Kusturica – mistificarea demistificării?


O înmormântare, după înţelesul tradiţional, este înhumarea unui trup din care viaţa s-a dus. De regulă, înmormântarea se derulează conform unui ritual pe care comunitatea îl (re-)cunoaşte.

Dust to dust, ashes to ashes! (În paranteză fie spus, am citit motto-ul într-un context publicitar. Reclamă la ce credeţi? …la aspiratoare.)

Înainte de a trece la o altfel de înmormântare, să ne mai amintim de semnificaţia expresiei „mut ca un mormânt”. Tăcerea, muţenia, sunt în acest context, al nefiinţei, semne ale neputinţei noastre de înţelegere şi exprimare a ceea ce ne depăşeşte definitiv. Nu „mut ca o lebădă” (Blaga), ci „mut orice mormânt” (Macedonski).

Emir Kusturica a avut o idee cu totul artistică, să recunoaştem, când a purces la înmormântarea celui mai prost film al lumii. A făcut acest lucru în cadrul Festivalului de Film şi Muzică „Küstendorf”.

Dacă suntem relativ obişnuiţi, încă din secolul trecut, cu exerciţiul demistificării, iată că acum suntem în faţa unui scenariu cu dublă bătaie: în sicriu, în loc de trupul neînsufleţit, sunt aşezate rolele filmului. Regulile tradiţional acceptate sunt violentate. Demistificarea e la ea acasă.

Paradoxal, în jurul sicriului nu se află apropiaţii fiinţei trecute în nefiinţă. Dar ritualul tradiţional religios este urmărit „pas cu pas”, bocitoarele jelesc, fără să le doară – un exerciţiu spectacular, exteriorizat… Preotul oficiază slujba. Demistificarea este dublată de un efort mistificator:

Video Küstendorf

Să resemnantizăm zicala: dust to dust, „filmul s-a reîntors în film”. Evenimentul înmormântării, cu toate momentele sale, a fost imortalizat pe peliculă.

Să resemantizăm muţenia: „mut ca un mormânt”… rolele îngropate vor „amuţi” până le va dezgropa cineva. Atunci vor grăi din nou. Iar copiile lor nu se vor opri din bolboroseală…

Toată această ceremonie (de)ceremonializată, absurd simbolică, ne face să ne întrebăm: ce le vom spune copiilor noştri când vor vrea să-şi înmormânteze primul desen nereuşit cu preot şi bocitoare?

Învăţaţi-i să păzească TOT ce v-am poruncit!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial, De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Kusturica – mistificarea demistificării?

  1. Camix zice:

    Şi credeam că românii sunt un popor trist prin excelenţă. 🙂 Măi, măi… Deci nu suntem singurii puşi pe plâns dimineaţa, la amiază şi seara. 🙂

    Şi dacă îşi vor înmormânta şi desenul şi CD-ul şi telefonul mobil când se strică şi toate în faţa casei, în ogradă… îţi dai seama ce cimitir va fi în curtea casei!

  2. A.Dama zice:

    Camix, ai un umor ucigător. Pozitiv ucigător!
    Dar să nu uiţi că slujba costă. Că nu vine preotul de gratis. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s