se temea de numa’. Eu nu le-am agresat defel pe bietele insecte (sau harnice, dupa caz:P ), dar pana la urma, desi eu nu ma temeam si nu dadeam din coate, ferindu-ma, tot eu am fost victima. 😉 A trecut un an de-atunci. Stiu ca unii merg la terapie cu intepaturi de albine, asa ca… ce sa mai zic? O fi fost spre binele meu.
Si eu ma rog intotdeauna cand sunt in natura. Dar m-am invatat sa ma rog si pe strazile orasului. 🙂
Pastilele Raid s-au inventat mai tarziu 😛 . Sita de pe geam si rabdarea erau antidotul.
Intepatura de albina e terapie curata – nu stiu la ce ajuta, dar se zice ca e terapeutica 🙂
Da natura e un adevarat altar creat de Dumnezeu – ador acest altar si imi pun imaginatia la lucru sa gasesc cat mai multe elemente de legatura intre natura si Dumnezeu. Tin minte niste experiente deosebite pe care le-am avut – wuuau Dumnezeu e chiar minunat.
Zici ca adori acest altar? Unde e limita dintre adoratie si idolatrie? 😀
A.Dama, te rog nu califica chiar asa riguros semantica, nu m-am exprimat matematic. Dar putem trece la matematica si definim rigurozitatea conceptelor in acei termeni.
Dpdv matematic, limbajul nostru de comunicare este relativ si nu exprima concepte bine definite tocmai datorita pluritatii semantice. Atata timp cat un cuvant nu asociaza o singura definitie si numai una, limbajul nu este riguros matematic.
Sensul exprimat de mine era diferit, chiar extrem de diferit de idolatrie.
„Atata timp cat un cuvant nu asociaza o singura definitie si numai una, limbajul nu este riguros matematic.”
…anatomic vorbind. 🙂
Daaa … anatomic vorbind 😛 – trebuie sa stau cu DEX-ul langa mine aici 😀
Wow, Romi! Tu stii de gluma? Ma gandeam ca te vei prinde. Dar poate n-ai baut lapte azi. 😉
Sa stii ca m-am uitat in dictionar inainte de a scrie despre idolatri. Am gasit ca idolatria e „adoratie exagerata”. So, si daca nu dau totul pe definitia din dictionar, aici stiam ca nu e adoratie exagerata! In fond, cum am putea iubi ceva creat de El fara sa adoram lucrarile Lui?
Am povestit o intamplare chiar la inceputul blogului… Pe strada, intre toate becurile care erau galbene, s-a ivit unul violet. Si am stiut ca de-aia e acolo lumina violeta, fiindca El voia sa-mi spuna ca ma iubeste.
https://adamaica.wordpress.com/2007/08/10/azi-vreau-lucruri-simple-lumina-violeta/
Deci, si daca nu erau elemente din natura… acea aritmie de lumini galbene, ori acea lumina violeta tasnita intre celelalte… au avut un astfel de mesaj.
Hibiscus, vad ca ai memorie buna. Trebuie sa fiu atenta ce zic. Ca dupa aceea ma citezi! 😀
Da stiu de gluma ….anatomic vorbind 😛 .Cat despre lapte – ai dreptate – azi nu a fost lapte in meniu 😛 – dar uite ma duc acum sa cumpar cat inca mai e deschis non stopul de la noi care se inchide la 24 😀
Am verificat si eu DEX-ul, dar prea tarziu 😦 .Trebuie sa ma apuc si eu de limba romana, cu atatea strainizme dimentico parlàre rumèno corretamente 😛
A.Dama, dacă intră oile de la postarea mea peste cîmpul tau de la poza doi, s-a zis cu soarele-ţi icteric 🙂
Sunt frumoase, ultima e prea explicită dar te-a salvat cerul, ca de obicei 🙂
Romi, asa-i ca e ciudat cum am inlocuit numele magazinelor cu ABC, apoi non stop… Ca doar non stop poate fi si barul, nu doar alimentara. Si intotdeauna cand vine vorba de non stop, imi amintesc ce imi zicea un tip din Moldova: ca ei le zic la non stopuri „magazine deschise vesnic”. 😛
Rasvane, tu chiar nu vii cu „romantisme”, ca sa te citez! Zici „soare icteric”! Asta doar pentru ca am pus campul acela fara persoanele care ma insoteau cand am facut pozele. Daca as fi „personalizat” = as fi pus chipuri umane acolo, ai fi realizat si tu ca era lumina solara rasfranta… ca un ricoseu pe o imensa masa de biliard.
Cat despre „poza prea explicita”… asa suntem unii, prea expliciti. Altii se pricep mai bine la metafore. Dar mai ales la personificari care mai de care. Te miri ce poate iesi! 🙂
„magazine deschise vesnic” – la asta am ras bine de tot! 🙂
Da e dragut modul in care se exprima moldovenii, nu vreau sa iti zic cu spun ei la piloti 😛 .
Dar un alt paradox – am vazut magazine pe care scrie non stop(“magazine deschise vesnic”) si pe orar apare programul – zilnic de la 7-24. La ciudatenia asta nu am gasit nici o explicatie desi m-am dus sa beau un pahar cu lapte, degeaba – nu m-a inspirat 😛
pai, cine stie, poate se doarme si in vesnicie! 😉
A.Dama – ce ma surprinde vizavi de romantism – persoanele care au curajul sa exprime astfel de sentimente sunt considerate – slabe, vulnerabile, lipsite de coloana vertebrala, demne de compasiune si de evitat.
La moda sunt ninja, oamenii cu putere financiara impresionanta in ochii carora pot citi duritate, violenta(genul care te spulbera din doua miscari). E un trend foarte bine dezvoltat.
Am practicat multi ani sporturi dure si as putea fi extrem de dur dar nu simt nevoia. Am constatat ca cei care sunt duri nu simt nevoia de a exprima acest lucru, in schimb ceilalti simt nevoia aceasta in permanenta. Nu zic ca toti ne incadram in acest tipar dar mi se pare o clasificare pe care am observat-o la multi.
La salile de sport am prieteni cu o forta fizica impresionanta si sunt niste persoane foarte calme echilibrate si lipsite de violenta, in schimb cate un amator amarat si slabut da dovada de un caracter dobermanian 😛 .
Ceea ce spun aici tine de statisticine facute de mine si prietenii mei deci nu fac afirmatii legate de cineva anume ci de societate in genere.
Stiu ca la tine in oras natura vietuieste foarte bine in civilizatie… Am dovezi fotografiate! 🙂 Camix stie! 😛
Hibiscus, e clar ca acum vei tine minte non stopurile moldovenilor. Eu uitasem de „anatomic”, dar tu iar ai sarit la fileu. Daca se doarme in vesnicie, iti pasa de pe-acuma? Ajunge zilei… 😉
Romi, eu stiu cum le zic moldovenii la piloti! Si cand te gandesti ca sunt si de formula 1. 😛
In privinta programului magazinelor non stop, no comment! Nu este o chestiune care sa se poata lamuri in absenta vinovatilor. 😀
Iar cat despre „romantisme”, era unul dintre „reprosurile” lui Rasvan fata de blogul meu la un moment dat… Eu zic ca nu toata lumea trebuie sa se razboiasca cu toata lumea. Mai e nevoie si de desert la masa, nu doar de feluri tari.
Ama, draguto! Ce-mi faci tu aici? Zici ca stii orasul asta „natural”? 😛
In afara de magnoliile de la muzeu, restul nu sunt facute in spatiul urban. Chiar am fost la deal si am facut poze. 😀 Iar prima imagine, mi-am amintit cu ce seamana. Cu o pictura impresionista, desi nu am pus niciun fel de efecte la ea.
A.Dama, citind cele scrise de tine, inteleg oarecum de ce a creat Dumnezeu femeia. E relaxant sa intru aici si sa citesc despre flori, dupa ce am trecut prin bloguri masculine cu dupaceli, atacuri, contraatacuri, conspirari si deconspirari si mai mai ca m-am ales si eu cu un ochi vanat!
🙂
Măi Romuluss, eu nu sunt moldovean decît de cîţiva ani, te-am privit cum sugeai de la Lupoaica din Gradina Icoanei din Bucureşti de cînd m-am născut, apoi v-au furat de două ori, şi pe tine, şi pe Remus şi v-au găsit numai o dată. 🙂
A.Dama, să nu te superi, dar nu sală de sport îi trebuie lui Romuluss… 🙂 Cît despre Dan, să nu se mai plîngă, aşa o să aibă mai multă charismă 🙂 Oricum, eu nu l-am „dupăcit” de mult timp.
RasvanCristian – nu am inteles la ce a fost replica – oricum din partea mea ai tot respectul si o respect si pe A.Dama f mult deci nu mi-as permite schimb de replici. Si in final de ce schimb de replici?! E la moda stiu – dar eu nu sunt in pas cu moda. Am avut in viata adversari reali ff duri din toate punctele de vedere incepand de la nivel fizic – la nivel financiar. Iti spun care a fost cheia succesului – eu m-am retras si L-am lasat pe El sa duca lupta de la alt nivel. Rezultatul s-a linistit apa.
Sunt genul care nu ma prind la trante de nici un fel – ceea ce spuneam eu nu avea referire la tine nicidecum.
O tranta reala se poate duce cu stiinta, se poate duce cu noi insine sa ne invingem firea razvratita, cu duhurile – astea sunt lupte in rest – numai de bine.
Romuluss, imediat după răspunsul A.Damei la comentariul meu, ai scris asta: „Da e dragut modul in care se exprima moldovenii, nu vreau sa iti zic cum spun ei la piloti… „, iar eu locuind în Moldova, fără să fiu însă moldovean, am răspuns după cum ai văzut. Multă lume doreşte să fiu născut în Moldova şi, într-un fel, au dreptate, pentru că aici m-am născut din nou, numai că la naşterea asta nu capeţi accent de regiune. A fost o replică, atîta tot, bunule domn! 🙂 Dacă nu la mine te-ai referit, consideră că am apucături de Cyrano, dar tu să stai liniştit, eu nu dau atacuri nici fizice, nici financiare, la mine e mai rău. 🙂
Dragă A. Dama, îţi doresc o seară minunată!
Dane, eu stiu ca nu intotdeauna sunt flori, ca Floriile sunt doar o data pe an 😛 , insa mi se face dor uneori de lux, calm si… seninatate. 😀 Am parafrazat.
Romi, stii ce m-a amuzat mai tare? Ca ai zis ca nu te prinzi la trante. Si mi-am amintit de prinsul din cauza laptelui baut. 😀 De multe nu te prinzi tu! 😛 Dar te-ai prins de El… asta conteaza.
Draga Rasvan, 😀
Oare cum sa-mi dau seama daca glumesti sau ma iei la misto? Imi urezi seara minunata, dupa ce compari papadiile mele cu soarele icteric. Ma rog, nu erau ale mele, erau tot ale Domnului papadiile, insa… ai tu un stil foarte acid de a formula constatarile-ti. Vezi tu, Rasvane, e nevoie de dulcegarii, ca sa se neutralizeze acrelile / acriturile de pe alte bloguri. Ce zici? Cat despre intelesurile voastre neintelese – dintre tine si Romi – am sa va las sa le lamuriti singurei. Fara trante, daca se poate. 🙂
Tu sa ai si o seara minunata, si o saptamana a patimilor cu patimiri ziditoare!
Nu glumesc.:)
Cu drag,
A.Dama
Draga Razvan locuiesti in Moldova de dincolo de Prut??!!
Acum aflu si eu pt prima data – chiar imi pare rau, dar cum puteam sa stiu eu asta?!
A.Dama mi-a raspuns la commentul meu, si lantul discutiilor a fost acesta:
eu:[aprilie 20, 2008 at 11:01 pm]
A.Dama :[aprilie 21, 2008 at 8:07 am]
urmat de :
eu:[aprilie 21, 2008 at 12:50 pm]
A.Dama [aprilie 21, 2008 at 2:22 pm] s.a.m.d.
De fapt se observa regula sirului s(n) inca de la inceput ca urmeaza acelasi algoritm. Regula e simpla pt ca A.Dama raspunde la fiecare dupa comment.
Deci, draga Razvan nu mi-as permite sa te apostrofez, pt ca nu exista obiectul conflictului.
Si vizavi de ce spuneai ca am nevoie […] nu intotdeauna diagnosticul este bun, dar mersi de consultatie! 🙂
🙂
Dragă A. Dama, pe surori, deci acele fiinţe gingaşe de sex opus fraţilor, nu le iau niciodată „la mişto”, iar cu tine glumesc mai tot timpul pentru că eşti romantică, şi serioasă, şi nu numai… 🙂
Să ai numai bucurii, pace în suflet şi dragoste în Domnul!
Dragă Romuluss, sunt rus, neamţ si puţin român, cu alte cuvinte, un român aproape neaoş. 🙂
În rest, dacă nu simţi nevoia, nu te duce. Eu n-am unde, că m-aş duce! 🙂
Draga Rasvan, tu esti un dur. Un minut vorbesti de gingasie, in urmatorul minut despre rachite. 🙂 Important e sa asculti Voia. In asa fel suntem noi, cele gingase, de-aceeasi parte a Apocalipsei cu voi, cei negingasi.
Draga Romi, m-am pierdut la sirurile matematice. Dar nu mi-am pierdut sirul gandurilor. 😛
Draga Pety, am vazut din parte-ti un zambet pitit dupa sirurile lui Romi! 🙂 Bine-ai revenit!