Cu ocaua mică


Deci mai puţin cu aproape 400 de grame decât cât plăteşti?!!! Nu doar comercianţii din piaţă sunt prinşi cu ocaua mică. Găsim pe toate gardurile ştiri despre primari, prefecţi, directori, avocaţi, politicieni prinşi cu ocaua mică.

Ce este ocaua mică? O măsură mai mică decât cea legală. Folosirea ei duce la înşelarea cumpărătorului. Cu toate că expresia e cel mai adesea folosită ca sinonim pentru minciună:

a prinde cu ocaua mică = a prinde cu minciuna,

se înţelege deopotrivă că o cântăreală nedreaptă înseamnă hoţie, ilegalitate, incorectitudine, nedreptate.

De câte ori n-am zis: nu-i drept, nu-i corect? Nu mi-a dat nota pe merit. Lui i-a dat mai uşor decât mie.

De câte ori suntem convinşi că dreptatea este de partea noastră şi o împărţim după propria măsură, fără a ne gândi că singura oca dreaptă este a Celui de Sus?

  • Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept. (Ier 17, 11)
  • Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. (Prov 20, 10)

Nedreptatea e pentru fiecare dintre noi ca o a doua natură. Şi dacă nu cântărim la propriu produse cu o greutate mai mică, arătăm cu degetul, condamnăm tot ce nu se potriveşte cu propria dreptate, cu propria măsură.

Eram în practică la magazinele alimentare, înainte de ’89. Când ne-au pus pe mine şi pe colegele mele să ambalăm în pungi de hârtie de 1 kg orezul, făina, sarea, zahărul, care veneau în saci, ne-am apucat şi am cântărit cu conştiinciozitate marfa. Am terminat un sac de 30 de kg şi-am ajuns cu al doilea pe la jumătate. Atunci a venit să ne verifice una dintre vânzătoarele din alimentară. A luat o pungă, a pus-o pe cântar. Era fix 1 kg. Încă una. Acelaşi lucru. Şi încă una. După care a început să le golească înapoi în sacul care era pe jumătate gol. Ne-am prins de cap (în gând, nu la propriu). Munciserăm ceva să le cântărim, să le ambalăm frumos. A golit înapoi în saci până la ultima pungă. Motivul?

Niciodată să nu puneţi 1 kg fix! Întotdeauna 940-950 de grame!

Şi-aşa ne-am făcut „botezul”, pe la 14-15 ani, în „minunata” lume a ocalei mici! După ce-a plecat femeia, am reînceput ambalarea orezului, dar am pus tot pe la 980-990 de grame… Nici cum ni s-a dat indicaţia, nici cum ne-ar fi spus conştiinţa…

Ce te faci când ţi se cere să comiţi nedreptăţi de către cei cărora trebuie să te supui? De o parte, ni se cere să ascultăm de mai marii noştri, de altă parte, ni se spune categoric că nedrepţii nu vor moşteni Împărăţia (1 Cor 6, 9).

Până şi expresiile: a fost pus în rândul drepţilor, se odihneşte cu cei drepţi… ne determină să ne gândim la cei învredniciţi a fi număraţi între cei care nu s-au lăsat călăuziţi de nedreptate în viaţă. Vine şeful şi-ţi cere să dai note de trecere cuiva care nu merită. Ce faci atunci? Judeci o cauză, dar îţi pică ceva dacă judeci strâmb. Greu de ales între nimic şi luciul banului.

  • Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. (Prov 17, 15)

Cine are putere, o împarte după bunul plac. Nu degeaba s-a scris şi se va mai scrie despre tot felul de nedreptăţi – şi private, şi sociale. Orwell, Jane Austen, Hugo, Dickens, O. Wilde sunt doar câţiva dintre cei care denunţă în scrierile lor nedreptatea socială.

Ştefan cel Mare a fost făcut sfânt, chiar dacă „era mânios şi degrabă a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâia fără giudeţ”.

Cât o fi fost el de mare, Ştefan al nostru, dacă i se punea pata, omora fără să mai facă judecată. Ăştia sunt eroii noştri. Cel mai mare dintre marii români!…

*

Am ajuns la capăt cu cele 7 categorii de excluşi din Împărăţie. Cei care vor rămâne pe dinafară sunt mult mai mulţi. Nu am pomenit de bârfitori, defăimători, beţivi, vrăjitori, trufaşi etc. Am încheiat acest exerciţiu cathartic cu nedrepţii, fiindcă este cea mai largă categorie. În ea suntem toţi incluşi. Sesizaţi jocul excluşi / incluşi.

Unii au fost îndreptăţiţi, fiindcă au crezut… Să ne gândim dar la îndreptăţirea noastră!…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cu ocaua mică

  1. hibiscus zice:

    Din fericire, nimeni din cei care ajung pe dinauntru nu ajung acolo din pricina dreptatii lor.

    In afara de asta, pot sa spun ca ma bucur ca nu am trait prea mult timp sub comunism. Cel mai mult aud doar de la altii despre ceea ce s-a intamplat. Ce vremuri!!

  2. Dacă mi-ar fi cântărite faptele cu ocaua „dreaptă”, atunci aș fi AFARĂ. Și mincinoasă, și hoață…
    Însă m-am lăsat cântărită cu… HARUL, deci sunt înăuntru.

    datoriă harului!

  3. Daniel zice:

    Ehei… ocaua mica: doar un pretext la decadere pentru unii ce se vor fi dorit a fi furati! Apoi, fara legatura cu articolul, ci doar la comentarii: comunismul nu a murit – dovada, entropica filosofie a Sodomei strigata pretutindeni, in antiteza cu dragostea pentru Scriptura! Intrebare: daca cineva condamna, astazi, comunismul este necomunist? aiurea: orice las si pagan este comunist! Care va sa zica, atentie celor care cred a valora cuvintele lor mai mult de doua parale!

  4. A.Dama zice:

    Hibiscus, de aceea am incheiat cu indreptatirea. Fiindca asta stim ca nu de la noi vine. Vine din Jertfa, iar noi vom sarbatori curand Pastele.

    Pe vremea aceea sarbatorile erau mai adevarate! Altul era „duhul sarbatorii”, ca sa-l citez pe Bancila…

  5. A.Dama zice:

    Florentina, acelasi lucru il spun si in dreptul meu. A fost greu sa fac exercitiul acesta cu punerea pe tapet a apucaturilor rele, fiindca de fiecare data trebuia sa vorbesc „inclusiv”. 🙂 Si daca n-am dat nimanui in cap la propriu, se poate ca am ucis sperante cu vorba-mi…

    Bine ca a(ve)m scapare!!!

  6. A.Dama zice:

    Daniel, zici tu ca ocaua mica o folosesc cei ce vor sa se fure singuri? Pai daca vor asta, de ce nu se fura cu ocaua mare? 😀 In privinta experientei comuniste, nu oricine se poate pronunta. Unii au si trait, au si citit. Altii doar din auzite si citite. Cu siguranta sunt diferite perspectivele!

  7. Camix zice:

    Suntem nedrepţi în fiecare zi. E drept. Nedrepţi că vorbim prea mult sau că vorbim fără noi, nedrepţi că nu vorbim atunci când ar trebui, rămânând sub perdeaua protectoare a aparenţei.
    Nedrepţi că zăbovim în loc să trecem la acţiune, nedrepţi că trecem la acţiune prost.

    Şi fără iertare am fi pierduţi…

    În altă ordine de idei, cred că o epocă sau alta are o importanţă mică în ‘economia nedreptăţii’ pe care o aplicăm celorlalţi. Cred că nu e comunismul sau alt sistem mai încurajator faţă de nedreptate, ci doar că are mijloace diferite pentru a o aplica. Nedreptatea se aplică şi în capitalism. Înainte erai nedrept că erai obligat (ca om de rând). Acum eşti nedrept din proprie alegere; ca să supravieţuieşti între ceilalţi nedrepţi sau ca să fii cool, că dă bine; şi asta e o formă de supravieţuire; în ochii altora. Însă motivaţiile pot fi chiar şi mai diverse.

    La urma urmei, totul se reduce la noi. Răul pe care noi singuri îl facem. Pentru că l-am ales. Aici e problemul.

  8. hibiscus zice:

    Camix,

    Exista totusi forme diferite de nedreptate. Bineinteles ca o nedreptate, indiferent cat de mica sau de forma in care s-a aratat, este suficient ca sa iti afecteze vesnicia. In sensul acesta, toate formele de nedreptate sau toate epocile, daca vrei, sunt egale.

    Dar, altfel, aproape in orice alt sens, exista o diferenta, zic eu. De aceea, de exemplu, avem sisteme de justitie care pedepsesc omorul mai grav decat furtul sau conducerea cu viteza excesiva.

    As argumenta ca in cazul formei de guvernamant, avem o situatie speciala. Cand te gasesti intr-o pozitie de repsonsabilitate asupra vietilor si a viitorului oamenilor, a abuza acea pozitie si a asupri oamenii pe care ai obligatia sa ii slujesti este o nedreptate de o forma aparte.

    Si aia se iarta, bineinteles, dar abuzurile de felul acela sunt de o rautate deosebita, as zice eu. 🙂

  9. A.Dama zice:

    Camix, mi-a plăcut tensiunea de la-nceput: e drept că suntem nedrepţi! 🙂

    Răul l-a ales Adam pentru toţi urmaşii lui. Nouă ne rămâne trista constatare că atunci când vrem să acţionăm drept, nedreptatea stă lipită de inima noastră. Şi trebuie să luptăm cu ea zi de zi.

  10. A.Dama zice:

    Hibiscus, şi eu cred că există o scală în ce priveşte nedreptatea, fiindcă e diferit când nedreptăţeşti o singură persoană şi când nedreptăţeşti o naţiune întreagă. Dar aceste ierarhii le facem noi, oamenii. Şi noi nu suntem din start drepţi. Aşa că şi ierarhiile noastre îşi au minusurile inerente, nedreptăţile intrinseci.

    Eu, de exemplu, trebuie să mă străduiesc să nu dau note pe nedrept, însă sunt pusă în situaţii în care nu pot face doar cum vreau eu… Ceea ce nu e easy at all.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s