Pe când se ocupau îndeosebi cu vânătoarea şi agricultura, oamenii celebrau momentele importante ale activităţilor lor şi… cereau ajutorul divinităţii pentru reuşite… protecţie împotriva calamităţilor… Alteori îşi aminteau să mulţumească pentru roadele şi belşugul obţinute.
De-atunci ne-am obişnuit cu sărbătorile de tot felul: religioase / laice, personale / colective, naţionale / internaţionale etc. Sărbători inedite. Celebrăm tot, de tot, toţi, de toate: anii, zilele, portocalele, taurii, prima călătorie în cosmos, independenţa, roşiile, interdicţiile, oraşele, mamele, speologii, victoria, taţii, nebunii, înfrângerea, recolta, competiţiile, homosexualii, electricitatea, câinii şi altele. Câte altele!?
Acum, dacă unii se ocupă cu programe de dezvoltare atomică, e normal să fie şi sărbători… atomice. Sau nu?
In Iran s-a celebrat pentru a doua oară Ziua naţională a tehnologiei nucleare.
În imaginea de mai jos, un colţ de cafenea din Teheran. E şi Ziua internaţională a rromilor. Dar cu sărbătorirea naţiilor, etniilor, popoarelor suntem familiari. Cu celebrarea atomică, să ne obişnuim?
lumea adam(a)ică 
Asta e ironie pe fata la adresa SUA si ONU. Ca doar aia suspecteaza pe oricine care detine ceva zacaminte ca au tehnologie nucleara sau chiar mai mult…sa speram ca nu e de augur sumbru pt tara in cauza.
La noi, rromii sunt tehnologia noului mileniu de crestere a natalitatii, la ritmul lor de inmultire! 😀 sa-i celebram, nu, cum se cuvine – sau cum se cuvine o fac ei? 😀
Cipri, tu crezi că ăştia or inventat o sărbătoare naţională numai să ia la mişto Marile Puteri?
Cu rromii, sunt de acord că ei se ştiu sărbători cel mai bine!
A.Dama, oare n-ar fi mai interesant asa?? cealalta varianta fiind prea prozaica. 😀
Cipri, mă faci să râd! 😀 Da, e mai interesant aşa!!!