scurt sunase sirena în noapte
scurt ca un chiţăit
oprit în gâtlej şi nerepetat
şi neîndoit
o notă prea sus
şi artistul pe scenă-şi dădu
obştescul sfârşit
scurt mă trezise alarma
de fum
îmi luaseră foc visele
şi nici nu mi-am dat seama
că-s iar
singur pe drum
neîmbăiat nedormit
nemurit
neajuns
*
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
| Din istoria blogosfe… pe Am fost la Peniel… | |
 | Iosif pe generation gap (?) |
 | Angela pe Cum e corect? (2) – cu i… |
 | kristallherz pe Cureaua adevărului |
| Iosif pe generation gap (?) |
Vizitați: Typing Test și încercați!
De scurta sunare
a sirenei pitite la sân
mă lungise teama
pân la răsărit
unde am murit,
apoi că am răsărit
într-un trandafir
crescut la izvor
unde este Viață
și-i mereu doar Dimineață!
(de ghitit tarcovniceste 🙂 )
Multumesc, Dancos!
Oare ce inseamna „ghitit”?
trezirea…e grea si niciodanta indeajunsa!….
cu drag Lorelei
Nu ai auzit pana acum de cantatul pe ghitite al preotilor ortodocsi? 🙂
Lorelei, am aflat de pe blogul lui Rasvan ca ti-ai facut blog. Dificila misiune, vei vedea! 🙂
Cand ti-am vazut imaginea, m-am gandit ca ti-ai facut un cont WordPress pentru comentarii si corespondenta. Ca se poate si asa… si pe el iti poti incarca o poza la avatar.
Dar… cum ca ai intrat in ring, Doamne-ajuta!
Dancos, 🙂 😛
Nu am auzit. Habar nu am ce inseamna. 😦 Trebuie sa cresc mare si sa invat mult!
multumesc frumos….e o incercare!
La recitirea de azi a acestei poezii, m-am trezit cu nişte sentimente de ‘prea târziu’, de ‘ireversibil’, de neputinţă…
Are un final sfredelitor cu repetiţia acelor ne-.
Singurul cuvânt care mie mi se pare că rupe „vraja” alertei şi tragicului e „chiţăitul”, care – nu prin sens – prin conotaţie, pe mine personal, mă scoate puţin din atmosferă. Dar nu e ceva neredresabil. Se recâştigă pe parcurs.
🙂
Camix, ai citit bine. Toate acele negaţii au un rost: amplifică ideea din titlu şi cea cu care se încheie poemul.
Despre „chiţăit”, nu l-am asociat neapărat vreunei prezenţe şoriceşti. 🙂 Era ideea că sunetul – sirenei, alarmei, artistului se gâtuie, înţepeneşte… nu ajunge nici el la linia de sosire.
Imposibilitatea ajungerii la capăt se vede din videoclip… pentru cine are rabdare să-i vadă finalul.
Am să mă uit şi la piesă. Mai ales că:
Am să îţi înmânez o leapşă muzicală. Dacă îţi va face plăcere să participi, uite despre ce e vorba:
Constă în a răspunde la un set de întrebări (18) despre viaţă cu melodii. Partea mai puţin obişnuită e că aceste melodii sunt alese de către Winamp pe modul de rulare Shuffle, după ce au fost încărcate toate cele existente în computer.
http://camix.wordpress.com/2008/03/19/de-a-mata-pe-muzica/
Mulţumesc. 🙂
Ha, ha, Camix! Crazy ideea. Să vedem ce-o să iasă. 😉
Frumoasa poezia… Cui ii este dedicata?
Bine-ai venit, Anahoretus!
Si bine-ai revenit! Ti-ai lasat zambetul pe undeva prin folderele ascunse? Acum ai venit din profil. 😛
Dar stiu ca te pricepi la intrebari!
Poezia aceasta e pentru oricine se regaseste in ea.