Surpriza unei învăţătoare a fost mare când a văzut că, la indicaţia de muncă: „Desenaţi o găină sau un peşte”, copiii au desenat bucăţile de carne pe care le mănâncă din animal, nu animalul în sine.
Bun, nu chiar aşa de elaborat desenul, însă ideea este că, auzind cuvintele: „găină”, „peşte”, reprezentarea pe care copiii o aveau în minte era aceea de bucată de carne în farfurie sau în congelator, nu o imagine a animalului viu.
Găina se reducea la copane, ciocănele, piept file sau aşa cum apare în imagine, iar peştele nu era decât file, deci o formă mai mult sau mai puţin dreptunghiulară.
Mi-am amintit de această întâmplare recitindu-l pe Blaga, care face următoarea afirmaţie:
- Căderea fulgilor de nea o poţi numi ‘scuturare de pene’ fără a face vreun efort mai remarcabil de imaginaţie.
Bineînţeles că mi s-a părut haios domnul Blaga! Pentru cei care nu ştiu nici măcar cum arată păsările cu pene, efortul de a asocia ninsoarea cu „scuturarea de pene” ar fi uriaş, chiar imposibil, câtă vreme nu au nicio reprezentare.
Efortul imaginativ este diferit orientat cu fiecare nouă generaţie, pentru că şi provocările sunt actualizate.
Dar voi: mai ştiţi desena o găină… un pui?
Mai ştiu desena un şarpe boa ce a înghiţit o pălărie. Nu pălărie. Altceva era. Nu mai ştiu ce.
Cred ca asocierea trebuie facuta nu intre pene si pasari, ci mai degraba intre pene si perne. Daca scuturi o perna, ies mai multi „fulgi” decat daca scuturi o gaina. 😀
Da ce-ar fi sa scuturam un fulg? Iese oleaca de plutire? Macar de-o poezie! 🙂
Un boa care a înghiţit un elefant, Camix! 🙂
Şi… arăta ca o pălărie! Hi hi hi!
Trebuia să mă consult cu tine înainte de a publica articolul, că ar fi ieşit mult mai… colorat. 😉
Adi, nu ştiu ce să-ţi spun! Pot râde cu tine? 😆
M-ai pus în încurcătură. Nu ştiu dacă Blaga se referea la păsările care se scutură de pene ori la penele din perne.
Acum, că tot se fac geci din pene, am putea tăia o geacă pur şi simplu. Şi… s-ar face… fulgi! 😀
Ionatane, eşti poet din cap până-n tălpi! Nu te poţi ascunde pe nicăieri, că tot te găseşte versul! Da… scuturăm fulgul şi mai punem puţină credinţă ca la-nmulţirea pâinilor. Doar, doar va face pui fulgul! 😛
Nu-i adevarat, nu-s poet! Sunt de-a dreptul… poezie! 🙂
Elefant, uşoară-i fie ţărâna, că uitatu-l-am! Fost de mult, se pare. 🙂
Păi consultă-te, că m-oi face consultant! 😀
Să scuturăm un fulg? 😆
Tare.
Îmi aminteşte de un banc ce îmi place mie: Doi copii numărau o bilă.
🙂
Articolul tau mi-a amintit de 2 intamplari cu pui din copilaria mea:
1. Cand aveam vreo 7-8 ani am fost cu clasa la o expozitie de animale si…am castigat la tombola un pui de gaina. Cand mi l-a dat, doamna mi-a spus: ” Ai grija de el, este un pui de o zi”. Eu am inteles ca…este un pui care va trai doar acea zi, si ca trebuie sa am grija de el 🙂 L-am dus repede la bunica, i-am povestit intamplarea si, plangand, am rugat-o sa gaseasca o solutie sa nu moara….puiul meu de o zi 🙂
2.Cand eram putin mai mare, am fost cu o prietena la piata sa cumparam pui (de o zi :D) pentru cineva care voia sa ii creasca la tara, dar, vazand cat erau de draguti asa pufosi si galbeni, am cumparat si eu unul…urmand sa intreb de evolutia lui, si chiar sa fiu martora la transformarea lui in gaina. L-am numit Hamlet.
Dupa 3 saptamani, Hamlet al meu a fost papat de Harap Alb (un catel…alb si pufos). Reactiile oamenilor: „L-a mancat catelul pentru ca puiul avea „ham” in nume”….Ham…let 🙂
Ionatan, dacă spun că eşti poem, nu poet, e bine? Aşa poate veni o poezie lângă tine! 🙂
Şi după ce devii consultant(ă), Camix, aplici tarife, ca toţi din breaslă? ❓
A-ma-verte, mulţumesc! 🙂 Nici nu aş putea adăuga ceva, că sunt mişcătoare copilări(r)ile povestite de tine!
N-ai spus cumva după pierderea lui Hamlet că îţi cumperi Hamlet 2 ? 😛
Hamlet 2 😆 ? Cred ca pofta catelului de a ha(m)li pui crestea dublu 🙂 la o asemenea oferta…
Oricum, mi-a parut rau dupa el… bietul pui…
Dear Ama, şi mie mi-a părut rău după Hamlet, numai citindu-i soarta crudă!
Iar cu jocul parantezelor, văd că vii puternic din urmă! Sau poate erai înainte şi nu aveam eu ştiinţă. 😛 În orice caz, văd deja o concurenţă redutabilă! 😀
Încă nu m-am gândit aşa departe. 😀
Nu vrei să ne jucăm de-a poezia?
Cuţitul o-ntreba pe cotcodaca…
Dar cum era cu versul alb, săraca,
Îi şi zbură-n ogradă scăfârlia. 🙂
Camix, sper să mă anunţi dinainte! 😛 Să nu mă pomenesc că după momentul consultării, îmi zici că era pornit cronometrul! Sau să aplici tarife retroactive. Că atunci nu ştiu ce ne facem cu pozele, şi melodiile, şi linkurile, şi toate cele! 🙂
Vai, Ionatane, violent ai devenit! Poţi da mâna cu căţelul pufos din povestea Amaliei! 😦
😆
Ai imaginaţie bogată, A.Dama! Extrem de! De-aia ţi-ai făcut tu blog, nu? 😛 În ce ne priveşte, never ever ever ever. 😀 Şi Călătorru poate confirma. 😉
Ce confirma Calatorru? Ca nu aplici tarife sau ca am eu imaginatie bogata? 😛
Hahahahahahha! Ambele! La prima mă gândeam eu, dar ambele.
Şi nu doar eu sunt consultantă. Şi A.Dama mi-a fost consultantă de multe multe ori, doar că în alte domenii cum sunt gramaticile noastre zilnice, discurs, posisbile receptări etc. Aşa că… 😉
Camix, sigur ca am tot glumit. Te rog sa nu treci la chestiuni serioase. 😀
Cat de tampiti pot fi elevii! N-am mai vazut asa prostie.
Rose,
Să zicem că doar unii elevi sunt atât de tâmpiţi… Mai sunt şi din ăia deştepţi!!! 🙂
da mai stiu
Patricia,
Zâmbesc. 🙂
Dacă am putea vedea desenul tău… 😀