Calul Bălan, Sf. Nicolae şi „la sainte gifle”


Dacă tot veni Sarkozy, despre care una dintre colegele mele spune că este irezistibil „charmant” – iar noi spunem mai departe de gustibus… – dacă tot a venit în vizită, aşadar, am decis să supun atenţiei un material difuzat de curând în Franţa, pe care îl găsiţi aici:

Mărturia unui profesor care a pălmuit un elev

Pentru cei care nu staţi bine cu franceza, să vă spun pe scurt despre ce e vorba. Un profesor francez a pălmuit un elev de clasa a 6-a care l-a insultat. A fost ţinut în arest pentru o noapte, iar procesul va continua, profesorul fiind acuzat de acte de violenţă împotriva minorilor. În mărturia din materialul de mai sus, el afirmă că felul în care este tratat pentru că a dat o palmă (fr. gifle): ţinerea în arest, luarea amprentelor, probe de ADN, i se pare cu totul disproporţional faţă de fapta incriminată.

În acest context, pălmuirea rimează cu nuiaua despre a cărei aplicare antemergătorii noştri nu aveau o părere atât de incriminatoare. Cine nu-şi mai aminteşte de Calul Bălan şi de Sf. Nicolae – „făcătorul de vânătăi” din Amintirile lui Creangă? Dar nici unii terapeuţi de azi nu au o părere atât de proastă despre violenţă, de vreme ce încasează bani serioşi pentru o şedinţă de bătaie cu nuiaua: 82 de euro şedinţa.

Şi proverbele scripturale, şi zicătorile văd în nuia o modalitate legitimă de corecţie:

  • Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată. (Prov. 13, 24).
  • Nevoia îl învaţă pe om şi nuiaua pe copil.

Iar în Psalmi, nuiaua e chiar mângâietoare: Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

Problema cu palma aplicată întru corecţie este dificil de rezolvat. Niciun părinte nu şi-ar dori copilul pălmuit de alţii. Interzicerea acestor măsuri corective violente este justificată, pentru că abuzurile sunt şi ele la ordinea zilei. Totuşi, ce te faci când elevii, studenţii exercită altfel de violenţe?

Într-o clasă din ciclul primar, unul dintre elevi făcea semne obscene adresate învăţătoarei de câte ori aceasta se întorcea să scrie ceva pe tablă. Ceilalţi copii izbucneau în râs, iar măsurile corective care s-au luat şi care era „legal” să fie luate împotriva copilului-problemă nu erau eficiente. Mulţi dintre cei din clasă nici măcar nu ştiau ce înseamnă un anumit deget ridicat şi o serie de alte gesturi obscene. Copilul fusese mutat la trei şcoli, schimbase diferite clase în fiecare şcoală, pentru că s-a mizat şi pe faptul că într-un colectiv nou, i-ar fi mai greu să facă dintr-o dată toate mizeriile pe care le făcuse înainte. Nici vorbă să se schimbe ceva.

Unii copii îi înjură pe profesori în faţă şi de faţă cu colegii de clasă, pentru că aşa au învăţat de-acasă să reacţioneze când ceva nu le convine. Ca profesor, ce faci într-o astfel de situaţie?

Am avut studenţi care în timpul cursurilor se sărutau de mama focului. Alţii care se mângâiau de zor. Un băiat se aşeza mereu lângă altă colegă şi avea un obicei să se joace cu sânii fetei în timpul orei. Evident, nu era vorba nici de curs de anatomie, nici de psihologie comportamentală…

Violenţele exercitate de cei din faţa catedrei pot fi diferite, dar cum trebuie acţionat pentru a te menţine în marje „legale”? Nu te-apuci să-i înjuri la rândul tău pe cei care te înjură, făcându-te grec cu grecul şi iudeu cu iudeul… Nu le-aplici o sainte gifle, iar de Cal Bălan ori Sf. Nicolae nici nu s-ar pune problema să existe azi în sălile de clasă. Şi-atunci, ce variante rămân?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Calul Bălan, Sf. Nicolae şi „la sainte gifle”

  1. Camix zice:

    Problema pe care o ridici e foarte actuală şi controversată. Pentru că sunt tot de felul de reacţii, iar tu ai subliniat şi aspectul ăsta. E o chestiune cu două tăişuri. Şi încă ce tăişuri!

    După cum spuneam într-un articol, elevii îşi cunosc foarte bine drepturile. Însă nu şi obligaţiile. Ştiu imediat să spună: „Nu aveţi voie să…!”. Însă nu se întreabă dacă ei au voie să… Aşa că nu discutăm în termeni egali, de vreme ce lor li se permit – li se îngăduie prin simplul fapt că nu sunt amendate – acţiuni de nepermis. Atâta vreme cât pentru chestiuni grave, legea nu îţi permite măsuri drastice, nu se va ajunge la un rezultat pozitiv.

    Chemarea părinţilor la şcoală. Da. De cele mai multe ori, părinţii unor asemenea copii sunt la fel sau chiar mai rău decât propriii copii. Prins fumând în şcoală, unui copil i s-au chemat părinţii la şcoală, la direcţiune. „Copilul dvs. fumează.” „Da, ştiu, şi? Păi, decât să fumeze prin baruri, mai bine cu mine acasă, la o ţigară.” O fi şi asta o soluţie de dezobişnuire foarte interesantă.

    Discuţiile cu directorii. Îi sperie pe moment; o zi, două. Atât. Poimâine, de la capăt.

    Amenzile în bani. Pe alocuri, se poartă. Nu am văzut să aibă efect. Dacă cineva ştie efecte pozitive, atunci, probabil, au depins de contexte.

    Mutarea disciplinar la altă şcoală. După cum spuneai, nu are nici ea efect, pentru că aceleaşi comportamente se repetă şi va ajunge înapoi la şcoala din care a fost trimis. Fără îmbunătăţiri; poate, dimpotrivă, cu regrese.

    Ne mai gândim. Luatul cu buna? În unele cazuri funcţionează. Poate în prea puţine.
    Ne mai gândim.

  2. A.Dama zice:

    Problema cu fumatul elevilor s-ar putea rezolva, poate, în context european, dacă tot au votat unele ţări să fie interzis fumatul în spaţiile publice. La amenzi usturătoare, se mai pierde din elan.

    La Universitate, e puţin diferit, că nu trebuie chemaţi părinţii… Studenţii au locuri pentru fumat într-un capăt de coridor…

    E drept că discuţiile cu părinţii dau roade numai în anumite cazuri, în altele chiar agravând problemele.

    Însă tu trebuie să acţionezi într-un fel atunci când se întâmplă incidentul. Ce faci cu cei din bancă? Le atragi atenţia ca să se strice toată ora? Îi dai afară o dată, de două ori… Apoi nu se mai poate prezenta la examen din cauza absenţelor… Poate în şcoli nici nu e voie să îi dai afară.

    Mie, personal, mi se pare exagerat ca la o palmă să urmeze o arestare.

  3. Camix zice:

    Nu, nu e voie să-i dai afară. Sunt multe nu-uri în preuniversitar.

    Cu stricatul orei, nici nu ştii ce să spui… că ora e deja stricată. M-aş mira să nu fi observat colegii lor ce se petrece prin zonă şi atenţia e distrasă imediat.

    În cazul unora, ajunge o privire dojenitoare. Aceştia sunt tot mai rari. În cazul altora, ajunge o vorbă dojenitoare. Iar în cazul celorlalţi, majoritatea, nici una, nici alta, nici altele care pot fi mult mai mult de atât.
    În mod normal, ar trebui să îţi întrerupi activitatea şi să aştepţi ca cei în cauză să realizeze problema şi să se redreseze. Însă, dacă faci aşa cum e normal, ai tot felul de rezultate anormale. Unii nici vor vedea, nici nu vor auzi.
    Atunci, ar trebui să ridici tonul. Ups, că nu e voie nici asta. Mă întreb cum de nu se arestează pentru ridicatul tonului vocii. Hărţuire psihică a copilului.
    Ceea ce spune regulamentul e să raportezi dirigintelui chestiunea în cauză şi el hotărăşte, după caz (ori singur, ori împreună cu directorul măsurile punitive). Însă tu ai nevoie de măsuri punitive aplicabile în timpul orei.

    E o discuţie foarte vastă. Foarte…

  4. A.Dama zice:

    Tocmai mi-a spus cineva că îi dă afară de la oră când îi aude înjurând, spunându-le că ori ies ei, ori iese profesorul… N-o fi regulamentar, însă…

    Trebuie, într-adevăr, să mizezi pe reacţia spontană. Să fii inspirat. 😛

    Iar cu ridicatul tonului… asta mai merge la gimnaziu, liceu, dar să nu îţi imaginezi că merge la studenţi! Ştiu eu pe cineva care se enerva şi, în loc să le spună: Vacă! ori Boule! studenţilor fără cei 7 ani de-acasă, le spunea: „specie de bovine”. Faţa şi reversul medaliei. 😀

    Dar, revenind la situaţia din articol, chiar e nevoie de arest pentru o palmă? Unii se iau la pumni şi vine poliţia şi-i separă, fără să-i aresteze.

  5. Camix zice:

    Deci eu gândeam în termenii preuniversitarului. Nu am cum să dezbat universitarul, pentru că aş merge pe bâjbâite. De-asta am vorbit şi despre părinţi, etc.
    Situaţia de la care pornisem era şi ea din preuniversitar, unde eu sunt ca acasă – vorba vine. 😛

    Ba da, e prea drastică măsura. Însă eu pot fi considerată subiectivă, fiind din cadrul… Să mai spună şi cei din afară, să vedem o părere obiectivă.

  6. pety zice:

    Dificil!

    Nu stiu ce-as face, nu sunt profesor. M-as gandi insa la ceva. As propune conducerii scolii si celorlalti profesori sa realizam, pe baze solide, legale, un regulament de ordine interioara.

    As studia problema, cu un jurist foarte bun, poate si un avocat si as implementa acest regulament, pe care, orice elev sau student care doreste sa invete in scoala, facultatea x, trebuie sa-l semneze. Daca nu-l semneaza, inseamna ori ca nu doreste sa fie elevul/studentul scolii, ori ca se lipseste de anumite drepturi.

    In regulamentul de ordine interioara vor fi stipulate atat drepturile, cat si obligatiile elevilor/studentilor.

    Orice institutie are un regulament de ordine interioara. De asemenea, scoala ar trebui sa aiba si un departament juridic. Fiecare scoala in parte.

    Ca doar la scoala mergem sa invatam, nu? Iar daca trebuie, reglementam acst lucru. In sensul samnarii de catre elev-parinti a regulamentului de ordine interioara. Studentul semneaza fara parinti, avand peste 18 ani.

  7. A.Dama zice:

    Camix, e de folos că ai vorbit de părinţi, de chematul la şcoală, de faptul că unii părinţi înţeleg exact pe dos educarea copiilor. Oricum, întâi au trecut pe-acolo toţi cei care mai târziu ajung studenţi, aşa că e important ce ne spui. Eu am uitat cum e cu şedinţele cu părinţii. 😛

  8. A.Dama zice:

    Desigur că există regulament de ordine interioară. De-aia există ca să nu fie cunoscut şi ca să fie încălcat. Cam aşa merg lucrurile la noi. Ne-am obişnuit. Eu, când am câte-o studentă cu fustă mini, mini, o scot la tablă intenţionat. Poate se jenează că devine centrul atenţiei tuturor şi data viitoare vine cu o ţinută mai potrivită. Cred că scrie în regulament că nu are voie să vină aşa la cursuri. Dar cine respectă regulamentul?

    Povesteam cu 2 studenţi belgieni care veniseră cu o bursă Erasmus la noi şi ziceau că aşa ceva n-au mai văzut: să vină studentele la şcoală în ţinută de seară, pe tocuri… Erau complet şocaţi de cum arată campusul nostru în plină zi.

  9. pety zice:

    Daca regulamentul de ordine interioara este incalcat si nu se aplica, atunci e vina scolii.

  10. A.Dama zice:

    Regulamentul nu se cunoaste, in primul rand, in al doilea rand, nu se respecta nici ce se cunoaste din el. O fi si vina scolii, la care, intamplator, lucram.

    Dar, problema e ca aceste situatii intervin in cursul procesului educational. Cand esti pus in fatza lor, trebuie sa improvizezi solutii… care vor ramane definitiv, vorba cuiva. Si aici e buba. Sa nici nu iti strici toata atmosfera, sa nici nu ii jignesti, ce sa mai vorbesc de „sfanta palma”, ca ajungi in arest…

  11. Camix zice:

    Pe lângă cele spuse deja despre regulament, Pety, eu m-aş bucura foarte tare dacă s-ar putea întocmi un astfel de regulament. Din păcate, nu se poate formula unul care să îţi permită exmatriculări, în cazul învăţământului obligatoriu (primele 10 clase); instituţia de învăţământ nu are încă acea autonomie. Dar ce bine ar fi! Şi câţi n-ar merita exmatriculaţi… Uiuiui… Nu suspendaţi pe 3 zile, cum prevede actualul.

    Ori dacă se privatizează învăţământul. Ori home schooling, vorba Pătrăţosului, deşi mie, una, mi-e greu încă să înclin spre una din ele. Prima nu prea sună bine pentru români (sau cel puţin nu încă, la finanţele existente), iar cealaltă… poate dezavantajul cel mai mare pe care îl văd e că reduce dezvoltarea socială a copilului.
    Poate instituţii private cu taxe mici. Şi finanţate de… Aici să completeze cei care ştiu mai departe. 🙂

  12. În calitate de elev răzvrătit care de multe ori simte aproape o plăcere sadică în a tortura psihic profesorii mai slabi de îngeri ţin să vă anunţ că nimeni nu va avea absolut nimic cu domniile voastre atâta timp cât sunteţi competenţi din punct de vedere profesional. Îmbinaţi asta cu un control de sine superior şi aveţi ecuaţia reuşitei perfecte.

  13. Camix zice:

    Schwarz, înseamnă că nu ai avut colegi cu probleme la… pisic. 🙂 Ceea ce e bine!

  14. Besides me, nope, not one! 🙂

    Probabil că situaţia e alta în liceele industriale, dar de!… uite, ăsta e un motiv pentru care cred că şcolile alea ar trebui desfiinţate. Oricum nu ieşi nimic din ele, pentru că presupusa specializare pe care ar trebui să o ai după treişpe ani de şcoală e inexistentă iar bădărăniile perpetuate la infinit de la elev la elev în ambianţa aia sunt de-a dreptul respingătoare. Sincer, moftul ăsta modern cum că toţi ar trebui să aibă parte de educaţie mi se pare deja de mult dovedit a fi, mmm… ei bine, un simplu moft pe care ar trebui să-l depăşim deja. Cred că un maistru zidar cu bun simţ şi doar cu patru clase de şcoală merită infinit mai mult respect – ba chiar merită tot respectul pe care e în stare un om să-l exercite – decât o lichea de prin Fratelia [un cartier mişto din Timişoara] care a promovat pe coate liceul şi culmea!, acum se înscrie la drept, bată-l sărăcia de oropsit.

  15. Ted zice:

    Bre A.Dama si Camix,
    io nu stiu cum rezistati sa nu mai dati cite una peste ceafa „ascultatorilor” din bancile vostre, ca io, abia ma mai abtin sa nu ma reped la cei ce vad ca nu inteleg in bancile mele! Si am despre mine o parere destul de reusita, asa ca nu cred ca-s io ‘di vina’! De-aia mi-am coborit „catedra” linga public si ma mai plimb printre ei ca sa inspir teama 😉

  16. pety zice:

    Stiu ca in facultati se face/invata un modul psihopedagogic. Este necesar pentru cei care vor sa si predea in scoli.

    In Sibiu, acest modul e format din 3 manuale:
    1. Introducere in psihologia educatiei;
    2. Devianta comportamentala la elevi – Cunoasterea, prevenirea si solutionarea devierilor comportamentale ale elevilor;
    3. Metode de cunoastere psihologica – Cunoasterea psihologica a elevilor.

    Stiu ca nu este suficient, cu toate ca se fac si lectii practice. Studentii sunt implicati in predarea unor ore la licee si lasati sa se descurce pe baza a ceea ce au invatat. Urmatoarele lectii sunt cu supervizare si corectarea eventualelor greseli.

    Cred ca profesorii interesati in a gestiona o situatie atipica scolara trebuie sa fie inventivi, creativi, originali. Si, daca nu au aceasta chemare psihodidactica, atunci pot sa invete.

    Psihologii scolari pot oferi metode destul de bune de gestionare a conflictelor scolare.

  17. pety zice:

    Ceea ce cred ca lipseste cu desavarsire este mecanismul, sistemul institutional adecvat. Un sistem guvernat de legi foarte bune si care sa functioneze ireprosabil.

  18. A.Dama zice:

    Camix, cred ca legat de privatizarea invatamantului, s-a facut destul de mult. Multe institutii functioneaza de ani buni in regim privat. Se mai cer echivalari, se fac acreditari etc. Dar, scolile private functioneaza. Sa se privatizeze de tot, de tot? Hm. Nu cred.

    Legat de homeschooling, ar trebui sa stiu mai multe inainte de a ma pronunta. Nu cunosc persoane implicate intr-un astfel de proces. Mai revin cand stiu mai multe. 😉

    Cat despre regulament, ai dreptate!

  19. A.Dama zice:

    Schwarzmann, tu chiar iti imaginezi ca toti elevii sunt bine crescuti, cu frica de Dumnezeu ca tine? Hm. Trebuie sa-ti spun ca e important sa imbini competenta… chiar performanta, cu controlul de sine, ca sa te citez, dar nici pe departe nu e suficient pentru ce personalitati au unii dintre elevi / studenti.

    Oricum, cazurile citate in articol le cunosc si stiu si deznodamantul, respectiv cum au intervenit profesorii in situatiile acelea. Dar tu trebuie ca esti constient ca unii copii merg la scoala pentru ca toti sunt impotriva lor: mama, tata, fratii, daca au – respectiv invatatorul, profesorul, colegii etc. Toata lumea e impotriva lor, si sunt din start in razboi.

    Sunt de acord ca exista meseriasi buni, care nu au atata scoala si merita respectul semenilor lor! Insa o solutie ar fi si o restructurare a materiilor obligatorii si altfel ar fi situatia cu acest „cumplit mestesug de tampire”, vorba ceea!

  20. A.Dama zice:

    Ted, surprinzator apelativ ne-ai gasit, mie si lui Camix: „Bre”.

    Nu stiu daca am putut citi atent mai departe, ca ma blocasi.

    Dar esti de partea noastra, asa-i? 😉

  21. A.Dama zice:

    Pety, mi-ai adus aminte de lunile de practica pedagogica. Sigur ca am facut asa ceva in facultate! 🙂 Am fost o generatie tare, fara sa exagerez. Multi dintre colegii mei sunt in mediul universitar.

    De la tine m-am asteptat la o astfel de interventie! 🙂 Trebuie sa-ti spun ca, de exemplu, situatia cu acel copil din scoala primara, care a fost mutat disciplinar in mai multe scoli, nu au putut-o rezolva nici psihologii. Copilul si-a petrecut ceasuri si in cabinetele psihologilor de la scoala… Deci, chiar sunt situatii in care tot ce am invatat e depasit de practica. In loc de viata bate filmul, practica bate teoria. Dar asta nu e o noutate! 😀

    Oricum, multumesc pentru interventii!

    A.Dama

  22. Chiar, că tot veni vorba de Asterix [ ce, nu? dar îl văd acolo în poză 🙂 ], ai văzut noul film Asterix şi Obelix?

  23. pety zice:

    A. Dama, cred, totusi, ca oameni pasionati, asa ca tine si ajutati de un sistem institutional si social bun, pot gasi solutii mai mult decat eficiente.

    La noi, in ciuda unui sistem care scartie (atat institutional cat si social), oamenii (unii profesori) mai fac si minuni. E adevarat, rare acele minuni, dar parca unii sunt haraziti sa le faca 🙂

    Am o carte foarte buna, a Elvirei Cretu, Psihopedagogia scolara pentru invatamantul primar.

    Cred ca de acolo ar trebui preocuparea asiduua pentru formarea viitorului om.

    Iata ce spune autoarea cartii, psiholog renumit:

    In plus, practica si viata in general au dovedit ca greselile din educatie se corecteaza greu sau deloc.

    De aceea, cred ca la nivelul invatamantului liceal si universitar nu se mai face educatie. Profesorul este nevoit, pentru a preda in bune conditii, sa intre intr-un „joc” al negocierii cu elevul deviant. Unii folosesc forta autoritatii (nota, datul afara din clasa, altii coercitia fizica), altii forta negocierii, unii sunt foarte diplomati. Cert este, zic eu, ca profesorul, prin obiectivele pe care le are (predarea lectiei, asigurarea ca elevul silitor a inteles etc., etc.), este obligat sa foloseasca strategii de negociere cu elevul indisciplinat. Pana la urma, masurile disciplinare se impun daca diplomatia a esuat.

    Profesorul este pus in situatia, de cele mai multe ori, de a alege intre elevul „cu posibilitati, capacitati”, dar indisciplinat si elevul disciplinat, silitor (unii cu capacitati, altii fara). Iar alegerea ar trebui sa se faca in favoarea celor cuminti si silitori.

    Dar pentru asta ar trebui sa existe profilul psihologic al profesorului.

    Sunt profesori charismatici, profesori devotati si profesori ratati (cei care n-au nici calitati pedagogice, dar nu sunt nici psihopedagogi). In acest caz, cei de pe urma duc la inrautatirea procesului educativ si umbresc imaginea profesorului pasionat de munca sa. Invatamantul nu este o meserie, ci o arta.

    Da Adama, cred ca nu este usor sa fi profesor in contextul social-politic actual, mai ales in Romania, unde legea este „intr-un proces de indreptare cu barosul”. Inainte, pe vremea lui Ceausescu profesorul era privit cu admiratie si respect. Acum a ramas… ce?

    Profesorul de azi trebuie sa aiba multe calitati psihopedagogice, sa aiba nervi de otel si tone de pasiune inalterabila 🙂 .

  24. Dan H zice:

    In societatea moderna, un parinte care si-a trata copiii asa cum o face Dumnezeu cu ai sai, ar fi condamnat la inchisoare – literal – si ma refer la Evrei 12.
    Sincer… ma bucur ca nu sunt profesor; stiu ca suna egoist, ma rog…
    Adoptam modele care se dovedesc falimentare; rezultatul: o generatie de cretini.
    Sau poate ca sunt eu prea pesimist?

  25. A.Dama zice:

    Dragă Schwarzmann Skinski, n-am ştiut că e Asterix, scuzată să-mi fie ignoranţa! 😛 Eu căutasem la imagini o palmă, chiar aşa… Iar asta mi s-a părut grăitoare. Acum m-ai făcut să mă gândesc la Gérard Depardieu… Hm… se compară? 😀

  26. A.Dama zice:

    Dragă Pety,

    Ai dreptate în privinţa educării copiilor la vârste mai fragede… Aşa ar trebui, să fie combinate educaţia de-acasă cu cea din şcoală, dar se întâmplă de multe ori să lipsească prima, iar a doua să aibă lipsuri, şi asta se vede mai târziu, când ajung acei copii pe mâna noastră… 🙂

    Cât despre pasiunea de a-i învăţa pe alţii… mai povestim. Toate la vremea lor! 😛

    Mulţumesc,

    A.Dama

  27. A.Dama zice:

    Dragă Dan H,

    Te bucuri că nu eşti profesor, dar mă invidiezi că am crescut la grămadă. 🙂 Eh, nu le putem avea pe toate!…

    Cât despre felul în care alege El să ne educe… e de neînţeles, da’ iese bine de fiecare dată! 😉

    A.Dama

  28. Tulvai hamar, A.Dama! Nu mai zic decât atât: bine că ai aflat de la mine de Asterix şi nu de la elevi. 🙂

  29. A.Dama zice:

    Bine ca am aflat de la tine, dear Schwarzmann Skinski, si nu de la elevi. Da’ tu nu eşti elev? 🙂

    Eu ştiam formula: „tulvai ş-amar”! 😀

  30. M-am pripit şi nu am finalizat cum trebuie. Rectific:

    […] şi nu de la elevii tăi. 😛

    Eu m-am deprins cu „tulvai hamar” de la bunica şi aşa va rămâne veşnic întipărit, oricât „ş-amar” o fi în capul academicienilor.

  31. … as in National Academy people.

  32. A.Dama zice:

    Aprobat rectificarea… 😉 acum nu mai am elevi, doar studenţi. N-are nicio importanţă, anyway, dar „ş-amarul” ăsta din capul academicienilor la ce se referă?

  33. Camix zice:

    Adică din capul „cacademicienilor”, vorba altui blogger 😉

  34. A.Dama zice:

    Am citit vorbele altui blogger, Camix. 😛 Voiam sa stiu daca aluzia lui Schwarmann e la lingvisti au ba!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s