Femeie şi Iubire au tot atâtea litere


Il y a autant de lettres dans Femme que dans Amour!
(Xavier Forneret)

 

priere.jpg

Am recitit povestea Anei. Mişcătoare poveste! Şi Ana… o femeie bărbată! A mers până în pânzele albe când şi-a pus ceva în gând. Mai ştim noi o Ană pe care n-au întors-o din drum nici puhoaiele, nici… Dar azi ne-am amintit de Ana lui Elcana!

Pe tine te iubesc mai mult!

Elcana avea două neveste: Penina şi Ana. Nasol când se fac favoritisme pe faţă, însă pe Ana o iubea mai mult! Ce râvnit e acest mai mult: mai multe posesiuni materiale, mai multă atenţie de la ceilalţi, mai multă iubire, mai multă deşteptăciune, mai mult din ce ne satisface confortul – şi psihologic, şi material. Însă nu mai multă suferinţă…

Şi ce dacă te iubeşte, eu i-am făcut copii!

Cu asta îi scotea ochii Penina. Cu o plăcere sadică. I se părea echilibrat: să aibă copiii pe care bărbatul şi-i dorea şi pe care cealaltă, rivala, nu putea să i-i dea! Cât de omeneşti sunt reacţiile astea! Câtă micime! Mă bucur de răul tău, dacă eu nu pot avea mai mult. Îmi afişez cu ostentaţie avantajele. Cumva, cumva, să mă asigur că rămâi într-o lumină proastă!

Oare nu face iubirea mea mai mult ca 10 copii?

Drăguţ din partea lui Elcana să o consoleze pe Ana! O răsfăţa chiar în văzul Peninei şi al copiilor. Îi dădea Anei o parte îndoită, însă ea avea un nod în gât şi nu putea înghiţi nimic: „Ana plângea şi nu mânca nimic”. Asta până i-a venit ideea salvatoare!

Ce-i cu tine, eşti beată?

A întrebat-o preotul pe Ana, când a văzut că nu îşi mai încheie rugăciunea şi cuvintele ei nu aveau sonor. Îi urmărea buzele mişcându-se şi a crezut că e beată. Însă Anei nu-i păsa de ridicolul situaţiei. Ea voia cu tot dinadinsul un copil. I-a propus lui Dumnezeu un târg: dacă-mi dai un copil, eu Ţi-l dau Ţie. Când stăm cu El la taclale, ce contează că ceilalţi ne cred nebuni, beţi, ridicoli? Ana îşi pusese în gând ceva şi nu accepta un refuz din partea Lui.

Dă-mi să mănânc!

După ce s-a târguit cu Dumnezeu, după ce preotul i-a dat binecuvântarea, Ana s-a liniştit şi a putut mânca. Dar nu s-a dus la Penina să-i scoată ochii: Las’ că vezi tu! Ana a mâncat şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi. Adică lacrimile şi indispoziţia au dispărut. Acum credea cu toată inima. Avea certitudini.

Ce folos că ai un fiu, dacă nu e lângă tine?!

Cum a fost în stare Ana, care aşteptase atât de mult acest copil, să se rupă de el pentru a-şi îndeplini juruinţa? E tare, Ana! Tare de tot! Cu o voinţă de fier. Penina i-o fi scos ochii în continuare. Ce folos că îl ai, dacă nu e cu tine? Ana, în schimb, îşi îndeplineşte partea ei din înţelegerea cu Cel de Sus. Abia ce-l înţarcă pe copil, că îl duce şi îl lasă la templu. Bărbată Ana, nu glumă!

Şi câtă poezie în cântul ei de laudă!

*

Am repovestit povestea Anei azi, pentru că e într-adevăr emoţionantă!

Am evocat-o pe Ana, pentru că îmi aminteşte de mama: când îşi punea ceva în gând, Îl trăgea de mânecă pe Dumnezeu până îi împlinea doleanţele!

Deşi nu o mai am, azi mulţumesc Cerului că mi-a dat-o!

FEMEIE adevărată, de la tine am învăţat întâi şi întâi ce înseamnă IUBIRE!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Femeie şi Iubire au tot atâtea litere

  1. Lorelei zice:

    Un sincer…LA MULTI ANI…un colt de cer cat un parfum de crin si-o lacramioara din iubiri daruite si primite in primaverile tale!!! Cu drag!!!

  2. A.Dama zice:

    Lorelei,

    Din (cr)IN(lăcr)IMIOARE să-ţi aşeze cerul aranjament floral la fereastra zilei şi a anilor tăi mereu!

  3. Lorelei zice:

    o, ce fain!… multumesc, sper sa se tot adune (in)lacrimioare cat traiesc de dragul celor dragi sufletului meu. DRAGOSTE multa in suflet!… (stiu si eu dorul de mama acum 8 ani, chiar de 8 martie, am inchis usa dupa ce ea a plecat dupa ingeri sa mi-i aduca acasa-si nu s-a mai intors…)

  4. Camix zice:

    Mare putere de sacrificiu şi mare dragoste!
    Şi mă gândesc la faptul că, atunci când iubeşti mult mult, sacrificiul nu mai e văzut ca un sacrificiu, ci ca un preafrumos dar. Nu ca o greutate, ci ca dovadă de iubire, pur şi simplu.

    Mulţi ani!

  5. A.Dama zice:

    Lorelei,
    Mă întreb dacă ai prins şi jocul de cuvinte cu INIMIOARE din crin şi lăcrimioare? 🙂
    Să mulţumim atunci că au fost atât de speciale mamele noastre!

  6. A.Dama zice:

    E drept, Camix! Mânat de iubire, faci chestiuni care altfel ţi s-ar părea imposibile.

    Dar asta e valabil şi în sens negativ, aşa-i? 😀

  7. ionatan zice:

    La mulţi ani, fetelor, de ziua iubirii ca ană!
    Să vă dea Dumnezeu câte o ană întreagă în rugăciune nu numai azi, ci de toate elcanele lumii!

  8. Camix zice:

    A.Dama… mda… din păcate foarte valabil. Pe cât de uşor se fac sacrificiile şi gesturile de bine, pe atât de uşor şi opusele lor. Sau să spun uneori? Spun uneori…

  9. A.Dama zice:

    Ionatan, iar te-ai întrecut pe tine! Cum să fac faţă jocurilor tale?

    Deci Elcana avea în nume o Ana. Şi Adama un Adam.

    Mulţumiri de urări iubitoare!!!

    A.Dama

  10. A.Dama zice:

    Daaaaaaaaa, Camix! Să spui UNEORI. Măcar aşa să ţinem departe negativul. Ăla spiritual, nu negativul de la filme sau piese muzicale. 😛

  11. Lorelei zice:

    A.Dama sigur ca am inteles, da, dar am luat acum doar selectia aceea fiindca este foarte aproape de starea mea sufleteasca… (recunosc, uneori prind mai greu datorita rutinei in care sunt de ceva vreme cu copiii… dar ma straduiesc sa tin pasul)… oricum MULTUMESC!

  12. A.Dama zice:

    Daca e cu lacrimioare, inseamna ca e alba starea ta sufleteasca. 🙂 Lacrimioarele se arata mai tarziu, dar si ghioceii sunt buni, asa-i? Doar sunt albi! Si tot cu capsorul aplecat, precum lacrimioara!…

  13. Lorelei zice:

    uite ca asta nu mi-a urat nimeni „de ani de zile niciodata”, vorba pustiului meu care e in clasa 1-a :-)) –superb – capul aplecat in rugaciune… si parfum de credinta sa raspandesti in jur – ce frumos tablou… si albul acela ce vine din iertarea LUI… oare Ana o fi lacrimat cand si-a daruit al inimii pretios dar?

  14. A.Dama zice:

    Lorelei, eu iti urez sa fie multa inaltare cand e capul plecat! Asta am vazut la ale noastre mame, cred! Nu stiu de ce am scris despre Ana azi. Puteam sa las doar imaginea si titlul articolului. M-a batut gandul… Dar, poate vrem modele cand sunt astfel de zile. Si am functionat si eu asa, cautand un model. 😉

  15. Lorelei zice:

    mai adu-ne aminte sa nu uitam ca trebuie sa functionam mereu cautand modele in Cuvintele Sfintei… e una, dar niciodata suficient de citita!! 🙂

  16. calatorru zice:

    am citit si eu cu atentie capitolul Anei, capitolul 1. interesanta, si emotionanta, si provocatoare evolutie. „…Ana n-avea (copii)!” dar avea parte de dragostea sotului, avea o parte indoita, si totusi era in lipsa, n-avea!

    ea, cea in lipsa, a invatat atat de repede sa dea, chiar si din ceea ce nu are, din ceea ce nu e constienta ca are. şi-a adus rugaciunea, timpul, inima, lacrimile, tristetea. şi-a dat cuvintele si cuvantul.
    dupa ce a dat toate astea, desi era in lipsa, incepe capitolul 2, în care canta zicand „mi se bucură inima în Domnul…”

    provocat de scrierea ta. calatorru

  17. A.Dama zice:

    Lorelei, cred că nu facem decât să ne aducem şi nouă aminte, nu doar celor ce ne citesc… Mai zicea cândva Camix că a scris ceva şi apoi şi-a dat seama că articolul acela îi vorbeşte. De câte ori nu mi s-a întâmplat şi mie?… Eu zic atunci că se întoarce la mine ce-am scris ca să dau altora! 🙂

  18. A.Dama zice:

    Ce mi se pare interesant, Călătorrule, este că am vrut să scriu despre capitolul 2, adică despre cântul ei de laudă, fiindcă este atât de cuprinzător, de poetic, de… este o perlă, iar dacă diamantul e mai preţios ca perla, atunci e un diamant. 😉 Recitind însă capitolul întâi, acolo m-am oprit… E bine într-un fel, fiindcă ne dăm seama că nu putem epuiza capitolele… Şi ne tot grăiesc, traversând vremi şi soroace!

  19. calatorru zice:

    am constatat si eu, nu acum, cu ceva vreme in urma, citind capitolele, ca vreau (sa vorbesc despre mine, da stiu ca nu vreau doar eu)sa ajung repede la capitolul 2, sa traiesc bucuria, cantarea, poezia, da sa nu trec daca se poate prin capitolul 1.

    concluzia (mea) e ca nu se prea poate. cap 2 e rodul cap 1, rezultatul intregului efort si a luptei de dinainte

  20. A.Dama zice:

    Hm. Buna observatia ta, Calatorrule!

    Merci beaucoup!

    A.Dama

  21. anemary31 zice:

    ana avea dragoste, dar nu putea crea pentru ca aducerea pe lume a unui copil este un act de creatie. dupa dragoste, urmeaza creatia. eu asa interpretez. si copilul anei nu a fost orice copil: a fost inchinat domnului. a fost mai mult decat un copil. prin acel copil, poate ca dumnezeu ne vorbeste despre universul creativ care urmeaza relatiei de dragoste. ea nu l-a tinut pentru sine, l-a inchinat domnului. sa fie vorba despre universul creativ?

  22. A.Dama zice:

    Anemary, bun venit! Un act de creaţie face Dumnezeu cu fiecare: „Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele”. Acesta este actul creator care vine din dragoste.

    Mulţumesc pentru intervenţie! 🙂

    A.Dama

  23. anemary31 zice:

    gestul anei nu a fost un act creator?

  24. anemary31 zice:

    asta daca ma gandesc ca samuel a ramas in istorie si a schimbat istoria. si toate au pornit din rugaciunea si gestul anei.

  25. anemary31 zice:

    ana avea o relatie de dragoste cu elcana
    penina avea copii cu elcana
    penina voia dragoste
    ana voia copii
    copiii peninei nu au insemnat nimic
    din copilul anei nascut din dragoste s-a tesut istoria.
    deci dintr-o relatie de dragoste iese ceva maret, dar relatia de dragoste nu este suficienta pentru a fi impliniti. nu se poate interpreta si asa?

  26. anemary31 zice:

    nu este suficienta pentru ca nici ana nu a fost implinita. ea a fost o femeie frustratam chiar daca a avut dragoste. deci dumnezeu ne arata ca scopul nu este relatia de dragoste, ci mult mai mult. si nici facerea de copii. si penina avea copii, si tot frustrata era.

  27. anemary31 zice:

    „daca dragoste nu e, nimic nu e”
    din dragoste s-a nascut samuel
    dar din nimic se naste nimic (copiii peninei)

  28. A.Dama zice:

    Hm, Anemary! Sper că nu e prea grav că-ţi întrerup monologul. 😉

    Elcana o iubea pe Penina. Copiii cu ea au fost facuţi din dragoste. Pe Ana, o iubea MAI MULT. Cam aşa s-a întâmplat şi cu Lea şi Rahela. Rahela era iubită MAI MULT.

    E drept că pentru unii copii, Dumnezeu are un plan deosebit. Aşa a avut pentru Samuel. Asta nu înseamnă că ceilalţi fii ai lui Elcana erau mai puţin copii… nici că ei „nu însemnau nimic” ca să te citez. Lucrarea lui Samuel a fost importantă, de aceea au rămas consemnate fapte din viaţa lui. Şi relaţia lui cu Dumnezeu a fost chiar specială. Avem mereu de învăţat de la oamenii care sunt aproape de El.

    În privinţa gestului creator al Anei, cum zici tu. Ana nu a făcut singură copilul acela. A fost rodul iubirii cu soţul ei.

    Dar există şi copii născuţi dintr-o unire forţată… Mai bine ne oprim din asocierile cu actul creator.

  29. anemary31 zice:

    „fortat” a fost si elcana sa-si ia de nevasta pe penina. copiii in timpurile acelea erau ca si numarul de camile la musulmani. ca si masinile clasa s si vilele acum la noi. ori ana nu putea avea copii, motiv pentru care a luat-o pe penina de sotie. daca a facut sex cu penina, nu inseamna ca a si iubit-o.
    sigur ca ana nu a facut singura copilul. asa cum o relatie de dragoste nu poti sa o ai singur. de aia e relatie, pentru ca implica cel putin doua persoane.
    copiii peninei si a lui elcana (asta ca sa te simti tu bine, eu credeam ca se intelege ca spun doar penina, pentru ca „celalalt” era de inteles ca era elcana, ca doar cu el facusera amandoua copii) au avut si ei valoarea lor, asa cum in viata orice lucru are valoarea lui. dar ca si in viata ce este facut din dragoste este mai frumos, mai maret.
    compara de exemplu gradina unei familii care o ingrijesc din dragoste si pasiune cu gradina unei familii care o fac asa…….ca sa-si faca si ei de lucru. compara o floare de camera pe care o ingrijesti cu dragoste cu una care o uzi atat cat sa nu moara.
    cum poti spune ca elcana a iubit-o pe penina, cand elcana spune anei: „iubirea mea pentru tine este mai mare decat pentru 10 fii ai mei”.

  30. anemary31 zice:

    sigur ca iubirea nu are termen de comparatie, dar scrie asa pentru a se evidentia si a intelege tot prostu ca elcana o iubea pe ana. elcana o iubea pe penina asa cum iubeste orice om care este capabil de dragoste. cu siguranta nu o ura. nu il vad pe elcana si cu atat mai putin pe ana urand pe cineva.

  31. anemary31 zice:

    creatia a fost lucrarea lui samuel nascut din dragostea celor doi: ana si elcana.

  32. anemary31 zice:

    iar ana daca nu se ruga in templu, poate nici nu avea copii. iar samuel nu facea nimic poate daca ana nu l-ar fi dus la templu. si nici rugaciunea, nici ducerea copilului la templu nu era posibila daca cei doi nu aveau dragoste. daca ana nu era plina de dragoste in sufletul ei, nu mergea sa se roage la templu. se certa cu penina. daca ana nu era plina de dragoste, nu credea in binecuvantarea preotului care era un corupt. daca ana nu era plina de dragoste, nu ducea copilul la templu.

  33. anemary31 zice:

    din dragostea anei s-a nascut samuel si tot din dragostea ei s-a facut si lucrarea lui. in concluzie eu chiar cred ca din dragostea anei s-a tesut lucrarea lui samuel.

  34. A.Dama zice:

    Anemary, am urmarit comentariile tale. Pledoaria pentru dragoste e fireasca. Sa multumim ca au existat femei ca Ana, care au lasat modele demne de urmat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.