Speak-uiri cu ocazia Premiilor Thymos

 

Faţă de evenimentele care au loc în premieră, nu ai aşteptări de un anumit fel. Aşa că, am decis să speak(uiesc) pentru voi, cei care nu aţi participat, câteva impresii despre momentul oferirii premiilor Thymos pentru blogurile evanghelice, a cărui iniţiativă a avut-o Alin Cristea. Lista cu cei premiaţi şi în ce au constat premiile o veţi găsi pe pagina lui Alin.

Într-o atmosferă degajată, dar răcoroasă, discuţia pe marginea blogurilor a atins câteva aspecte enumerate mai jos:

– Deşi în majoritatea lor covârşitoare, blogurile sunt iniţiative personale, există şi bloguri ale unor comunităţi, ale unor grupuri, ba chiar şi bloguri axate pe evenimente concrete – este prezentat evenimentul şi au loc discuţii referitoare la el.

– Faptul că un blog este evanghelic nu transpare automat din denumirea lui, din expunerea unei „teologii sistematice”; articolele pun într-o anumită lumină trăirea autorului lor, calitatea trăirii, iar subiectele abordate pot fi dintre cele mai variate.

– Vârsta bloggerilor este un element cu greutate în special în privinţa menţinerii interesului auditoriului pentru cele scrise. Bloggerii foarte tineri nu au cum să menţină vreme îndelungată atenţia auditoriului – a fost una dintre opinii. O altă opinie, exprimată de Teofil Stanciu, a fost un răspuns pe care Wurmbrand l-a dat la întrebarea de ce anume i-ar sfătui pe tineri să se ferească. Răspunsul lui Wurmbrand a fost: să se ferească să aducă jertfa nebunilor. În acest context, al blogosferei, e un îndemn care ne provoacă la o atenţie sporită în privinţa mărturiei aduse în faţa altora.

– Calitatea discuţiilor pe un blog: mai mult sub aspect interogativ. Ştim să comunicăm în momentul în care suntem vizibili, în momentul în care ne abordează cei care au păreri diferite de ale noastre? Ştim respecta o persoană, când aceasta se află, ca orientare religioasă, de exemplu, la un pol diametral opus faţă de noi? Ştim diferenţa între ceartă şi polemică?

– În privinţa experienţei blogăreşti, s-a constatat că suntem doar în faza de pionierat, doar la începutul acestei experienţe, cu toate că extinderea ei are loc exponenţial. La începutul lui 2007, preciza Vasile Tomoiagă, se ştia de aproximativ 10 bloguri evanghelice româneşti, iar acum, la începutul lui 2008, Alin Cristea pune la dispoziţia celor interesaţi o bază de date cu 800 de adrese de site-uri evanghelice şi 200 de bloguri.

Cătălin Lata a „speak-uit muzical”, un somn în prezenţa Prezenţei:

“Într-un somn fără urmă de vis,
într-un somn al uitării depline,
m-am trezit numai eu şi cu Tine”…

Şi ne-a trezit!

În măsura în care nu am avut aşteptări faţă de un eveniment în premieră, considerăm că sunt importante astfel de discuţii, într-un spaţiu real, despre ceea ce ne interesează în spaţiul virtual. Întâlnirea faţă în faţă cu cei pe care îi citim este, dincolo de surpriză, un câştig, o plusvaloare de împărtăşire. Mai eficient ar fi fost ca atunci când cei din sală au luat cuvântul, să se prezinte fiecare, ca să ne cunoaştem mai bine. De asemenea, e bine să existe câteva subiecte concrete de discutat, să urmeze o parte conclusivă şi una de aplicabilitate.

Dar s-a încheiat cu prăjiturele, suc şi… şi… smochine! Din smochinii care au scăpat neblestemaţi. 😉

Succes tuturor bloggerilor şi, mai ales, nu uitaţi că Cineva e cu ochii pe noi!