Despre (im)Posibilitatea Crăciunului (2)


Am ridicat deja problema imPosibilităţii de a crede în miracolul naşterii Lui şi în miracolele care au loc graţie Prezenţei Lui printre noi, oamenii. Comentariile care au urmat au dus discuţia spre concluzia că oamenii sunt uşor de impresionat când văd ceva neobişnuit, dar faptul că ei văd şi cred ceea ce văd nu înseamnă că văd şi cu ochii spirituali, cu ochii adevăratei credinţe. Se cramponează într-o dimensiune spectaculară în faţa miracolului, iar o relaţie cu Înfăptuitorul miracolelor, cu Fiul, rămâne exterioară, nu se asumă.

De astă dată, vom urmări puţin diferit (im)Posibilitatea de a trăi Crăciunul. Jocul cuvintelor ales în titlu afirmă de fapt Posibilitatea Crăciunului, de aceea am pus majusculă, iar prefixul negator este într-o paranteză, în acea paranteză în care se află toţi cei care nu trăiesc Crăciunul drept sărbătoare adevărată.

1) Să urmărim mai întâi mutaţiile sub aspect spaţio-temporal:

a) Temporal vorbind, alegerea datei acestei sărbători îşi are limitele sale. Este un lucru ştiut şi nu insistăm asupra acestui aspect, respectiv a suprapunerii datei cu alte sărbători din spaţii culturale diferite. Pornind de la această relativizare la nivel strict liniar, istoric, vom arăta că, de fapt, ceea ce se întâmplă este o mutaţie către permanentizarea Crăciunului, respectiv a naşterii Mântuitorului, în inimile celor care cred. O mutaţie esenţială de care trebuie să ţinem cont: temporal, naşterea Fiului în inimi are loc ORICÂND. Aşadar, Crăciunul este o sărbătoare nesfârşit deschisă.

b) Topic vorbind, deşi naşterea s-a întâmplat într-un topos strict delimitat… în Betleemul din Iudeea… extra-spaţializarea ei are loc progresiv, de câte ori şi oriunde cineva face loc în templul trupului său Naşterii Miraculoase.

Aşa se face că sărbătorirea naşterii Fiului depăşeşte limitele unei îngrădiri cronotopice. Asumarea semnificativă a sărbătorii are loc într-o spaţio-temporalitate deschisă.

2) Sub aspect comportamental, acum, oamenii adoptă o atitudine sau alta în funcţie de o sărbătoare anume. Prin opoziţie, Crăciunul şi Paştele vor avea, fiecare, un set de elemente care le vor particulariza. Anumite practici specifice Crăciunului sunt respectate, fiindcă ele s-au tradiţionalizat, fiindcă sărbătoarea nu este întru totul liberă, ea vine cu reguli proprii pe care le înstăpâneşte pe parcursul desfăşurării ei. Aceste elemente sunt, paradoxal, şi interioare, şi exterioare. De Crăciun, se merge cu colindul, de Paşti, se merge cu stropitul. De Crăciun, se împodobeşte brad, de Paşti, se vopsesc ouă. Nu în aceste elemente exterioare se află esenţa sărbătorii, e limpede! Dar, intern vorbind, aceste obiceiuri fac parte din cele două sărbători şi le individualizează. Există un sistem de reguli care particularizează sărbătorile… Iar oamenii adoptă un comportament aparte, ţinând cont de acest set de reguli.

3) Despre imposibilitatea Crăciunului

a) Cei care respectă aceste reguli şi nu asumă semnificativ sărbătoarea se află deci în paranteza aceea a (im)posibilităţii Crăciunului. Pentru ei, Crăciunul are loc exact în 25 Decembrie, când se mănâncă anumite feluri de mâncare, când merg cu colindul sau primesc colindători, când împodobesc brad etc. Naşterea Mântuitorului e o poveste dintr-o carte citită demult de bunica… Dacă măcar a fost citită…

b) Scrisesem într-un articol anterior despre un tip, musulman naturalizat în Canada, care îşi împodobise brad, că aşa era obiceiul, iar când a mers noaptea la baie, adormit fiind, s-a speriat de numa’ de silueta bradului şi s-a rostogolit pe duşumea ca o minge… El uitase că îşi împodobise brad… Pentru el, era un gest cu totul exterior, nici vorbă de asumare a semnificaţiei sărbătorii.

În acest caz, valoarea Crăciunului a fost de două ori violentată. Pe de o parte, din punct de vedere religios, naşterea Mântuitorului nu avea nicio relevanţă pentru el. Pe de altă parte, adoptarea unui comportament sărbătoresc, datorită presiunilor culturale, exterioare – Vin musafiri, cum să nu am brad, când toată lumea îşi face brad?! – face să fie încă o dată eludată sărbătoarea în ceea ce are ea esenţial.

4) Posibilitatea Crăciunului

Pentru cei care, dincolo de delimitările spaţio-temporale şi comportamentale… fireşti, asumă semnificaţia Naşterii Miraculoase, Crăciunul este sărbătoarea bucuriei Dumnezeului întrupat vizibil. La vederea Lui, inima îngenunchează şi faţa străluceşte mai ceva decât a lui Moise coborât de pe munte…

CRĂCIUN LUMINAT DE VEDEREA PRUNCULUI VĂ DORESC TUTUROR!

CRĂCIUN CU… (RE)VEDEREA LUI!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Despre (im)Posibilitatea Crăciunului (2)

  1. pety zice:

    Am remarcat tehnica deosebita de tehnoredactare a articolului.

    De asemenea, continutul excelent.

    Craciunul este sarbatoarea continua datorita continutului sau latent. Intr-adevar, nasterea se poate manifesta oricand, indiferent de timp si spatiu. As mai introduce cateva dimensiuni, mai mult de placerea analizei. Clasa, pozitia sociala; cultura; genul.

    Cu toate ca Mantuitorul S-a nascut intr-o iesle, semnificatoare a lipsei, saraciei, nasterea are efect si asupra celor favorizati material.

    Intelectualul si omul de rand beneficiaza deopotriva.
    Atat barbatul, cat si femeia sunt pe picior de egalitate in acest proces al nasterii.

    Nasterea Mantuitorului este bine incadrata spatio-temporal din punct de vedere istoric. Sub aspect spiritual insa, nasterea este atemporala si aspatiala.

  2. A.Dama zice:

    Am zâmbit, în legătură cu tehnoredactarea. 🙂 Ar trebui să iau lecţii.

    Mulţumesc pentru completări! În legătură cu timpul naşterii Mântuitorului, nu se ştie exact… Deşi se numără anii începând de-atunci… Etiopienii sunt în urma noastră cu 7 ani, iar evreii sunt mult înaintea noastră. Este problematică, aşadar, o fixare temporală!

    Încă o dată, mulţumesc, dragă Pety! Crăciun Fericit ţie şi celor dragi!

    A.Dama

  3. Camix zice:

    Apropo de spatio-temporalitate, de latura evenimentiala, m-am gandit la un pasaj din jurnalul unui scriitor (nu mai mentionez al cui), care nota in 1972, 24 decembrie urmatoarele:

    „Ma intreb cati preoti au avut curajul sa citeze in predicile lor de Craciun aceasta fraza a lui Angelus Silesius: ‘Nu este important ca Hristos s-a nascut la Bethleem, important este ca el sa se nasca in inima ta’.”

  4. A.Dama zice:

    Interesant, Camix! Dar tot Silesius zicea ca „trandafirul nu are explicaţie”. Şi Borges a găsit în cele spuse de Silesius desfiinţarea esteticii.
    Cum sună la tine colindele? 😛

  5. Camix zice:

    Iete ca m-o dat gata propozitia asta. „trandafirul nu are explicatie”… Fantastic de frumoasa, ingrozitor de frumoasa… Interesant estetic si asta al ultimei expresii, nu?

    Multe nu au explicatie. Acum ma macin cu o intrebare, de exemplu…

    Colindele mele suna si ele cumva. Am acum in cap „And so this is Christmas”…

  6. A.Dama zice:

    Mai vrei? „Omule, dacă mai eşti ceva, dacă mai ştii ceva, dacă iubeşti şi urăşti ceva, crede-mă, povara ta e acolo!”

    Eu ascult „Câtă zăpadă”… Şi cânt, da!

  7. Camix zice:

    Povară şi când ştii… de fapt, nu ştii nimic. Întrebările ce se nasc sunt de atâtea ori mai multe ca răspunsurile, încât mă întreb dacă într-adevăr ştim ceva; dacă ştim unde suntem, ce ţinem, ce lăsăm, ce luăm, despre ce scriem, ce dăm… mai dăm? iubim sau doar ne prefacem? Suntem iubiţi sau a fost doar un vis…

  8. A.Dama zice:

    Neaşteptată această plonjare în versetele lui Angelus Silesius acum, de Crăciun, Camix! De unde să ştim noi şi ce, cât, până unde? Silesius spune că nu iubeşte decât un singur lucru, pe care nu-l ştie… şi nu-l ştie pentru că l-a ales.

    Dar uite ce tare e asta: „Ştiu că privighetoarea nu are nimic de comentat la cântecul cucului; tu însă, dacă nu cânt ca tine, îţi baţi joc de cântecul meu”.

    Mi se pare aşa, o lecţie păsărească tare creştinească!

  9. Camix zice:

    asa e, nu stim… de-aia ne intrebam. mai mult retoric, poate. sau ne intrebam, ca sa raspunda altii. poate ei au raspunsuri. daca nu, vom ramane cu intrebarile. poate e bine si asta. cumva inexplicabil. sau cumva trandafir, inexplicabil ca trandafirul…

  10. A.Dama zice:

    Tu ai ce ai cu roza, văd eu! 😛 Întrebările altora îşi află răspuns la noi? Întrebările noastre ar afla mereu răspuns la ei?

    Să revenim la trandafir. „Nu are explicaţie, înfloreşte pentru că înfloreşte. N-are nicio grijă, nu se întreabă: mă priveşte cineva?”

    Şi încă una despre frumuseţe, Camix: „Îmi place mult frumuseţea; însă ezit să o numesc frumoasă dacă nu o văd întotdeauna în mijlocul spinilor”.

  11. Camix zice:

    Nu… doar cu inexplicabilul am ce am. Trandafirul nu e vinovat cu nimic ca s-a gasit in drumul meu.

    Da, cred ca intrebarile isi pot afla (si chiar si-l afla) raspunsul altundeva decat locul in care au aparut. Daca raspunsul s-ar gasi in acelasi loc cu intrebarea, nici nu ar mai apuca sa vada lumina zilei, ca s-ar rezolva inainte de vreme. Sau cel putin, la scurt timp.

    Si daca trandafirului nu-i pasa daca e vazut frumos si nu se intreaba… ar trebui poate sa incetam si noi sa ne intrebam intrebari. Sa fim indiferenti. Sa lasam raspunsurile sa vina singure la noi. Crezi ca e posibil asa ceva?

  12. A.Dama zice:

    Hai să vedem, dear Camix! Deci răspunsul e altundeva? Suntem într-o mulţime, vedem pe cineva şi ne întrebăm: şi ăsta e aici? Da, răspunsul e acolo… poate întrebarea e doar retorica. Şi nu se află altundeva decât în acelaşi loc cu răspunsul. 🙂

    Îmi place sintagma ta: „a întreba întrebări”. Acum sunt la modă exprimările reduplicate, chiar dacă sunt pleonastice, de când cu „Petre, Petre”. Sau „Doamne, Doamne”. Păi, nu putem fi indiferenţi. Uneori ne plictisim de întrebări şi… le abandonăm. Alteori ne e suficientă liniştea că vom primi răspunsul Atunci.

    Dacă vin răspunsurile la noi? Cred că se mai intâmplă. Dar… rar. Poate ne-ar trebui prea multă credinţă ca să vină ele singure. Ce zici?

  13. Pingback: Rob sau Fiu? « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.