Doare mai tare când avortezi gemeni?


Am rămas cu privirea fixată îndelung pe întrebarea din titlu când am văzut-o între subiectele căutate pentru a ajunge în lumea adam(a)ică… Ce ai putea răspunde la o asemenea întrebare? Când iei o viaţă eşti asasin. Când iei două, dublu asasin?

Sigur că mi-am amintit că Dora şi-a riscat viaţa până la ultima picătură pentru a-i aduce pe lume pe Tedi şi Luca, în ciuda cuvintelor dispreţuitoare ale doctorului Stamatian, care îi dădea 1 % şanse.

Cunosc şi extrema cealaltă: fetiţă de 13 ani care naşte tripleţi. Cu copilăria brusc şi iremediabil ucisă. La 26 de ani, ar putea fi deja bunică. Fată de 16 ani care are 3 copii, unul de 2 ani jumate, altul de un an şi ceva, iar cel mai mic de 5 luni. Fetiţe-mămici de 12-13 ani, membre ale unei secte din Texas, care năşteau chiar în templul în care se închinau membrii sectei, iar una dintre fete, în vârstă de 16 ani, avea deja 4 copii. Ucigaşi de copilărie!…

Însă, dincolo de aceasta, întrebarea din titlu mi-a amintit de o altă categorie de răi care nu vor intra în Rai: afară sunt ucigaşii. Partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă. Nu este uşor să trecem peste „isprava” lui Cain. El n-a fost omorât după ce l-a ucis pe Abel. Dimpotrivă, i s-a făcut un semn ca să fie recunoscut şi să nu fie ucis. Şi, chiar după ce s-a dat legea: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, viaţă pentru viaţă, existau cetăţi de scăpare pentru ucigaşi. David a ucis pe capete, şi totuşi, e un om după inima lui Dumnezeu. Iată ce spune David despre neamuri: „în Numele Domnului le tai în bucăţi” (Ps. 118, 12). Un vărsător de sânge, un ucigaş!

Toată istoria e o sumă de omoruri. Războaie, răscoale, lupte, bombe, viruşi, înfrângeri, victorii… Moartea devine spectacol. Gladiatorii erau băgaţi în arenă pentru a satisface pofta de divertisment a romanilor. Pentru moartea unui gladiator, nu plătea nimeni. Uciderile se întâmplă din toate motivele posibile: dragoste, plăcere, lăcomie, invidie, răzbunare, boală mentală etc. Chiar în somn se comit crime. Am urmărit cum a fost achitat un tip care a ucis în timp ce dormea. Era somnambul şi nu a ştiut ce face. A condus maşina vreo 20 de km dormind, şi-a ucis un membru al familiei, apoi, pe drumul de întoarcere s-a trezit şi s-a văzut plin de sânge. A mers la poliţie şi a spus că nu ştie ce s-a întâmplat, dar crede că a ucis pe cineva în somn.

Paricide, matricide, infanticide, fratricide, regicide, genocide ş.a.m.d.

În 1757, pentru că a atentat la viaţa regelui Ludovic al XVI-lea, R.-F. Damiens e condamnat la moarte, iar sentinţa lui sună în felul următor:

…urma să-i fie smulsă cu un cleşte înroşit în foc carnea de pe piept, braţe, coapse, pulpele gambelor, mâna dreaptă, arătând tuturor cuţitul cu care a comis paricidul, trebuind să-i fie arsă în foc de pucioasă, iar în locurile de unde i se va fi smuls carnea urmând să se arunce cu plumb topit, ulei încins, smoală de răşină arzând, ceară şi sulf amestecate, după care corpul trebuia să-i fie ars şi dezmembrat de patru cai, iar membrele şi corpul să-i fie arse în întregime, preschimbate în cenuşă, iar cenuşa risipită în vânt. (din „A supraveghea şi a pedepsi”, Michel Foucault)

Descrierea execuţiei publice este aiuritoare! Nu au fost suficienţi 4 cai pentru a-l dezmembra pe condamnat – fiecare trebuia să tragă de câte un membru: de fiecare mână şi de fiecare picior – aşa că au fost aduşi 6 cai, dar nici aceştia nu au reuşit să-l „tranşeze” pe nefericit, aşa că au intervenit călăii care i-au dezmembrat coapsele, i-au tăiat vinele şi i-au ciopârţit încheieturile. Iar călăii primeau o plată pentru că ucideau. Asta era meseria lor. Un alt călău i-a smuls carne din pulpa gambei drepte, apoi din coapsa dreaptă, apoi din braţ, din piept, trebuind să răsucească de 2-3 ori până reuşea să smulgă carnea. Apoi i-a turnat din amestecul fierbinte din cazan, din belşug, în fiecare rană. Condamnatul urla ca din gură de şarpe, iar grefierul s-a apropiat de mai multe ori de el să-l întrebe dacă are ceva de zis. Singurele lui cuvinte erau: „Iartă-mă, Doamne!” Chinurile sunt descrise în continuare cu lux de amănunte.

Afară vor fi ucigaşii

Iată o mică listă cu ucigaşi în serie: Albert Fisch, Henry Lee Lucas, Otis Toole, David Berkowitz, Randy Kraft, John Gerard Schaefer, Jeanne Weber, Wayne Williams, Gary Heidnick, Arthur Shawcross, John Christie, le Docteur Shipman, John Haigh, Sutcliff, Alègre, Emile Louis, Landru, Petiot, Rezzala, Haartmann, Peter Kurten, Andrei Chikatilo, Dutroux, Hélène Jegado, Anatoly Onoprienko, Pedro Lopez, Charles Sobhraj, Bathory, Robert Olson, Bianchi et Buono, Brady et Hindley, Fred et Rose West… etc

Dar medicii care săvârşesc avorturile?

Dar cei care ucid cu vorba?

  • Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. (Prov. 12, 18)
  • Limba este plină de o otravă de moarte. (Iacov 3, 8 )

Uciderea se face şi-n joacă. Iată cum sună instrucţiunile pentru jocul Assassin:

Eşti un asasin plătit. Citeşte fiecare misiune în parte foarte atent şi ai grijă de ţinte! Foloseşte mouse-ul să ţinteşti şi click stânga pentru a trage în ţinte. Spor!

Sună interesant, nu-i aşa?, urarea: Spor la ucis!

Puteţi şi să vă testaţi potenţialul de ucigaşi: aici.

Ce diferenţă de vinovăţie este între o mamă care avortează şi un medic care face operaţia? Ce diferenţă între cel care-şi ucide iubita fiindcă l-a înşelat şi cel care ucide ca să-şi răzbune părintele omorât de alţii? Ce diferenţă între evreii ucişi, sârbii ucişi, irakienii ucişi etc. etc.?

N-am făcut decât să continuăm exerciţiul cathartic – antepascal – meditând la cei care vor fi afară.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Doare mai tare când avortezi gemeni?

  1. Camix zice:

    Vai, A.Dama, m-ai îngrozit cu scenele de omoruri! Mi-ai amintit de Braveheart şi de Passions… şi de încă câteva emisiuni… 🙂 Abia am citit.

    Să-ţi povestesc o secvenţă de acum câţiva ani buni. Nu-mi mai amintesc exact când, 10 ani sigur au trecut. Stăteam la rând la ceva medic (iar 🙂 ) şi era lume multă în jur. Şi unii discutau. O femeie spunea ceva despre avort şi, în final, a încheiat cu:

    – Doar ce? Tot Dumnezeu o lăsat şi avortul! Dacă nu, nu ar fi existat!

    Şocată de aşa raţionament, aşa copil cum eram, am izbucnit:

    – Păi şi crima există. Asta nu înseamnă că Dumnezeu e de acord sau că e bine…

  2. hibiscus zice:

    ar trebui sa fie o regula pentru articolul asta: nu poti sa citesti decat daca indeplinesti una din conditiile urmatoare:

    a. ai 21 de ani.

    b. ai citit cel putin 10 pagini din Bacovia SI ai dat cel putin un examen din materialul studiat (cu un minimum de nota 8)

    c. ai vazut filmul „Saw”. oricare din ele.

  3. hibiscus zice:

    nota 8! lol

  4. A.Dama zice:

    Camix, rimează foarte bine întâmplarea relatată de tine cu articolul!

    Deci tu de mic copil ai fost martor la monstruozităţile debitate de cei mari? Multe se mai întâmplă pe coridoare în aşteptarea medicilor! Multe provocări existenţiale!

  5. A.Dama zice:

    Hibiscus, am păţit-o şi eu cu 8 cu paranteză, că mi l-a transformat în figurină în articol, chiar unde e referinţa biblică. Şi am lăsat un spaţiu între 8 şi ), ca să nu iasă tipul cu ochelari la iveală. 🙂

    Cât priveşte agresivitatea textului… eu am scris de fapt foarte puţin din cât era relatat. Însă un student de anul II la filologie are deja de-a face cu Michel Foucault, chiar dacă are numai 18-19 ani.

    Articolul e parte a unui exerciţiu cathartic, cum ziceam. O purificare antepascală. Poate ceva, ceva din el ni se potriveşte fiecăruia. Măcar faza cu vorbele ucigătoare.

  6. gadjodillo zice:

    dar sint atitea moduri de a ucide… chiar si omoritul sperantelor e tot o crima.

  7. mado zice:

    binenteles ca doare
    mai tare
    din ce in ce mai putin
    se pare

    o zi buna!

  8. brrr, ce exercitiu sinistru,
    parca asculti un mars funebru… fredonindu-l toata ziua, pe seara il transformi in imn… brrr 😦 zicea cineva cam asa )
    j.

  9. sfinx667 zice:

    …ori faci un singur pacat, ori le savarsesti „in serie” tot pacatos esti, desigur ca mai sunt si acele „nuante”: criminal si ucigas in serie, ucigas in serie fiind si acei asa-zisi medici care fac avorturi, din nefericire inclusiv femeilor insarcinate in luna a 4-a ori a 5-a, ca deh, au cabinete private, si cine sa mai marturiseasca vreun detaliu nesemnificativ, nu, in comparatie cu incasarile in euro ale „interventiilor chirurgicale”…
    …cum sa numesc eu acei „medic ” care sunt complici la povestea vietii urmatoare… ehhh…: aduci copii pe lume, din motive independente de vointa ta, mama care ai hotarat sa dai viata, astepti momentul cu mare bucurie, ajungi la urgenta si nasti… mentionez, nastere naturala la 6-7 luni de sarcina… copiii se nasc, sunt mici, neajutorati si neputinciosi, greutatea e intre 500-1500 gr, dar sunt vii… apoi, mor la interval de 9 zile dupa nasterea naturala, mor in incubatoare reci si indiferente la incrancenarile micilor fiinte de a respira, ale mamei de a-i hrani cu sonda, te mulgi si il hranesti cu sonda, rostesti rugaciuni si puiul tau parca a pus in greutate, parca zambeste, parca e o mica speranta… nepriceperea si lipsa de competente, abilitati, absenta fricii de Dumnezeu si, cine mai stie cate… ucid aceste momente, esti anuntat rece „vino, ca-ti moare”… tristetea vine ca o ploaie prea rece pentru sufletul tau cald de mama… pruncii mor in incubatoarele astea insensibile, apoi, culmea, ca nu-i de ajuns durerea prin care treci si pe care niciodata nu o mai poti uita, primesti fisa de externare pe care scrie… „Avort Spontan”… Cum, Doamne iarta-ma, avort spontan cand tu ai nascut natural… nici o explicatie, mai mult, nu ai dreptul sa fii langa incubator in acele momente, nu stii unde sunt duse trupurile acelor ingerasi… mie, mi-a murit unul, o fetita Dariana, cu mine in salon, alta mamica, avusese gemeni in incubator, niciunul nu a supravietuit… medicii aceia cum se numesc…???
    suntem atatea mamici de ingerasi, ei sunt ingeri, „s-au mutat in stele”, noi, am depasit cumva durerea insuportabila, am estompat-o, nu o vom uita niciodata, dar ei, criminalii aia traiesc bine mersi printre noi, savarsesc in continuare astfel de acte de cruzime si, nimeni nu-i opreste… si, inca ceva, nu vom sti, ma repet, nu vom sti niciodata unde sunt trupurile copilasilor nostri, secretizare inumana… pana cand Doamne, pana cand….
    Criminalii „medici” ne-au ingenunchiat sufletele, ne-au ucis mare parte din sperante si, da, o fac in serie, zilnic poate…
    m-a durut si ma doare si pe mine, si pe mamica careia i-au murit gemenii, pe ei, scuzata a-mi fi expresia, ii doare in cur, pardon, la mii de ani lumina de cur… datorita iubirii celor de langa noi, a Oamenilor cu suflet, a dragostei LUI, am depasit, am imblanzit durerea, avem acum alt copilas, avem, iata, prin generozitatea unor oameni deosebiti ca tine, sansa de a ne insira poate incoerent confesiunea tristetilor noastre (cer scuze, au trecut 8 ani de atunci, dar eu am nascut natural, si asta nu pot uita: „avort spontan”..?!!… )… ce este foarte grav, si acest aspect am dorit a-l sublinia eu aici, este ca nimeni nu-i opreste, ca nimic nu ne mai aduce pruncii inapoi, ca ucigasii de copii si de suflete ale parintilor sunt bine mersi, ca acesti ingerasi nu au „avocati”, ca, iata, criminalii astia in serie au decis cu cruzime in numele lor…
    Sa ma iertati si sa ma ierte bunul Dumnezeu, nu am taria de a zice „Doamne, iarta-i, ca nu stiu ce fac…” …caci, stiu tot timpul ce fac… eu atat pot sa zic, eu mamica unui ingeras, un parinte al unei stelute, zic: „Doamne-ajuta si fa Tu… fa sa NU se mai intample!!!…”
    E o mica poveste, o poveste a unor vieti nevinovate…. si cate, si cate alte cazuri (cum ar fi bietii copilasi sarbi sau iraqieni carora le sunt ucisi parintii sub ochisorii lor si le sunt strivite sperantele in cateva secunde de bocancii cruzi ai asa-zisilor soldati, care, cica, lupta in numele dreptatii… care dreptate… nimeni nu le va putea sterge tristetea, durerea din ochisori, nimeni nu-i va putea privi cu seninatate in ochi…) Si ma incrancenez, si inca mai cred in oameni, si inca mai sper ca oamenii nu au uitat a mai fi oameni, putem sa ne implicam si sa-i aratam cu degetul, sa-i demascam… de ce?… pentru ca acesti criminali sa se opreasca, pentru ca toate crimele astea sa nu se mai petreaca…
    va multumesc pentru spatiul acordat si va felicit pentru articolul obiectiv si verticalitate!
    Respecte,
    SIBILLA

  10. A.Dama zice:

    Gadjodillo, ai dreptate! Când descurajezi constant pe cineva, rezultatul e acelaşi, chiar dacă se ajunge la el mai lent!

  11. A.Dama zice:

    Mado, welcome şi mulţumesc de rimă! 🙂

  12. A.Dama zice:

    Windwhisperer, bine-ai venit! Sorry că ai nimerit chiar când făceam exerciţii sinistre, adică ne sinistram. 😛

    Dar dacă încheiem cu imn, e aripă!

  13. A.Dama zice:

    Sibilla, mulţumesc pentru că ne-ai spus tuturor ce ţi s-a întâmplat ţie! Adevăru-i că greu îmi găsesc cuvintele!… Se întâmplă exact cum scrii tu… morţi în serie! Asta e lumea noastră. Mulţumesc încă o dată şi mult curaj în continuare!

  14. Alin Cristea zice:

    Dacă asta e lumea noastră, una cu morţi în serie, de ce oare nu acordăm mai multă atenţie vieţii? De ce nu ne uităm mai mult cum clipesc cu voioşie fetiţele şi băieţaşii? De ce nu ne lăsăm ispitiţi să zîmbim, pierduţi, mai des? Nu vreau răspunsuri, nu cred că ar fi unul să mă mulţumească. Vorbeam şi eu aşa, de unul singur, la ora 1 noaptea şi s-a nimerit să scriu aici.

  15. A.Dama zice:

    Aline, sa incercam! Sa zambim mai des vietii!!!

  16. zaxsa zice:

    …si eu am trecut printr-o experienta groaznica cu doar o saptamana in urma. Eram o viitoare mamica de gemeni, insarcinata in 23 sapt. La un consult de rutina pot spune, dr imi spune ca am colul deschis si ca mai mult ca sigur in cateva ore voi naste. Nimeni nu as vrea sa simta ce am simtit eu atunci… asa a si fost, am nascut, copiii s-au incapatanat sa respire, dar degeaba… dr au considerat ca sunt prea mici pentru a-i baga la incubatoare si a le da o sansa… era doar vineri noaptea incepuse weekend-ul… Asa s-au stins 2 vieti, 2 ingerasi. Nu stiu cum voi putea trece peste acest moment al vietii, nu stiu daca voi mai putea avea vreodata alti copii (am 34 ani si de 5 ani incercam sa avem un copil), dar si acei medici de garda tot criminali se numesc!!!

  17. A.Dama zice:

    Zaxsa, bine-ai venit! Mi-e greu să zic ceva care să fie potrivit! Pentru cei ce cred, imposibilul devine posibil… Deşi reţeta credinţei nu e deloc uşoară.

    Îmi pare foarte rău pentru trista experienţă pe care ne-ai relatat-o! Mai ales că nu vorbeai despre alţii, ci chiar despre tine. Mulţumesc că ne-ai încredinţat experienţa ta! Iar cât despre cei care s-au spălat pe mâini, fiecare îşi va lua plata. De asta să nu te îndoieşti. Curaj în continuare!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s