Vânt(urare)


După ce-am pregătit acest text pentru azi, care se numeşte Vânt(urare), am aflat că a fost… vânturat dintre cei vii Pruteanu. Şi mi-am spus că mereu ce avem de zis e mai puţin decât o moarte.

wind.jpg

*

S-a-nrădăcinat vântul în pământul oraşului
şi nu se mai lasă dus
adie curtenitor pe la ferestrele fetelor triste
în aşteptarea răvaşelor de la iubiţi

şi bate aspru în faţă toţi trecătorii –
curajoşii fiecărei secunde
în spuma de nimicuri şi-orori
a zilei

stă vântul vuind
c-a prins rădăcini
în oraşul în care toţi au uitat de Dumnezeu
încă o damigeană şi-un kil de spanac
un ziar de mijloc
ca să nu cădem în extreme
şi-o pastă de dinţi că se-adâncesc
cariile în caldarâm

deoparte
în staţia de tramvai ticsită
femeia brună îşi mişcă buzele
s-a mutat cerul în colţişorul ei
tramvaiul vine şi trece mai departe

vântul se-opreşte mirat şi îi vântură
cuvintele de pe buze
apoi îi încâlceşte părul şi-i ridică fusta
dar ea n-a terminat ce avea de zis

tramvaiul soseşte şi pleacă mai departe
vântul îi dă târcoale femeii
a prins rădăcini
şi nu se mai lasă dus
şi niciun alt vânt nu îl ia
de urechi în sus

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Vânt(urare)

  1. Dancos zice:

    Poezia aceasta este mirabila…
    Cred ca tu ar trebui sa te gandesti serios la a scrie poezie… Nu, nu ai sa castigi vreun ban de aici… dar vom castiga noi, cei care citim…
    In ceea ce-l priveste pe Pruteanu George: ”Dumnezeu sa-l ierte!”, cum se zice pe la romani! A fost un tip elevat, nimic de zis… Nu stiu daca are rost sa mentionez asta sau nu, dar o voi face: omul a participat zile in sir la manifestatiile organizate pentru eliberarea jurnalistilor romani rapiti in Iraq! Am fost aproape de el… era foarte vesel si discuta foarte ”laudativ” despre despre o emisiune de trei lei la tv…

  2. A.Dama zice:

    Dancos, mulţumesc! Nu ştiu prea mulţi care să fi făcut bani din poezie. Din romane poate… Din poezie nu ştiu dacă poate cineva trăi! 😛

    Mulţumesc şi pentru rândurile despre George Pruteanu! Eu i-am urmărit cu consecvenţă emisiunile şi am citit de mai multe ori pe site-ul lui. S-a dus prea devreme!

  3. ionatan zice:

    Cred ca îmi place atmosfera de noiembrie trist şi cu vânt de martie, părăsita nepărăsire a orelor oarecui, atmosfera de om de probă pentru un univers paralel în care rugăciunea e cea mai adevărată realitate.

  4. A.Dama zice:

    Mie îmi place că ai sesizat un univers paralel şi prezenţa celui de probă.

    Tu ai mai multe volume de poezie. Ai fi putut trăi din poezie?

  5. ionatan zice:

    da, dar nu numai din volume
    si numai eu! 🙂

  6. A.Dama zice:

    Ce sa zic, Ionatan? Ma bucur pentru tine. Cred ca esti dintre putinii care traiesc din poezie! Doamne-ajuta! 🙂

  7. Camix zice:

    Hm. Prima dată când am citit poemul azi, nu m-a atras. Îl vedeam mai mult descriptiv. Acum nu-l văd aşa. Vântul îmi pare un blestem peste oraş, peste omenire. Blestemul de care nu poate fugi sau ascunde. Şi care nu pare a fi temporar.
    Sau e un martor al marelui blestem…

    Cu privire la oamenii noştri care se duc, mie mi-a fost mai departe Pruteanu; însă aproape mi-a fost Ralu Filip anul trecut… Îmi făcuse mare plăcere să-l văd discutând şi polemizând la emisiunea lui Tucă într-o manieră atât inteligentă, cât şi pertinentă, fermă şi elegantă. Ar fi ceea ce unii numesc inteligenţă calmă. Rar zilele astea.

  8. A.Dama zice:

    Camix, esti o figura! Intr-adevar, vantul nu e doar un element de „tablou” descriptiv. E un rau care-a prins radacini si nu mai vrea sa plece. Insa e si un martor a ceea ce se intampla pe la ferestre, pe strazi, prin statiile de tramvai. Pana intalneste o fiinta care nu rimeaza cu toate celelalte…

    In legatura cu cei disparuti, am fost surprinsa ca atat de multi au scris despre Pruteanu. Eu nu aveam ce sa scriu decat ca am urmarit „Doar o vorba sa-ti mai spun”. Insa am vazut ieri un reportaj despre cum s-a tradus manualul de functionare a unor componente pentru calculatoare. Au iesit poezii cu traducerea automata. Si nu era „tastatura”, ci „claviatura”. Si soarece, in loc de mouse. Si atatea… Ar fi fost ca un omagiu adus lui Pruteanu critica facuta la acele instrunctiuni de folosire. Oricum, depasea imaginatia oricui ce-a iesit din traducerea automata.

    Despre Ralu Filip nu stiu… Imi place evocarea ta!

  9. calatorru zice:

    abia acum citesc vant()urarea ta…urarea aia trebuia sa fie intre parateze, da am ratat 🙂

    bine scria Alin pe blogul lui ca textele tale (el se referea acolo la „sex sex sex”)trebuie citite de mai multe ori ca sa le prinzi mireasma, adancimea
    eu de fiecare data cand citesc cate o poezie scrisa de tine, fug repede la primul vers si o recitesc

    vantul e diferit, e drept, dar poate ca reusesc sa prind ceva din (a)vant(ul) tau 🙂

  10. A.Dama zice:

    Călătorrule, mie mi-a plăcut rima ta vânt-urată! Hai să ne mai amintim una:

    „Bate vântul frunza-n dungă,
    Cântăreţii mi-i alungă”…

    pe care unii au transformat-o în:

    „Bate vântul frunza-n dungă,
    Muncitorii îi alungă”.

    😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s