Chit(uind) cu Iona…


iona.jpg– Suntem chit!, îi mai strigă lui Iona chitul, după ce îl vărsă din gura lui.
– Suntem chit!
Chit că te-aş fi digerat pe-ndelete dacă nu-mi producea Dumnezeu o indigestie atât de mare, c-a trebuit să vin tocmai în apele-astea mici, sinucigaşe, să te vomit. Tocmai aici, la mal… unde moartea e mai aproape ca-ntre rechini.

Ce idei mai are şi Dumnezeu ăsta!? îi mai scăpă, schingiut, printre dinţi.

– Acum sunt chit şi cu Tine!, continuă chitul pe limba numai de el şi El ştiută. M-am achitat de toate datoriile!

Iona se frecă la ochi de durerea luminii, apoi scoase un „brrr” pe gâtlej, ca şi cum revenirea la realitate îi îngheţase sângele, în ciuda căldurii de afară.
– Mi-ar prinde bine un chit, îi scăpă printre dinţi atât de schingiuit, încât cineva de prin preajmă ar fi zis că-i chiţăit.

Apoi, dădu cu ochii de Ninive… şi făcu înapoi în mare câţiva paşi.
– Suntem chit, chitule, strigă de astă dată Iona, dar tu mă laşi aici de izbelişte! Ăştia n-au nici chit la ferestre… nici kituri

Şi-o mână nevăzută îl trase-atunci de urechi:
– Cu Mine nu eşti chit! Chit că ţi-am cruţat zilele… Vei face-acum ce te-am trimis să faci!

Peştele uriaş mai aruncă o privire îngrijorată spre Iona cel urecheat. Apoi, cu un chiot de adio, îşi pierdu urma în adânc.

Iona îşi duse instinctiv mâna la ureche, se-aşeză pe plajă şi tăcu chitic.
Îl cuprinse un somn ca de moarte, după nopţile de insomnie şi regrete din pântecele chitului.
Se trezi brusc, speriat, şi îşi duse iar mâna la ureche, unde simţea aşa, ca o arsură, în vreme ce, cu cealaltă mână făcută pâlnie, strigă cât îl ţineau plămânii:

– Suntem chit, Doamne, merg în cetate să strig pe uliţe, cum mi-ai cerut. Suntem chiiiiiit!

Urla ca un descreierat…

Câţiva dintre oamenii cetăţii, aflaţi pe plajă, îl priveau chicotind…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Chit(uind) cu Iona…

  1. Draga A.Dama, minunat dialog, toata sceneta, de la moacele alea din adunare pe care le-ai descris tu nu am mai ris asa. Sa stii ca de la aripile chitinoase ale carabusilor mei i s-a tras si lui Iona cu tine 🙂

    Chitit in text,
    Rasvan

  2. pety zice:

    EXCELENT!
    Ai ras draga Rasvan, dar presimt ca te-am intrecut in hohote.

    Totusi, Domnul stia ca inca nu erau chit.
    Asta pentru ca l-a prajit binisor pe Iona, care se cam simtea nedreptatit, adica avea un feeling ca nu e chitchit cu Dumnezeu, si de-aia I-a zis: „da Doamne, bine fac ca ma manii”. Deci inca nu erau chit. Iar Domnul era chitit sa-l evanghelizeze.

    Abia dupa morala dogoritoare aplicata de El au fost chit. Chit ca cel mai nedreptatit a fost curcubetele.

    Umor de calitate
    a la
    Adama.
    Multumesc!

  3. Camix zice:

    Am chicotit eu azi-noapte, dar nu am mai putut să chiţăi niciun cuvânt, atât de somn îmi era. 😀 Oricum, şi achitarea de dimineaţă se acceptă, nu?

  4. ionatan zice:

    Până când Iona chit-ară
    Şi se sparge c-un chit-ic,
    Să ieşim în primăvară:
    Ori o chit-ă, ori nimic!

    Bineînţeles, pentru tine!

  5. dancos zice:

    Ai ștofă!

  6. A.Dama zice:

    Draga Rasvan,
    Sa-ti spun o poveste cu carabusi? O prietena de-a mea, pe cand era copila si se juca pe-afara cu insectele – cand sunt mari, ele (femeile) se streseaza de orice insecta… stiti voi… – deci, pe cand era copila, adusese in casa un vas plin cu carabusi. Copila dormi bine, iar dimineata cand intra maica-sa in camera la ea… toata perdeaua era plina de carabusi, escaladau bietele insecte de zor materialul, mai ceva ca Everestul.
    Eh, multumesc ca ai ras cu mine!

    Cu zambet,
    A.Dama

  7. A.Dama zice:

    Pety, oare cat ti-a luat pana ai scris comentariul? Hm. Interesant ca ai continuat jocul cu chitul si in comentariu! Sigur ca povestea mea s-a oprit acolo, inainte de a merge Iona in cetate, insa e loc pentru oricine sa scrie mai departe! Ce sa-i faci daca lui Iona nu i-au fost suficiente noptile „chit-uite” ca sa moara firea… A vrut si sa moara toti ninivenii. 😀

    Multumesc ca ai intrat in jocul meu cuvantator! 🙂

  8. A.Dama zice:

    Se accepta, Camix, se accepta! De la tine, la orice ora. 😛

  9. A.Dama zice:

    Ionatan, multumesc pentru chita (=buchet) primavaratica! Sper sa se prinda lumea ca acolo unde Iona zice ca i-ar prinde bine un chit, ma refer la sensul de palton, manta…

    Iar de chitara… ce sa mai zic? Esti total. Pun o vioara si adunam incetul cu incetul de-o orchestra!

  10. A.Dama zice:

    Am, Dancos! Nu stiu cui sa-i dau sa croiasca haine cu ea. 😛

    Multumesc. 🙂

  11. catalin zice:

    Da, povestea poate continua… Povestea asta cu Iona mi se pare neterminata, daca stau si incerc sa ma gandesc. E un biet episod. Cred ca ar fi fost picante si alte evenimente din viata profetului. Ce interesant ca in cartile istorice mereu se spune: „Celelalte fapte (despre cutare) nu sunt ele scrise in cartea Cronicilor…?” Si cand citesti cronicile is scrise cam cu aceleasi lucruri, putine in plus. Da’, in fine, neverending story. Big bang-ul e abia la inceput. Cand Dumnezeu a intins cerurile peste pamant nu scrie si ca le-a si terminat de intins. Poate ca inca le intinde. Asa cum si urechile ne cresc de cand Il tot asteptam. Ii drept insa ca zabava cu care vine El nu ne fraiereste de nici un fel, chiar daca noi suntem magari tot mai mari si mai autentici (in sensul peiorativ al cuvantului). Eeee, dar m-am luat cu vorba de parca i-as putea da eu de capat lumii asteia. Iti doresc limbaj esential, soro, ca sa ne supere vremea in care limbile vor inceta.

  12. A.Dama zice:

    Da, Catalin, El nu ne fraiereşte de niciun fel… Nici eu nu făceam asta jucându-mă de-a „chitulitul” (= pitulit, în subdialectul moldovean). Îmi doreşti limbaj esenţial… Sper să găseşti şi în alte articole, de pe acest blog… şi limbaj ceva mai puţin ludic.

    Dar nu m-aş preface, că tot ce îmi trece mie prin cap ar fi esenţial… Vom da socoteală înaintea Lui de fiecare cuvânt, asta o ştim. Şi e bine să ne-o repetăm cât mai des. 🙂
    Dar tu crezi că mă va urechea pentru că am chit-uit cu Iona?

    Întrebătoare,
    A.Dama

  13. catalin zice:

    Stai linistita in toate privintele… Eu ma scald in alte ape, nu am nimic de reprosat. Nimanui. Toti sunteti niste minunati. Vorba poetului Ioan Alexandru: „Niste ticalosi minunati!” Mie, pe scurt, mi-a palcut povestea ta cu Iona. Poate ca povestile ne lipsesc. Hai sa va mai dau un exemplu, din Magda Isanos:

    Asteptand sa vina cel drag
    am pus o ramura verde pe prag
    Ferestile nu stiu cum luminau
    Parca radeau.

    Eu zic sa ascultam ferestrele razand. Straveziu. 😉

  14. A.Dama zice:

    Da, Cataline, m-am linistit! 🙂 😛
    Si la ferestrele alea care rad este chit? Sau s-a stravezit?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s