(anti)Valentine’s Day şi „impotenţa festivă”


Dincolo de o oarecare agitaţie şi ceva mai mult roşu în vitrine de Valentine’s Day, am sesizat şi o rezistenţă împotriva acestei sărbători, care, în calendarul românilor, a intrat de foarte puţin timp, mai mult datorită campaniei mass-media şi a eforturilor depuse de comercianţii direct interesaţi de câştigul imediat rezultat din vânzarea produselor specifice: de la inimioare şi cupidoni pe vase, perne, căni scrumiere, tablouri – tot felul de kitschuri, până la obiecte sexuale vândute pe post de obiecte de decor, că le vine părinţilor greu să treacă prin faţa vitrinelor cu copiii de mână.

Anti Valentine’s Day este cealaltă faţă a monedei, să zicem aşa, un fel de atitudine contrasărbătorească, însă cu laitmotive afişate la vedere:

antivalentine1.jpgantivalentine2.jpg antivalentine3.jpg antivalentine4.jpg

În ceea ce-i priveşte pe români, un motiv al rezistenţei faţă de această sărbătoare, cu toate că în magazine şi în jurnalele de ştiri ea este cât se poate de prezentă, un motiv al rezistenţei, aşadar, ar fi Dragobetele de care nu se ştie atât de mult cât despre Valentine’s Day, dar care, totuşi, a reuşit să parcurgă traseul dinspre tratatele de folclor înspre reportajele mass-media. Zicala Dragobetele sărută fetele şi obiceiul zburătoritului sunt cel mai des pomenite în acest context.

Ţinând însă cont de faptul că numărul de divorţuri este atât de mare – nu de mult, am auzit un copil de clasa a VI-a spunând: „cred că în clasa noastră se bate recordul la divorţuri”, referindu-se la părinţii colegilor de clasă -, ţinând cont de faptul că se câştigă o groază de bani şi cu ocazia divorţurilor, nu doar cu cea a nunţilor – ne amintim de Târgul de divorţuri organizat anul trecut – toate acestea ar fi, până la urmă, împotriva acţiunii Sf. Valentin care era ocrotitorul celor care voiau să-şi pecetluiască prin căsătorie iubirea. Legenda spune că el îi căsătorea în ascuns pe cei care nu se puteau căsători, pentru că împăratul Claudius interzisese căsătoriile.

Aşadar, Anti Valentine’s Day este de fapt o realitate şi din perspectiva denaturării la nivelul semnificaţiei, şi din perspectiva atitudinilor contrasărbătoreşti nonşalant afişate.

Sărbătorile au fost înlocuite de pseudosărbători şi, iată, de antisărbători.

Iată ce spunea Vasile Băncilă în prima jumătate a secolului trecut:

Omul de azi suferă de impotenţă festivă (…) Excepţie fac în oarecare măsură sărbătorile naţionale şi câteva mari sărbători religioase. (Duhul sărbătorii, 96, p.81)

Chiar dacă „omul de azi” al lui Băncilă nu este „omul de azi” de la începutul secolului 21, lucrurile se potrivesc surprinzător de bine. Nu ştim în ce măsură excepţiile pomenite de el mai sunt valabile, însă impotenţa festivă se vădeşte în imposibilitatea omului de a asuma semnificaţia sărbătorii, dar şi în faptul că inclusiv sărbătorile pe care continuă să le celebreze sunt denaturate.

Valentine’s Day, la fel ca Halloween, sunt sărbători importate recent în calendarul românilor. Folosim „sărbători” în sens generic, pentru că, în termenii lui Paul P. Drogeanu, cuvântul potrivit ar fi „festivităţi”. Însă, chiar şi aşa, importate fiind, la nivel semnificativ, ele manifestă incoerenţe care nu pot să nu dea de gândit… rămân un joc al suprafeţelor, un „ca şi cum”. Între cel care „sărbătoreşte” şi semnificaţia sărbătorii, raportul rămâne unul de exterioritate…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial, De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la (anti)Valentine’s Day şi „impotenţa festivă”

  1. Ben zice:

    Sarbatorile – cel putin pe taramul pe care imi parcurg eu zilele – au o singura semnificatie: volumul de vanzari. Izul religios si cel festiv au fost eliminate de mult. Nu se mai spune „Craciun Fericit”, se spune „Sarbatori Fericite” pentru a evita o posibila ofensa la adresa celor care nu impartasesc credintele crestine. Lucrul cel mai important pierdut prin aceasta nu este semnificatia religioasa sau cea festiva. Aceasta tranzitie ne jefuieste de putinele momente in care putem cu adevarat sa ne debarasam de zbaterea zilnica pe care o numim, in mod ironic, viata. In privinta celor adepti antisarbatorilor, le urez felicitari. Le urez felicitari pentru ca stau impotriva curentului care ne transforma pe toti intr-o societate de cumparatori. Cu toate astea, eu am sa sarbatoresc Valentine’s Day, nu pentru ca sunt adept pseudosarbatorilor, ci pentru ca imi ofera un moment mai profund de intimitate cu persoana cu care imi impart clipele si pentru ca sunt prea obosit pentru a sta impotriva societatii de turma in care traiesc.

  2. pety zice:

    E chiar impotenta in sensul utilizat in articol.

    Aici cred ca avem si Hamartia si Paraptoma si Parabasis, dar si Asebia.

    Adica:

    – A gresi tinta – stare generala de pacatosenie;
    – Lipsa de rezistenta in fata raului;
    – Trecerea dincolo de limitele specifice;
    – Lipsa de atitudine corecta fata de Dumnezeu si de problemele vietii.

    Cu alte cuvinte ceea ce se intampla este o mare anom(al)ie, adica o mare calcare de lege morala, lege fireasca.

    Normalitatea de astazi este coruperea pana la cel mai de jos nivel al normalitatii de altadata.

    In spiritul articolului, astazi suntem mai impotenti (festiv) ca altadata.

  3. A.Dama zice:

    Bine-ai venit, dear Ben! 🙂

    Ceea ce mi-a plăcut în intervenţia ta este aspectul practic, pe care, uneori, cei care teoretizăm îl reducem. Este limpede că unii măsoară sărbătoarea în volumul vânzărilor!

    Totuşi, în privinţa semnificaţiei, aş insista în ce am subliniat eu. Şi ştii de ce, fiindcă, dacă această semnificaţie este ignorată, toţi sărbătoresc la modul automat, ca un reflex al turmei, cum bine ziceai la sfârşitul comentariului. E trist că ne înstrăinăm de semnificaţii!

    Şi, mai e ceva. Românii sărbătoresc acum sărbători importate, dar ei au exportat sărbători? Plecaţi dincolo, oferă mărţişoare, de exemplu? Vopsesc ouă de Paşti?

    Întreb şi eu…

  4. A.Dama zice:

    Pety, nu mi-am dat seama cum te raportezi tu la ideea de a sărbători Valentine’s Day…

    E limpede că la noi se face tam-tam, magazinele de suveniruri roiesc de cumpărători, florăriile asemenea.

    Chiar indiferenţi nu suntem, dar cum ne raportăm la aceste reflexe ale societăţii în care trăim?

  5. pety zice:

    Eu, sincer sa fiu, de aceasta sarbatoare „am vrajit-o” pe cea care mi-a devenit sotie.

    Asa ca pentru mine Valentine’s Day este Lucica.
    🙂

  6. Camix zice:

    🙂

    Azi am ieşit din casă la o scurtă plimbare. Pe unde am dat cu ochii, numai băieţi şi bărbaţi cu câte un trandafir în mână. 😀 Sau cu o pungă de carton înflorată pentru cadou. Ei ei… Se pare că nu toţi au oroare de festivităţi.
    Acum e clar că Valentine’s are trecere mai mare decât Dragobetele. Nu ţin prea mult la sărbătoare (în general vorbind) în dimensiunea ei exterioară. Ştiu că e grav să spun asta în lumea adamaică. Dar îmi asum… 😛

    Apropos de trandafiri. Sunt cu atât mai simpatici decât mii şi mii de cadouri sofisticate. Lucrurile simple şi sincere cu atât mai reale ca o cheltuială enormă.

  7. Pingback: 10 postări în Top 100 (14 februarie 2008) « La Rotundu

  8. A.Dama zice:

    Pety, înseamnă că n-ai încotro! Când sărbătorile personale se suprapun peste cele ale tuturor… nu te vei sustrage! 😉 Felicitări din partea casei, ţie şi Luminii tale!

    Cu drag,
    A.Dama

  9. A.Dama zice:

    Camix, ghioceii sunt buni şi ei de Valentine’s Day sau numai trandafirii?

    Sper că nu cu ghimpi de cristal, că aia trebuie să fie mai scumpi (la vedere) 😛 .

  10. Camix zice:

    Vai, nu cu ghimpi! Nici de cristal nici altceva. Că apoi va trebui să mai compun o poezie în semn de regret. 😛

    Sunt frumoase orice flori. Eu trandafiri am văzut în mâinile oamenilor, dar orice floare e binevenită. Aşa că dacă ai primit ghiocei, e cool. 😀

  11. A.Dama zice:

    Hm, Camix, sper că nu-mi forţezi mâna acum la mărturisiri! Eu ziceam de ghiocei pentru că îmi plac aproape la fel de mult ca macii. Explicaţia pentru care îmi plac ghioceii e… dar nu pot să-ţi spun totul aici. 😉

    Trandafirii sunt frumoşi ca semnificaţie: ghimpii dureroşi şi frumuseţea încântătoare laolaltă.

    Dar, poţi împărţi şi inimă… din inimă… nu-i aşa?
    Dacă ai… inimă!

  12. Camix zice:

    Am văzut la un băiet destul de tinerel în careva zi săptămâna asta o brăţară cu jumătate de inimă. 🙂 Drăguţ.

    Nu ce paradoxal e trandafirul din acest punct de vedere? Când intervine şi durerea la mijloc, frumuseţea pare a fi şi mai irezistibilă. 😕 🙂

  13. A.Dama zice:

    Deci băiatul avea jumătate de inimă şi te gândeşti că cealaltă jumătate urma să i-o dea fetei?

    Nu ar fi fost mai frumos două inimi întregi cu iniţialele lor şi… De ce credem că doar jumătate de inimă e a celuilalt?

  14. teofil s zice:

    Am facut o incursiune printre incredibile declaratii de iubire in spirit „valetin”: http://recitirea.blogspot.com/2008/02/cntece-de-valentines-day-colecie-de-aur.html Nu are directa legatura, dar tine tot de un fel de „impotenta” care pare sa se manifeste tot mai larg: verbal-stilistica.

  15. A.Dama zice:

    Mulţumesc de link, TeoS! Eu zic că are legătură, fiindcă bâlbâielile astea fără rost, amoroticoase, le fredonează tot poporul, indiferent de vârstă. Poate doar educaţia ar face diferenţa, dar cum sunt atât de puţini educaţi! 😛

    A.Dama

  16. Pingback: Totuşi, francezii-s mai romantici « lumea adam(a)ică

  17. Pingback: Rob sau Fiu? « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s