La un examen de franceză, cu studenţi de la Învăţământ la distanţă…
Studenţii se aşază în bănci, e vorba de aproape 100 de inşi, într-un amfiteatru măreţ.
Subiectele sunt scrise pe tablă – că doar şi exerciţiul de a scrie indicaţia de muncă spune ceva despre abilităţile lor discursive într-o limbă străină – vreo 5 subiecte pentru 2 ore de lucru.
Transcrierea subiectelor durează 15-20 de min.
Toată lumea se potoleşte, s-a terminat cu scrisul de pe tablă, fiecare îşi vede de rezolvare în propria foaie.
Peste încă vreo 15 min., un tip vine cu hârtia la catedră. Avea subiectele scrise pe hârtie, dar la rezolvare, nimic… nimic.
Predă lucrarea şi întreabă:
– Nu vă supăraţi, aici nu e examenul de engleză?
…
…
Deci, spuneţi şi voi, cum e posibil să scrii 20 de min. subiectele, să mai stai 15 min. ca să constaţi că nu ştii nimic, iar apoi să cedezi că… te-ai încurcat în… limbi străine… sau în… săli de examen?
Demenţial! Mai tare ca un banc bun! 😀
lumea adam(a)ică 
in ce limba a intrebat ? 🙂
Aurel,
😆
😛
@ Aurel, 😆
@ Era în timpul facultăţii când m-a sunat o prietenă a mea să vadă dacă mergem împreună la facultate, ea având examen. Se gândea că poate am şi eu. Eu nu aveam şi nu eram acasă. Dar a găsit-o acasă pe mama mea. Aflând că eu nu merg într-acolo şi ea neştiind în ce sală are examenul, s-a gândit să o întrebe pe ma maman dacă nu ştie unde are ea examenul. 😀
Fain, Camix! Bună poanta! Cine ştie, avea fata emoţii de-a crezut că a nimerit chiar la oracol în poartă cu telefonul acela. 😉
Eu am patit-o la admiterea la medicina, in era cand era concurenta si se facea pregatire din liceu cu profi de la facultate. La anatomie, am avut-o pe o doamna deosebita, era prodecan la ora aceea, care mi-a spus ca primul examen e la materia ei. Am venit in Cj in dupa-amiaza ce preceda admiterea si n-am mai mers sa aflu ordinea examenelor. Si am aflat doar cand mi s-a dat caietul cu grile ca era la chimie. N-a fost un eveniment de care sa-mi aduc aminte cu drag! 😦
Dar dupa 30 de minute de privit ca mata-n calendar? 😀 😀 Eu as mai fi stat, mi-ar fi fost jena! e drept ca mi-a trecut vremea, astia-s altfel acum! 🙂
Cipriane, tu măcar ai ştiut că acea grilă era de chimie. Dar tipul din întâmplarea asta nici măcar nu ştia ce scrie pe foaie!!! El nu avea de susţinut examen la franceză.
😀
Pe mina ma dadeau fortat afara din examen . Nu plecam decat in ultimul minut!:))
Bine ca n-a dat examen la „vorbirea in limbi”.
Ca trebuia sa le si traduca.
🙂
Super tare bancu, parcar fi unul de-a lui Teo de la Cafe Deco. Cum zice prostu la unsoare? Prostuntura. HA H AH AH AH HA HA HA.
@Alexander, important e că ai luat examenele. 😉 Şi că nu te-ai dus la vreunul la care nu era necesar. 😀
@Pety, cine s-ar descurca la un astfel de examen? 🙂
@Dadatroll, 😉 .
macar ala era student. eu stiu un profesor (de fapt inginer care preda ceva specialitati la un liceu industrial) care s-a dus la examenul de titulatura si nici pana la sfarsit nu si-a dat seama ca da examen la o cu totul alta specialitate. a aflat abia cand s-a dus sa depuna contestatie. luase 1 si ceva (asta pentru ca specialitatile erau oarecum asemanatoare si probabiul ca nimerise si el cava pe acolo…)
Oana,
Bună poanta cu profesorul inginer! Dacă era de titularizare examenul,înseamnă că nu era departe de vremea studenţiei.
Da’, măcar, erau asemănătoare materiile! Engleza şi franceza sunt hăis şi cea. Nu degeaba s-au bătut unii cu ceilalţi în reprize – una de 100 de ani. 😉
te-ai uitat in ochii lui, ai studentului? poate ii avea foarte injectati… sau pote avea pupilele foarte dilatate… trebuie sa existe o explicatie. alta in afara de un IQ foarte scazut. nimeni nu e atat de imbecil, sa fim seriosi!
Oana, bănuiala mea este că tipul nu ştia nicio limbă străină. La un moment dat, a binevoit cineva să-i spună că e franceză. Atunci şi-o fi amintit că el ar trebui să dea din engleză şi, uite-aşa, a plecat omul de la locul faptei. 😀
in continuare mi-e greu sa cred ca un om care traieste in sec 21 nu poate sa faca diferenta intre limba franceza si limba engleza. nici macar nu se aseamana…
si nu e vorba de nea Gheorghe de la stana, ci de un student!!!!
Aşa-i, Oana!? Cum e posibil?
În ţara tuturor posibilităţilor… 😉
daca e adevarat…atunci…sa speram ca acel student va pleca in strainezia dupa ce termina facultatea.
si sa mai speram ca e un caz unic!
Pingback: 14 postări în Top 100 (17 februarie 2008) « La Rotundu
Se mai intampla… noi am avut o studenta la interviu la seminar… venise la interviu pt programul de engleza (era coreeanca)… dar, cand a inceput interviul, si-a dat seama ca nu prea ne intelege si s-a cerut afara. Se pare ca era interesata in programul de limba coreeana. Ceea ce e interesant e ca toate documentele pe care le-a completat au fost in engleza… inclusiv o scrisoare despre pocainta ei si planurile de viitor…??? :):):) Se mai intampla!
🙂 e de zambit aci!
Evedyahu,
poate i-a completat cineva documentele 😉 . Sau, în scris e mai uşor decât la oral. Oare se poate învăţa o limbă doar din semnele grafice, fără să existe sunete asociate lor?
Deci tu ai venit cu un zâmbet, Călătorrule?
Să ţi-l întoarcem atunci: 😉 .
Şi chiar nimeni nu se gîndeşte la faptul că emoţiile ne joacă uneori feste?
Chiar aşa emoţii, Aline? Să încurci engleza cu franceza?
Apropo de feste, aş vrea să ştiu şi eu cine m-a înscris în roblogfest! Măcar să-i pot zice merci beaucoup, chiar dacă nu sunt de fest-ivizat!
Ha, ha, m-am trezit si eu sa rad de patanie, dupa atata vreme de la relatare! Am insa o intrebare: care a fost raspunsul profesorului la intrebarea „studentului”? Daca a mai fost vreun raspuns la asa „chestiune”!! 😀
PS Imi amintesc si eu din studentie de niste colegi tare „silitori”, care veneau dimineata la examen si-i intrebau pe ceilalti: „Azi la ce avem examen?” Macar erau punctuali!