(auto)biografie anonimă


Am primit şi eu (ca mulţi alţii, probabil), de la prieteni, această (auto)biografie anonimă. Poate zâmbiţi, poate vă plictiseşte, poate faceţi analize stilistice, poate vă inspiră silă, poate faceţi exerciţii de logică, poate vă lasă indiferenţi. Nevermind. I se poate întâmpla oricui. Eu am zâmbit. :)))

hole.jpg

AUTOBIOGRAFIE ANONIMĂ ÎN CINCI CAPITOLE SCURTE

Capitolul I
Mă plimb pe stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
Cad în ea.
Sunt pierdut… Sunt neputincios.
Nu e greşeala mea.
Îmi va trebui mult ca să pot ieşi afară din ea.

Capitolul II

Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
Mă fac că n-o văd.
Cad în ea din nou.
Nu-mi vine să cred că mă aflu iarăşi în acelaşi loc, dar nu e vina mea.
Îmi va trebui mult timp ca să ies afară.

Capitolul III

Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
O văd că este acolo.
Cu toate acestea, cad în ea… este un obicei deja.
Ochii îmi sunt deschişi.
Ştiu unde mă aflu. Este greşeala mea. Ies afară imediat.

Capitolul IV

Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
O ocolesc.

Capitolul V

Mă plimb pe altă stradă.

_
Eh, eu aş continua aici. Aş spune că şi pe această altă stradă este o groapă adâncă. Şi totul se reia de la capăt. Perpetuum mobile. :)))
Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (De)gustare, De (la) prieteni, De(s)tindere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la (auto)biografie anonimă

  1. ambasadorul zice:

    Dacă şi pe o altă stradă cad în groapă ,atunci ori nu am schimbat strada, ori îmi plac tare mult… gropile.

  2. Camix zice:

    Mi se pare că cea mai grea etapă e a 3-a. Şi imediat după ea, a 5-a!

  3. A.Dama zice:

    Bine ai venit, Ambasadorule! Sorry că ai nimerit chiar când era vorba de gropi. 😀

    Dar tu ştii vreo stradă fără groapă?

  4. A.Dama zice:

    Camix, mă ucizi! Hai să facem un top al capitolelor! 😀

  5. Camix zice:

    Mda, cel mai greu mi se pare a admite că e greşeala noastră şi să facem cale întoarsă.

    Iar apoi cel mai greu, a refuza să continui să stai în prezenţa tentaţiei. Ne farmecă gândul că, aşa cum am ieşit o dată din groapă, mai putem ieşi şi a doua oară, şi a treia, fără probleme…

  6. A.Dama zice:

    Îmi place analiza ta, Camix! Eu am tratat mult mai superficial textul ăsta. În principal m-am gândit la gropile de care dai cam peste tot. Unele mai au câte-un pomişor înfipt în ele. Iar cele nesemnalizate fac tot felul de victime!

    La greşeala pe care o repetăm nu am meditat îndelung. Nici la recunoaşterea ei. Poate-ar fi cazul. 😀

  7. tot despre gropi
    sper sa nu dam in ele … 🙂

    Un om a căzut într-o canalizare şi nu putea ieşi afară de acolo. Pe lângă el au trecut o mulţime de oameni, fiecare gândind, vorbind şi acţionând în felul lui:

    SUBIECTIVUL:
    Simt că tu ai căzut acolo.

    OBIECTIVUL:
    Era logic că cineva trebuia să cadă acolo.

    FARISEUL:
    Numai oamenii răi cad în canalizare.

    ZIARISTUL:
    Vreau exclusivitatea asupra relatării ştirii.

    CONFUCIUS:
    Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în canalizare.

    BUDDHA:
    Canalizarea ta este doar o stare a minţii.

    REALISTUL:
    Aceasta este o canalizare.

    SAVANTUL:
    Hai să calculez forţa necesară ca să ieşi din canalizare.

    GEOLOGUL:
    Hai să te învăţ să apreciezi straturile geologice din groapă.

    PERCEPTORUL:
    Ai plătit impozitul să locuieşti în canalizare?

    OMUL DE LA CONSILIU:
    Ai permisie să locuieşti aici?

    EVAZIVUL:
    E mai bine să evit subiectul.

    CARISMATICUL:
    Mărturiseşte că nu eşti într-o canalizare!

    OPTIMISTUL:
    Lucrurile ar putea merge mai rău.

    PESIMISTUL:
    Lucrurile vor merge mai rău.

    ISUS
    Văzând omul, l-a apucat simplu de mână şi l-a scos din canalizare.

    citita recent de pe un blog …

  8. A.Dama zice:

    Dragă Aurel,

    Mulţumesc! Am râs cu lacrimi! 😆

    P.S. Well, am citit cu seriozitate momentul salvării. Zâmbind serios. 😀

  9. Camix zice:

    E analogia clasică cu privire la păcat şi conştientizarea lui.

    Aurel, tare!

  10. Camix zice:

    Ilustraţie, nu analogie.

  11. A.Dama zice:

    Tu te pricepi mai bine la scenarii. 🙂

    Bun, Camix, m-ai provocat! 😀 Ştiu exact greşeala care se potriveşte scenariului! Încrederea în oameni. Şi când se întâmplă ieşirea din groapă, mersul mai departe, acea „altă stradă” nu e decât un alt om în care ai încredere. Şi scenariul se repetă.

  12. rose4you zice:

    bai!…va spun eu, asta nu a mers pe strada mea!!! (raspunde pustiu meu de 7ani juma!:-) .)

  13. Dancos zice:

    Si eu am cazut… inca nu am iesit.

  14. Camix zice:

    A.Dama, încrederea în oameni numai dusă la extremă e păcat; altfel, e o necesitate pentru a trăi. Ilustraţia merge în cazul păcatelor, că altfel nu vom mai acorda încredere nici dacă ne va spune un om „bună ziua.” 🙂

  15. A.Dama zice:

    Rose, haios puştiul tău! Deci voi nu aveţi gropi?

  16. A.Dama zice:

    Dancos, căzătura de la care capitol? 😀

  17. A.Dama zice:

    Camix, bine că ai precizat!!! Da, eu exact încrederea aceea extremă o aveam în vedere. Păcatele mele!

  18. ionatan zice:

    Mergea pe o stradă oarecare şi era o canalizare. Sus se auzi zgomot. Omul privi într-acolo. Căzu iar în canalizare. Poliţaiul scrise: accident de avion! 🙂

  19. A.Dama zice:

    Ionatane,
    Cu tine se-ajunge repede de la pământ la cer! Şi retur. 😀

  20. Camix zice:

    Cică un român se plimba prin New York, pe lângă zgârie-nori. Dintr-o dată, îi cade o cărămidă în cap.

    Românul: Uaaaiii!!
    Cărămida: Uai not?!

  21. rose4you zice:

    Superb Camix!…Superb A.Dama!… Superb Aurel!
    Multumesc !
    Raspunsul pustiului meu era legat de faptul ca la noi pe strada odata cu ..NATO…s-au gandit sa sparga asfaltul-toata strada e o imensa groapa cum ai da, cum ai face nu ai iesire mergi prin groapa…(si ma intreb cum o vor termina in 5 zile?)

  22. A.Dama zice:

    Camix, tot am cautat o poanta drept raspuns, dar n-am gasit. Mi-am amintit doar de faza dintr-un supermarket american, cu sotul roman care nu mai avea rabdare dupa nevasta si ii striga: „hai odata!”, la care i se raspunde rand pe rand: „hi!”.

  23. A.Dama zice:

    Deci… Rose, fruntea sus! Sunt sanse mari ca in 5 zile sa se termine de asfaltat strada.

  24. anahoretus zice:

    foarte tare poezia…

  25. A.Dama zice:

    Anahoretus, nu m-am gândit la text ca fiind poezie, dar… de ce nu?

    😀

    Ma bucur ca ti-a placut!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s