Şi-avea copacul 100 de inele…


Când mi-a spus: bunica împlineşte 100 de ani, mi s-a părut aşa, de poveste. Dar, cum fiecare viaţă e (cel puţin) o poveste, m-am bucurat că această bunică e dintre cei mai tari decât cei tari:

Anii vieţii noastre se ridică la 70 de ani, iar pentru cei mai tari, la 80 de ani…

Vă redau cuvintele – simple şi mişcătoare – ale prietenei mele, însoţite de urarea mea: La Mulţi Ani, cu mulţumiri!

buni-camix.jpg Îmi place să spun despre bunica mea că e dintr-un an cu Mircea Eliade. Reacţia imediată e „Daaa?”, iar apoi observi cum încearcă să îşi amintească sau să calculeze în cap. Când adaug că e dintr-un an şi cu Răscoala ţărănească, se face instantaneu clickul: „Aa! 1907? Uaa! Păi, câţi ani are, atunci? Doar nu 100! Nu se poate, chiar 100???”.

Azi e 23 decembrie, ziua ei de naştere. Împlineşte 100 de ani. Primăriţa comunei de care aparţine satul ei şi-a anunţat prezenţa la… eveniment. Din interior, sărbătoarea e mai puţin fastuoasă şi cere mai multă intimitate, însă gestul e apreciabil. Pentru că va fi greu pentru ea să aibă puterea de a se bucura; drumul ei spre cer devine din ce în ce mai scurt; cu fiecare zi, în ultima vreme. În urma unei fracturi de os la picior, nu a mai umblat de mai bine de 1 an, moment din care n-a rămas singură.

Pentru toţi cei din jur, e dureros să vadă acest drum scurtându-se. Are 4 copii, mama mea şi un unchi stau acum acolo cu ea. În mod sigur, nu aş fi în stare să dăruiesc ca ea, deşi ea crede că nu dă suficient.
Mi s-a spus că a fost tot timpul o femeie credincioasă şi că n-a lăsat să treacă o duminică fără a ţine post… Azi, de ziua ei de naştere, e duminică. Nu ştiu pentru câtă vreme voi mai putea spune că încă am bunică din 1907. Mă grăbesc. V-o spun şi vouă.

A.Dama, mulţumesc că m-ai ajutat să mă grăbesc mai sonor decât aş fi putut să o fac eu!

Camix

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Şi-avea copacul 100 de inele…

  1. cata zice:

    Iubesc inima care bate in aceste cuvinte.

  2. Camix zice:

    Multumesc, Cata, pentru citirea ta empatica. Poate cu atat mai mult ca ai vazut-o si ai vorbit cu bunica asta!

  3. A.Dama zice:

    Mă bucur, Cătă, să te aud din nou! Am crezut că ai dispărut într-o cămăruţă de sus cu eprubete.
    Aşa-i că-i mare lucru să ajungi la 100 de ani! Mie aşa mi se pare. Că e un fel al Lui special de-a te iubi.

    A.Dama

  4. Camix zice:

    Mi-am amintit de acest articol acum…

    Poate ar trebui să spun şi când Domnul a hotărât să reducă suferinţa la zero. Ce bine, A.Dama, că ai venit cu ideea de a-mi cere să scriu despre ea, câtă vreme îi putem ura ‘La mulţi ani’. În 2 ianuarie, durerile pământeşti au încetat. E şi acesta un mod de a iubi.

    Acum… La mulţi ani ei acolo dincolo!…

  5. A.Dama zice:

    Draga Camix,

    Uneori, El ne asculta mai repede decat ne imaginam noi. Ca doar ce-a fost mutarea ei in vesnicie, decat ca El ne-a ascultat urarea de „La Multi Ani”. 🙂

    Dumnezeu sa va mangaie! Ce-am facut eu, spunandu-i cu tine o urare in vazul tuturor, a fost atat de putin!!!

    Cu drag,
    A.Dama

  6. Pingback: PoVeste din(ainte de) război « timposibil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s