Să se aplice regulamentul! – Adrian Ilie


Da, asta înseamnă JOC! Înseamnă că există un SET DE REGULI, pe care jucătorii – din teren, din arenă, din bazinul de apă, de pe pista de alergare, de la mesele de joc le CUNOSC, iar cei care sunt în afara terenului, respectiv a spaţiului de joc, le RECUNOSC.

Dacă nu ar exista această cunoaştere a regulilor şi re-cunoaştere a lor, jocul s-ar invalida. Când la şah, unul caută să mute calul în formă de U, nu în formă de L, sau socoteşte 4 pătrăţele pentru L, nu 3, cum e REGULA, JOCUL ÎNCETEAZĂ, se desfiinţează. Despre cel care nu respectă regulile, despre cel care trişează, se spune că e stricător de joc!

Ce s-a întâmplat la meciul RapidSteaua din 20 martie 2008 a fost tocmai o încălcare a regulilor, care a dus la desfiinţarea jocului. Dacă jucătorii au un set de reguli pe care le respectă pe teren, şi spectatorii din tribune trebuie să respecte regulile care le revin lor. Nerespectarea acestora a dus la oprirea jocului.

Vă spuneam în urmă cu ceva vreme despre înjurăturile gestuale. Iată ce s-a întâmplat când s-au aprins spiritele:

limbaj-nonverbal.jpg

Copiii care se uitau la meci alături de părinţi au fost provocaţi cu astfel de violenţe: şi gestuale, şi faptice – aruncarea obiectelor pe teren şi în capul arbitrului, şi, în ultimă instanţă, inclusiv oprirea meciului a fost resimţită tot violent.

Pe când alergătorii de maraton alergau în cinstea zeilor, la Olimpiadele Greciei Antice, respectarea regulilor era la fel de importantă. Zice Pavel: Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. Cei care nu le respectau erau eliminaţi şi nu aveau cum să fie încununaţi, ca să folosim acelaşi verb, dacă jucau pe lângă regulament.

Imperativul lui Adrian Ilie se înţelege bine în acest context: Să se aplice regulamentul!

Întrecerile sportive nu mai au dimensiunea sacră angajată, nu se mai joacă în cinstea zeului X sau Y, cu toate că aceste pasiuni nestăpânite, care duc la astfel de violenţe, nu sunt diferite de comportamentul idolatru – nu pot să nu-mi amintesc de Escobar care a fost asasinat în 1994 pentru că a comis un autogol.

Chiar dacă nu mai există această dimensiune sacră angajată – ori ea este inversată, dacă ar fi să vorbim în termenii eliadieni, măcar regulamentele să fie respectate! Degenerările la care asistăm din cauza încălcării regulilor sunt cu urmări pe termen lung. N-o să ne dăm copiii la fotbal, să nu fie loviţi în cap pe teren sau ucişi după un autogol!… Şi câte şi mai câte!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Să se aplice regulamentul! – Adrian Ilie

  1. Camix zice:

    Mi se pare surprinzător ca Iordănescu să spună vis-a-vis de această situaţie că „principalii vinovaţi sunt conducătorii pentru această imagine care s-a creat şi criza din arbitrajul românesc”. Criza din arbitrajul românesc? Aici era vorba de o izbucnire de nervi după un gol marcat!

    http://www.mediafax.ro/sport/iordanescu-este-pacat-pentru-fotbalul-romanesc.html?1689;2470179

    În privinţa conducătorilor, sunt de acord, pentru că de multe ori ei sunt cei care formează publicului spectator şi telespectator tipare de reacţie la anumite conflicte ce apar între echipe (şi nu ştiu cum se face, dar întotdeauna există cel puţin câte un conflict între patroni, manageri, antrenori…). Vezi atitudini superioare, îngâmfate şi (nu polemice, ci) certăreţo-agresive. Există şi la nivel „înalt” – precum la nivelul spectatorilor – o extindere a competiţiei – care ar trebui să rămână pe terenul de fotbal strict – şi în celelalte sfere ale vieţii. Adversarii nu ştiu să se respecte, presei îi face plăcere să işte mereu scandaluri între ei (chiar acolo unde ele nu există şi mulţi le muşcă, din păcate), iar, când e vorba de participări la campionatele europene pe cluburi, nu ştiu să se desprindă de propriile orgolii ca să dorească binele celorlalte echipe româneşti participante, chiar dacă ele nu le sunt adversare în cadrul campionatului acela.

    În privinţa suporterilor, exact acelaşi lucru. Iar de aici – marea tragedie: copiii, adulatorii jocului şi vedetelor de pe ecran, sunt viitorii suporteri, viitorii fanatici. Ba nu, greşesc: sunt deja! Şi am ocazia să văd în fiecare zi manifestări violente sau aproape violente între ei pentru simplul fapt că unii ţin, de exemplu, cu Rapid, alţii cu Steaua. Ură de moarte între suporteri şi conducători => ură de moarte între telespectatori.

    Aşa a ajuns sportul; rege!. Un joc care a devenit o luptă pe viaţă şi pe moarte. Un joc care a ajuns să nască ură, în loc de respect.
    Şi fotbalul, la fel ca alte activităţi, scoate din noi exact ceea ce suntem…

  2. A.Dama zice:

    Camix, comentariul tău e dens. Automat m-am gândit că e o analiză binevenită, pe care aş putea-o muta în articol. 😀

    Articolul a mers pe paradigma regulilor respectate au ba. Însă e clar că se complică lucrurile, când interesele sunt mari, când e vorba şi de sume mari în joc, nu doar miza jocului corect faţă de regulile ştiute, încetăţenite.

    Din păcate, nu se pot controla nici reacţiile jucătorilor, care, după cum se vede, sunt la fel de condamnabile ca ale spectatorilor.

  3. rose4you zice:

    Ah…de ce fotbal??patinaj artistic, basket,…”jocul american cu bata aia”…orice dar nu fotbal!!–specificatie pt mine!!

  4. Camix zice:

    Rose, De ce fotbal? Pentru că ăsta e sportul care ne mănâncă nouă românilor capul! Toţi văd numai fotbal înaintea ochilor şi învaţă de la el orice altceva înafară de sportivitate.
    Şi pentru că e sportul rege…

    Tocmai m-am uitat la emisiunea lui Tucă despre evenimentele de la meci. Încă nu se ştie ai cărei echipe erau acei suporteri care au aruncat cu moneda şi bricheta (astea sunt cele două obiecte). Deşi spun că au identificat 4 persoane care au aruncat cu obiecte, dar nu se ştie dacă ei sunt aceia sau mai caută pe alţii… Mai aşteptăm…

    Se vorbea de faptul că arbitrul e în măsură să decidă dacă, după lovituri, e sau nu în stare să continue meciul. Este la latitudinea lui. Se subliniau două lucruri aici: dacă arbitrul a fost lovit sau nu (lucru evident că da) şi dacă a fost capabil să mai continue jocul sau nu (lucru care nu poate fi verificat). Ei, ăsta mi se pare un mod absurd de a judeca situaţia, fie el şi din partea unui arbitru aşa mare ca cel care s-a pronunţat asupra acestei chestiuni. Punem problema în termeni de capacitate de a continua jocul după două lovituri în cap din tribună? NU punem problema unei măsuri împotriva comportamentului animalic al suporterilor, nu punem problema expunerii în continuare a arbitrului (şi a oricărui jucător de altfel), nu punem problema regulii respectate (că despre asta vorbim)… Punem problema capacităţii fizice a arbitrului…

  5. rose4you zice:

    Camix!!…ma predau! da …e rege cum spuneti voi intrebam si io asa ca omul cel carele nu pricepe o iota din sportul asta…

  6. A.Dama zice:

    Rose4you,

    Sa inteleg ca nu trebuia sa scriu despre fotbal? 😛
    Dar eu mai urmaresc meciurile din cand in cand.

    Acest articol nu e despre fotbal neaparat. E o paradigma a jocului care a fost incalcat si, prin urmare, anulat.

    La fel ar fi si in baschet, si in patinajul artistic etc. 🙂

  7. A.Dama zice:

    Camix,
    am urmărit cât de revoltător merg în continuare lucrurile. Tu îi vezi pe toţi puştii de la şcoală cât sunt de preocupaţi de meciuri, cum se fac grupuleţe, grupuleţe, în funcţie de echipele favorite şi ce dispute sunt în stare să poarte dacă favoriţii lor pierd un meci. Uneori, trebuie să intervină profesorii, că altfel iese urât de tot.

    Uite că nici la nivel de factori de decizie nu se stă mai bine. Antecedente cu meciuri întrerupte din cauza aruncării obiectelor pe terenul de joc au mai fost. Însă tot procesul acesta până se pune punctul pe i şi se zice ceva clar la noi seamănă cu o zarvă amplificată de televizoare, nu cu un demers raţional, astea sunt faptele, ăştia făptaşii, astea pedepsele. Asta e! 😦

  8. rose4you zice:

    Inteleg ideea…doar ca vezi tu daca nu esti „microbist” e mai dificil sa vezi toate „fatetele” mingii…E clar ca in orice sport corectitudinea arbitrilor „dirijeaza” ordinea medaliilor….

  9. rose4you zice:

    pe mine de fapt ma necajeste si faptul ca sunt 3 baieti (ca si cel mare… e tot minte de copil in „unele”, la fel ca ei) si vreo 5 mingi in casa… iar cand e meci… e o zarva!….

  10. A.Dama zice:

    Rose, cred că nu-ţi rămâne decât să înveţi câte ceva despre fotbal. Că dacă sunt pasionaţi 3, iar tu eşti una, majoritatea decide. 😀

  11. rose4you zice:

    pot sa zic: „ihi”?….atunci zic:ihi asa e!din fericire!… 🙂 .

  12. Dan H zice:

    Si pentru ca tot mi-a fost dat sa vad femei pasionate de fotbal, tin sa va spun ca eu il uraaaaasc.
    Stiu ca e atipic…
    Ma rog…

  13. A.Dama zice:

    Mulţumesc, Dane, că eşti sincer! 😛
    Despre „pasiunea” mea, despre MICROBismul meu, trebuie să-ţi spun că e de fapt un gest paradigmatic. Trăim într-o societate a spectacolului, iar fotbalul, care adună pe stadioane la campionatele mondiale şi câte 60 de mii de spectatori, este un spectacol. Eu am studiat teoria sărbătorii, implicit a spectacolului. E vorba deci de paradigmă, de interesul pentru model, nu neapărat că aş fi microbistă de meserie. 😛 Dar să ştii că am fost la meciuri… doar pe stadionul local, nu m-am deplasat niciodată în alt oraş pentru un meci!… 😀

  14. Pingback: “Nu sunteţi bărbaţi!” « timposibil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s