Blogjurnalul – o nouă specie literară?


S-a constatat că jurnalul a trecut de la faza de „intimitate” – jurnalul păstrat cu grijă într-o cameră încuiată, sau în sertăraşul închis cu cheie, sau jurnalul cu lacăt aplicat pe el – la faza jurnalului (în) public. Ne referim la tipul de jurnal: diary, din latinescul diarium – jurnal, nu la jurnalul-ziar, jurnalul contabil, jurnalul de bord etc. Cel care scrie un astfel de jurnal este diaristul. Acum, la concurenţă cu bloggerul

Unul dintre cele mai celebre jurnale este cel al Annei Frank, o mărturie a supravieţuirii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a unei familii de evrei refugiate în Olanda. Anne Frank a murit la 15 ani, dar jurnalul a fost publicat cu acordul tatălui ei, Otto Frank, şi mai târziu ecranizat – în 1959, în 1995, în 2001.

millie-perkins.jpg

Millie Perkins – în rolul Annei Frank, în filmul The Diary of Anne Frank, 1959

Iniţial, jurnalul era un obiect de budoar, de cămăruţă, nefiind destinat altor ochi decât ai celui care-l redacta. Scriitorul şi cititorul se suprapuneau, erau unul şi acelaşi. Cu timpul, el şi-a schimbat forma, funcţionalitatea şi intenţionalitatea. La început, nici nu se punea problema publicării lui. Anne Frank îşi numise jurnalul Kitty, gândindu-se, probabil, la el ca la cel mai bun prieten, fără să-i treacă vreodată prin cap ce destin va avea jurnalul ei. Acum nu doar că se publică jurnalele intime, dar şi există ideea publicării la nivel intenţional în chiar momentul scrierii: jurnalul se scrie pentru a fi publicat, a devenit o afacere.

Un aspect utilitar al jurnalelor intime a fost şi acela că, datorită lor, anchetele unor crime au fost duse la bun sfârşit – mereu am asociat un astfel de jurnal care elucidează un mister cu cutia neagră a avionului -, iar alte jurnale au fost lămuritoare în diferite scandaluri din lumea afacerilor.

Revenind acum la blogjurnal, în ce măsură acesta poate fi considerat literatură? Literatura este arta cuvântului, totalitatea operelor literare, beletristice etc. Oricine scrie un jurnal pe blog foloseşte cuvântul, dar întrebarea e: oare îl foloseşte la nivel de artă? Sunt milioane de bloguri. Nu toate sunt jurnale. Există şi bloguri profesioniste. Dar în privinţa jurnalelor, se scriu atâtea stupidităţi, atâtea nimicuri!

Sub aspectul sructural, funcţional, opera literară are un emiţător – autorul şi receptori – cititorii, folosind un cod – limba. Această funcţionalitate se validează şi în cazul blogjurnalelor: există un emiţător, receptori şi codul de transmitere a mesajului. Înseamnă că blogjurnalul este o operă literară? Dacă nu toate blogjurnalele sunt literatură, cine validează sau invalidează calităţile lor literare?

O serie de autori de texte autobiografice nici măcar nu au ştiut că le vor fi publicate jurnalele – ele au fost publicate postum. Eliade scria jurnalul pentru că era conştient de valoarea sa documentară şi pentru că se stârnise în epocă interesul pentru autenticitate. Reţinerea faptului brut, chiar dacă filtrat prin subiectivitatea conştiinţei, convenea unor exigenţe documentare. Cristian Bădiliţă scrie jurnalele cu intenţia publicării lor.

Dar în privinţa blogjurnalului, este el operă literară, respectiv literatură autobiografică doar în momentul tipăririi lui? Între blogger şi cititorii săi există o relaţie directă, există un feedback al textului. Nu e nevoie de documentul tipărit pentru ca scriitura să fie cunoscută, să devină publică.

Care sunt atunci criteriile potrivit cărora blogjurnalele devin literatură?

Ne-am rezumat la a pune sub interogaţie această chestiune pentru a lăsa spaţiu reflectării. După a noastră părere, jurnalul scris cu intenţia publicării va practica o autocenzură care în cazul jurnalului scris doar pentru sine, fără public-ţintă, nu se regăseşte.

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Blogjurnalul – o nouă specie literară?

  1. Dancos spune:

    În Ultimate Blogs, a lui Sarah Boxer, se procedează la o abordare despre care tu vorbești, asupra blogurilor! Am citit asta într-un supliment la ziarul Cotidianul. Se dă acolo și adresa unui site, unde zice-se ar exista șanse ca bloguri șterse demult, să fie consultate:
    http://www.archive.org/web/web.php
    Revenind la jurnal… Kafka ținea Jurnal… Noica ținea Jurnal… de ce să nu țină jurnal și Mița Biciclista!? Este și ironie în întrebarea mea, dar și interes: există o probabilitate, redusă, ca Mița Biciclista să aibă veleități arboricole (de Păltiniș)…🙂
    Blogjurnalele, după mine, au șansa de a deveni literatură doar atunci când bloggerul respectiv este un scriitor neoficial, căruia nu-i merge bine deloc… există o atracție anume… există o satisfacție, chiar dacă puțină, a autoinducerii unui sentiment al productivității, al calității: dacă vrei, un soi de tezaur propriu și pitit în ochii tuturor, fără frică de a fi furat! Dar sunt atâția care fură… sunt atâția care fac Regie, și nu pot a scrie un scenariu de 2 pagini… Și atunci, blogjurnalul, remodelat, devine o sursă ieftină de profit pentru cei care știu a face banul! În rest, preocuparea ta este lăudabilă… tu chiar ai un rol, în domeniul acesta… Poate că am să scriu un scenariu!🙂

  2. romuluss spune:

    Discutasem mai demult cu cei de la edit Logos legat criteriile prin filtrul carora trebuie sa treaca o scriere pentru a fi acceptata de editura sa fie publicata.

    Raspunsul era complex si nu intra in categoria notiunilor studiate de mine, totul era o terminologie complexa de filolog🙂 . Bordul editurii era forul care trebuia sa analizeze si sa valideze daca acel manuscris (computeroscris) putea sa capete statutul de publicatie.

    In principiu, sunt abordate cateva categorii – corectitudine gramaticala, estetica expunerii ideilor, subiectul viitoarei publicatii.

    Desigur pentru a putea crea un manuscris pe care sa il poti considera o viitoare publicatie, trebuie clar sa ai un subiect bine definit. Desigur tu te referi la jurnal, cred ca trebuie urmati aceiasi pasi de validare.

    In domeniul tehnic, as putea spune mai mult pt ca criteriile de validare difera f mult de literatura, aici totul se rezuma la valoarea si claritatea expunerii notiunilor, valoarea lor dpdv stiintific, estetica capata un rol secund, cat despre gramatica sunt necesare doar notiuni minimale.

  3. A.Dama spune:

    Dancos, m-am uitat puţin peste o prezentare a cărţii lui Sarah Boxer. Nu m-a încântat, însă cred că e un pionierat. Vor urma multe asemenea… variaţiuni pe aceeaşi temă.

    Vezi tu, există o atracţie a banalului, a nesemnificativului care este scos astfel – printr-o poezie, printr-o scriere – din anonimat. L-am auzit pe Cristian Bădiliţă într-un interviu cum se caută prin poezie reconvertirea nesemnificativului. În acest context, jurnalul Miţei Biciclista pomenite de tine ar putea servi drept pre-text…

    Aşteptăm cu nerăbdare scenariul.😛

  4. A.Dama spune:

    Romuluss, apreciez intervenţia ta! Problema pe care vreau să o discut e cea a editurilor. Există edituri care pot avea criterii şi pot valida un text. Alegând să-l publice, îşi asumă riscurile de rigoare şi atunci criteriile vor ţine obligatoriu cont de necesităţile marketingului, de cererea şi oferta de pe piaţă.

    De altă parte, există edituri care sunt complet neprofesioniste! Am văzut zeci de cărţi tipărite incorect, şi gramatical, şi din punctul de vedere al tehnoredactării, şi nerespectând cerinţele legale – codurile care trebuie să existe pe cărţi.

    Prin urmare, validarea de către o editură rămâne discutabilă. Depinde despre ce editură e vorba!

  5. Camix spune:

    În momentul de faţă, experimentez ambele laturi ale diaristicii: şi pe hârtie şi pe computer. De fapt 3: pe computer, sunt două variante: unul de publicat (pentru blog) şi unul de nepublicat.
    Toate sunt interesante în felul lor. La cel pe hârtie, având şi vechime mare, aş renunţa cel mai greu. Nu e „infectat” de viteza şi depersonalizarea parţială a jurnalului virtual.

    Dacă jurnalele de orice fel pot deveni sau nu literatură, aş ridica întrebarea: orice e tipărit e literatură? (că e clar că oricine are finanţe suficiente poate publica.)

  6. A.Dama spune:

    Deci eşti jurnalistă, Camix?😛 Auzi la ea. 3 jurnale. Alţii niciunul. Nu-i drept!😀

    Îmi place întrebarea ta. Nu tot ce e tipărit e literatură. Există diferite tipărituri etc. Dar, oare, toate jurnalele tipărite sunt literatură? Cred că vor trebui clasificate ca atare, ca texte autobiografice.

    Uneori mă întreb ce va mai intra în manualele şcolare când se va studia literatura autobiografică. Şi mă mai întreb dacă se va renunţa vreodată la manuale alternative… Asta a fost în paranteză.😛

  7. rose4you spune:

    Eu spre exemplu am vrut sa deschid blog ca sa pot comunica.Multe din poeziile mai „vechi” le publicam pe ClaS…apoi m-am interesat ce sanse sunt sa public un volum cu tot ce am scris…niciunul!…pai decat sa scriu si sa stea pe raft mai bine scriu si ‘se citeste” ,”se comenteaza”de bine sau rau(ce-i drept la inceput imi era greu sa accept comentariile”negative”…acum le privesc ca parte din „tot” si cea mai mare bucurie a devenit comunicarea…E mai fain cand stii ca cineva se bucura de ceea ce-ai scris sau ca..”te-a citit” dar…”nu e de acord” cu tine…in toate ai sentimentul placut : „am vorbit cu prietenii si astazi”…

  8. A.Dama spune:

    Draga Rose, ceea ce spui tu imi suna a sezatoare… in virtual, desigur… E bine ca ai gasit un coltisor de prietenie virtual!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s