Proverbializăm unele zise / verba, pentru că sunt valabile pentru mai mulţi, în multe situaţii, pentru că trec dincolo de stricta (de)limitare cauzală care le-a fost „leagăn”.
Après moi le déluge!, Et tu, Brutus!, God save the Queen! – nemuresc cuvinte care trec dincolo de momentul istoric şi se universalizează. Devin valabile pentru oricine. Riscăm clişeizarea, evident. Însă, la fel de trist ar fi să sune lozincard, clişeizat, un adevăr transformator: „Dumnezeu este dragoste”. Cine îl repetă mecanic nu e decât (încă) un aruncător cu piatra.
Bis dat qui cito dat înseamnă cine dă fără întârziere, dă îndoit. Adică de două ori.
M-am gândit la această dăruire, pentru că am fost dăruită şi mi-am propus să împart cu voi din darurile mele.
Vorba ceea: dar din dar se face rai!
În fişierul de mai jos, s-a cuibărit un dar amical.
Cu mulţumiri către autoare, vă las să deschideţi pacheţelul de sub brad.
*
lumea adam(a)ică 
A fost my pleasure, dear friend! Foarte marea bucurie – atunci când dai – e să vezi că a plăcut. 🙂
Nice!
Are you kidding? Cum să nu îmi placă? Pozele sunt alese aşa cum numai tu ştii alege. Blogul ăsta ştie câte poze au venit pe el cu marfarul de la Camix. 😉 Melodia – super!
Am şi primit reacţii, chiar dacă nu aici, despre darul meu de la tine. Şi ziceau că mi se potriveşte şi că tu ai făcut o investiţie serioasă de timp şi de sentiment!
No, că m-ai emoţionat!
A.Dama
…
Ted, Cătălin,
Mulţumesc că v-aţi bucurat cu mine! 🙂
Pingback: Mai mult decât ciocolată… « lumea adam(a)ică