Ca un hoţ…


Unul dintre bancurile pe care le-am ţinut minte – şi sunt puţine la număr – a fost acela cu un hoţ care jefuieşte o casă. În timp ce cotrobăieşte prin sertare, papagalul din colivie repetă întruna:
– Isus e cu ochii pe tine. Isus e cu ochii pe tine.
Hoţul se uită încoace şi încolo, dar nu vede pe nimeni, aşa că îşi continuă căutările după bani şi obiecte preţioase. Papagalul nu conteneşte:
– Isus e cu ochii pe tine. Isus e cu ochii pe tine.
Iritat, hoţul intră-n vorbă cu papagalul:
– Da’ pe tine cum te cheamă?
– Moise, îi răspunde papagalul.


– Ce tâmpit şi-o fi botezat papagalul Moise?
– Acelaşi tâmpit care şi-a botezat dobermanul Isus.

*

Hoţia e „meserie” veche. Hoţii erau blamaţi public: „sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi”, erau pedepsiţi de cei pe care-i prădau, dacă erau prinşi, iar mai apoi de sistemul justiţiar al comunităţilor. De multe ori hoţia era urmată de omor, pentru că, fiind prins asupra faptului, hoţul căuta să le închidă gura potenţialilor martori.

Un astfel de exemplu e Lică Sămădăul din Moara cu noroc de Slavici. Hoţiile şi uciderile mergeau mână-n mână în cazul lui. Ghiţă, cârciumarul de la Moara cu noroc, care cedează în faţa lui Lică şi se învoieşte în cele rele, are o interesantă percepţie asupra răufăcătorului:

„pe Lică îl poţi speria cu o vorbă, dar nu-l poţi stârpi, fiindcă el nu e om singur, ci un întreg rând de oameni, din care unii se răzbună pe alţii.”

şi încă o afirmaţie categorică, pe care Ghiţă i-o spune în faţă:

„Şi pentru asta tu ai stins patru suflete, grăi Ghiţă îngrozit. Tu nu eşti om, Lică, ci diavol„.

Într-o primă fază, amprenta demonicului este vădită în acea multiplicitate grotescă: tu nu eşti un singur om, ci un şir de oameni – se ştie că dracii umblă în hoarde, în legiuni – iar în a doua fază, identificarea hoţului-ucigaş cu dracul este dusă până la capăt.

*

În timp, atât obiect(iv)ele avute în atenţie pentru a fi furate, cât şi metodele folosite s-au schimbat. Piraţii îi prădau pe temerarii mărilor. Azi, există piraţi ai aerului, piraţi internautici. La început, erau vizate posesiunile materiale, banii strânşi de cineva „la ciorap”. Apoi, a venit rândul unităţilor comerciale, a băncilor ca să fie jefuite. Pentru a obţine recompense, hoţii au răpit oameni, animale, obiecte. Dacă banii au fost obiectul ispitei, la fel ajung să fie cardurile şi efectele bancare. Diverse tehnologii. Ba chiar şi identitatea cuiva. Furtul de identitate este azi la ordinea zilei.

Fraţi cu hoţii sunt: jefuitorii, tâlharii, răufăcătorii, pungaşii, prădătorii, piraţii, falsificatorii, delapidatorii, escrocii, înşelătorii, uzurpatorii, bandiţii, mafioţii, potlogarii, şmecherii, şnapanii, defraudatorii, şarlatanii, impostorii etc.

Hoţii vor fi şi ei afară din Împărăţie (cf. 1 Cor. 6, 10).

Totuşi, e paradoxal că avem atâtea expresii în care e folosit verbul a fura, fără a numi „hoţ” pe cel care fură. Să vedem:

– a fura pe cineva cu ochiul = a privi pe furiş (cu dragoste) la cineva

– a-i fura cuiva o sărutare / un sărut

– a fura o meserie

– a-i fura cuiva inima

– a-i fura cuiva ochii / vederile

– l-a furat somnul

– l-au furat gândurile

Ei, cine n-a furat niciodată? Măcar o privire. Şi cine n-a fost niciodată furat? Măcar o dată i s-a furat inima… Dar când furi o inimă, nu eşti închis pentru furt. Numai dacă nu o fi fost pentru transplant…

Hoţia nu e o apucătură de care să te laşi cu una cu două:

Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.

Cine fură azi o ceapă, mâine va fura o vacă.

Cine fură azi un ac, mâine fură un gânsac.

Dincolo de expresiile de mai sus, cu furatul inimii şi al sărutului, ni se pare paradoxală acea comparaţie apocaliptică: Iată, Eu vin ca un hoţ.

M-am întrebat de ce este comparat Isus cu un hoţ. Sigur, hoţul nu anunţă dinainte că vine. Te ia pe nepregătite, aşa cum ne va lua şi El… Dar poate şi din cauză că oamenii ştiau foarte bine ce înseamnă că vine hoţul. A fost folosit un termen de comparaţie exact pe înţelesul lor!

Ca un hoţ…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Ca un hoţ…

  1. A.Dama zice:

    Welcome, Florentina! Oare ce-o fi fost cel mai interesant pentru tine?

  2. hibiscus zice:

    Daca in viata toate inimile ar apartine proprietarilor lor de drept, nu am avea cantece de felul acesta:
    http://www.youtube.com/watch?v=LodoFJfU_38 sau http://www.youtube.com/watch?v=cILVphho-E8. Probabil nici asta: http://www.youtube.com/watch?v=vDpCqfvzfE4. 🙂

  3. A.Dama zice:

    Hibiscus, in melodia Parlamentului, s-a comis o eroare de dragul rimei: suflet pierdut in asternut. Sufletul e spirit, de alta natura decat materia, asternutul. Deci e o nepotriveala evidenta. 🙂 In videoclipul Compactului, dupa ce repeta „stai cu mine, stai cu mine”, scenariul e asa tampit gandit ca repede gaseste respectivul inlocuitori. 😛 Ideal ar fi sa fim „exacti” si unidirectionati in chestiunile inimoase, sa nu fie posibile furturile! :)) Dar pana la ideal e cale lunga, isn’t it?

  4. hibiscus zice:

    No si tu… cauti idealul in chestiunile de inima! Cam greu! (vezi Geneza 29:13-28.) 🙂

  5. A.Dama zice:

    Pai, Hibiscus, e clar ca nu mai functioneaza azi asa lucrurile. Cel putin nu in cultura noastra. Dar si Iacov asta, cum o putut fi atat de incuiat sa nu-si dea seama ca nu e cea pe care o iubea? Chiar asa i-or fi fost anesteziate toate simturile, ca nu s-o prins pana dimineata ca Laban il insala? 😀

  6. hibiscus zice:

    Si eu ma intrebam acelasi lucru cand am re-citit povestea mai devreme. Daca nu ar fi asa de trista relatarea aia, ar fi chiar amuzanta!

    Fraza e totala: „A doua zi dimineata, uite ca era Lea!” La tineret, cineva ar trebui sa prezinte un mesaj, ceva de genul „O Dimineata Cu Durere de Cap.” Tema: pericolele alcoolului. Textul: Geneza 29. 🙂

  7. Camix zice:

    Deci cine fură azi o inimă, mâine o grămadă! Nu? 😛

    First, bancul nu doar l-am citit, dar l-am şi reauzit (cu intonaţiile tale, of course).

    Ar fi, poate, de spus că în cazul lui Lică, combinaţia hoţiei cu crimele lui e cea care duce la stigmatizarea lui cu numele de diavol şi de „un întreg rând de oameni” şi mai puţin hoţia în „stare pură”.
    Acum, bineînţeles că sunt de acord că un rău nu vine niciodată singur şi acolo unde e un întreg rând de oameni, fiecare îşi capătă „specializarea” lui într-un rău. Sună tragi-comic puţin formularea. 🙂

    „Eu vin ca un hoţ”. Păi eu aş spune că, în ciuda faptului că hoţul nu anunţă înainte să vină (şi anunţarea aici e oricum prea nedelimitată temporal pentru a şti când vine), asta nu scoate din calcul surprinderea finală. E tot ca un hoţ, pentru că – e drept că ni se dau anumite indicii – tot va veni când mulţi nu se aşteaptă.
    Şi apoi, nu ştim nici unul ceasul şi vremea, tot cu surprindere va fi.

  8. ciprians zice:

    mi-a placut bancul, A.Dama! nu-l stiam, si nu cred ca am sa-l tin minte, ca nici eu nu pot retine multa vreme glumele (la fel ca apa-n ciur :D). Da, marturisesc ca am furat destule din cate insirai tu. 🙂

  9. romuluss zice:

    Ciprian deci din asta fusesi tu 😛 – pai sedinta – si mai iau 2 frati cu mine. 😀

    A.Dama interesant bancu’ mi-a placut.

    Dar ce se intampla? melancolie de primavara? 😛 – Hibiscus si tu? si tu Brutus? 😀

    Aveti nevoie de muzica clasica, matematica si citirea evengheliei dupa Luca de 3 ori 🙂

  10. A.Dama zice:

    Hibiscus, eram 90 % convinsa ca vei scrie ca Iacov a luat cam mult la bord la masa festiva. Nu m-am gandit la un studiu cu tinerii pe tema… 😉

  11. A.Dama zice:

    Eh, Camix! Cine fura azi o inima, maine rapeste persoana cu totul. 😀

    In privinta lui Lica Samadaul, e excelenta intuitia lui Slavici cu multiplicitatea. Una dintre opozitiile sanctic/demonic este exact aceea a singularitatii sfantului si a hoardei diavolesti. Intr-o lume a nesemnificativului, a plictisului, cum e cea caragialiana, indivizii se pot repeta la nesfarsit, sunt unul si acelasi. E o lume in care sancticul izbucneste absolut intamplator si pentru foarte scurt timp. Inclusiv duminica e o zi de plictis, de „caldura mare”.

    Nu stim ziua, nici ceasul, dar exista o conditie pentru a ajunge Acolo: permanenta vegherii.

  12. A.Dama zice:

    Cipri, eu nu ma gandeam sa se spovedeasca lumea aici, asa ca nu te voi intreba ce ai furat. Sunt aproape convinsa de 2 dintre ele: meseria si inima. 😛

  13. A.Dama zice:

    Romi, cine cade in […] cu melancolie, macar nu fura. Ca sa furi, tre’ sa ai niscaiva energie si sa-ti functioneze motorasele mintii. 😉

  14. romuluss zice:

    A.Dama – ai dreptate – in schimb crezi ca starea de melancolie nu consuma resurse ?! 😉 Eu cred ca foarte multe.

    Dar depinde ce anume furi? Wuuau – ajungem la capitolul infractionalitate 😛 .Aici crestinismul e foarte categoric.

  15. A.Dama zice:

    Da, consuma resurse! De ce Isus vine ca un hot, nu ca un fur? Stii ca intr-un fel, furul si zburatorul se aseamana. :))

  16. Micul Teolog zice:

    E cel mai „teribil” banc pe care l-am auzit vreodata :))

  17. A.Dama zice:

    Micule Teolog, bun venit! Zici ca te-ai „teribilit” pe-aici? 😛

  18. Pingback: D(r)e(pt) pildă (4) | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s