Despre (im)Posibilitatea Crăciunului (1)


De fapt, (im)Posibilitatea miracolului… În miracole nu credem, iar Crăciunul fără miracol nu există.

Ne-am gândit zilele acestea la neputinţa oamenilor de a crede. Cum să crezi că o fecioară rămâne însărcinată şi naşte o fiinţă umană sută la sută, fără a se împreuna cu un bărbat. Trebuie să fii dus cu pluta, nebun… Avem diagnostice puse de specialişti azi. Şi, culmea, se potrivesc la milioane de oameni!

Am primit zilele trecute de la cineva imagini intrauterine ale unui făt. Domeniul nostru fiind filologia, nu medicina, nu am putut pricepe mare lucru din ceea ce vedeam. Dar ne-a străfulgerat un gând: Tu m-ai ţesut în chip tainic în pântecele mamei mele şi pe când nu eram decât un plod, fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele vieţii mele mai înainte să fi fost vreuna din ele. Acest „ţesut în chip tainic”, este oare anulat acum, când tehnologia permite vizualizarea fătului în locul acela tainic în care se ţese?

Urmărim la ştiri imagini autentice filmate cu telefonul mobil cu ocazia unor violenţe în clase, a unui incendiu, a unor accidente de circulaţie etc. Fişierul video e considerat autentic, nu trucat, chiar dacă imaginile sunt şocante. Borat a făcut bani cu carul din filmarea genuină. Pretenţiile de autenticitate ale textelor literare au făcut să curgă multă cerneală pe mii de pagini în secolul trecut.

Şi ne gândim: dacă Fiul S-ar fi întrupat într-o vreme în care minunile puteau fi filmate, captate şi arhivate pe aparate video şi telefoanele mobile, când s-ar fi adunat o armată de paparazzi care să-L urmărească pas cu pas, să-I imortalizeze fiecare mişcare, fiecare expresie a feţei, să-I înregistreze fiecare rugăciune din noapte, din singurătatea Lui… atunci am fi crezut?

Văzând cu ochii aceştia de carne imaginile cu El „în exerciţiul funcţiunii”, văzându-i pe nuntaşi cum beau vinul bun la urmă, cu ochii cât cepele şi cu condamnarea gazdelor pe buze, văzându-i pe orbii din naştere cum se freacă la ochi când imaginile se adună buluc pe retina lor pentru prima dată, văzând cum pielea leproasă se transformă în piele fină, ca de copil… Dacă am avea înregistrări video şi ar circula pe tot mapamondul, atunci am crede?

Oare n-am spune că imaginile sunt trucate?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la Despre (im)Posibilitatea Crăciunului (1)

  1. pety zice:

    Eu cred ca da, am crede.
    Sunt sigur de acest lucru.

    Si numarul denominatiunilor, cultelor, orientarilor crestin-religioase, secte s-ar tripla poate, fata de numarul tuturor orientarilor prezente. Ce s-ar tripla? Ar creste poate de 100 x.

    De ce?

    Pentru ca fiecare, vazand, ar pune accent pe o anumita imagine, pe un anumit gest sau cuvant al Mantuitorului.

    Fiecare ti-ar pune imaginea „sub nas”, ti-ar baga-o in ochi, demonstrand astfel temeinicia argumentelor, fundamentul crezului personal.

    Ma uitam la o emisiune de fotbal. Se analizau unele greseli de arbitraj. La un moment dat, cineva intra in direct, telefonic. Si incepe, prin cuvinte bine alese, dublate de cunoasterea la perfectie a regulamentelor fotbalistice, sa demonstreze ca o anume actiune a unui jucator n-a fost fault. La urma, in studio, liniste. Nici o replica. Neavand incotro, moderatorul emisiunii spune: „stiti domnule, argumentul nostru e imaginea. Dumneavoastra puteti spune ce doriti, noi avem imaginea, din mai multe unghiuri„.

    Asa ca prefer ce-a fost. Isus S-a nascut pentru mine in urma cu aproximativ 2000 de ani. Am suficiente dovezi istorice sa cred in EL.

    Daca ar fi fost evenimentul nasterii in zilele noastre, foveea mea ar fi cerut demisia. Inaintata retinei, apoi corneei. Nervul optic ar fi dat in balbaieli. Daca nici asa nu s-ar fi rezolvat, subconstientul rezolva exasperat problema, provocandu-mi o orbire fara cauze fiziologice. Sic!

    Totusi, Dumnezeu a stiut cel mai bine: „la plinirea vremii”, dar si „la sfarsitul vremurilor”.

    Efeseni 1:10 ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.
    1 Petru 1:20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi.

  2. A.Dama zice:

    De ce ATUNCI a trebuit să vină, ne-am întrebat de-atâtea ori, nu-i aşa?

    Ei bine, a fost văzut! Minunile au fost văzute. De ce n-au crezut decât un număr limitat de oameni?

    Eu nu cred că dacă s-ar fi transmis imaginile aşa cum se transmite un meci de fotbal şi dacă ar exista posibilitatea analizării lor ulterioare, numărul celor care ar crede ar fi mai mare. Nu cred.

    Şi azi, deşi se declară cu milioanele creştini, problema credinţei e la fel de… problematică.

    Sunt de acord cu tine, Pety, că El a venit la „plinirea vremii”, iar întrebările puse de mine în articol sunt, într-un fel, artificiale, pentru că întrebările se referă la un eveniment deja consumat, însă răspunsurile pe care le căutăm trebuie că sunt de actualitate, altfel n-ar mai fi credinţa de actualitate.

    Deci, urmărind fişiere video, cred că prima întrebare pe care şi-ar pune-o azi privitorul ar fi: CUM S-AU FĂCUT EFECTELE SPECIALE? Sau CINE LE-A REALIZAT?

    Acesta e „sentimentul” meu. Pun în ghilimele, pentru a atrage atenţia asupra faptului că e o chestiune pur subiectivă.

  3. pety zice:

    Sigur!
    Asa cred si eu.
    Credinciosii vor fi mai multi ca azi, dar oponentii vor fi cel putin dublu.

    Cred ca va fi mai rau decat acum.

    Revin!

  4. pety zice:

    Cred ca in caz de televizare, toate actiunile Mantuitorului ar fi interpretate prin prisma …paranormalului.

    El n-ar mai fi Mantuitorul, ci super starul, cel mai bun magician al tuturor timpurilor. Putin cam rigid, dar cool.

    Si nu si-ar mai putea duce la indeplinire misiunea. Posibil! Pentru ca pe prima pagina a ziarelor, ar aparea nu cuvintele Sale, ci, direct, interpretarile ziaristilor dornici de senzational.

    Televiziunile ar da unda verde pentru toate „minunile” si n-ar mai fi preocupate de ceea ce ar spune El. Lasa, Isuse, Tu fa acolo „scamatoriile” tale, ca stim noi ce sa spunem.

    Multimea L-ar urma pentru „imbogatire rapida”, asistenta medicala neplatita etc., etc.

    Media ar denatura absolut tot ce ar face si spune El, pentru cautarea senzationalului si statistica.

  5. Camix zice:

    Nu Şi-ar mai putea duce la îndeplinire misiunea??? Vremurile şi soroacele Îi stau Lui împotrivă, oare? Sau oamenii? Dacă avem un Dumnezeu care e depăşit vreodată de situaţie, atunci e grav! Foarte grav. Atunci nu mai e Dumnezeu. În mâinile Lui stau toate, scria.

    Apoi, crezi că toate răstălmăcirile acestea pe care poate le-ar face ziariştii azi într-o asemenea situaţie nu au fost făcute deja şi în vremea cât a fost Isus pe pământ? Altfel, de unde atâtea opinii diferite (opuse) încă de pe atunci? Că la alte proporţii, da. Proporţiile specifice perioadei, specifice numărului de locuitori etc. Şi s-au descurcat foarte bine. Din păcate. Fariseii au interpretat şi ei după cum i-a dus capul sau inima. Şi au mediatizat suficient de bine pentru atunci.

    Cred că ce este a mai fost. Şi va mai fi. Doar că în formule mereu “îmbunătăţite”. Atât.

    Dacă Isus S-ar întrupa într-o vreme cu video şi audio, nu cred că ar crede mai multă lume. Asta e părerea mea. Cu mare tristeţe. Tocmai pentru că avem atâtea tehnologii acum şi putem realiza atât de multe, tocmai pentru că avem impresia că le ştim pe toate, ne-am îndoi şi mai mult. Şi să ne amintim de fragmentul din Luca 16:
    „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede, nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
    Avem atâtea contraargumente în buzunar pentru orice; raţiunea e stăpână. A devenit mai uşor să nu credem, vrem mereu să ni se descopere, să ni se demonstreze. Şi dacă ni s-ar demonstra tot, am zice: „Şi dacă nu-i aşa?”…

    Din păcate, asta e…

  6. pety zice:

    Totusi, Camix.
    De ce te agiti?
    Cred ca Dumnezeu e mai inteligent ca mine si ca tine.
    Intr-un fel, alegerea „vremii” I-a apartinut si e in trecut.

    Volens-nolens rationamentul meu e mai bun ca al tau, pentru ca El n-a ales vremurile acestea, chiar daca, sunt de acord cu tine, El e mai presus de vremuri. Doar e atotputernic, nu?

    Pana la urma, imi intaresti argumentele.

    Deja Adama a hotarat ca discutia e doar asa…

  7. A.Dama zice:

    Se poate să fie aşa, să se discute de „paranormal”. Pur şi simplu fiindcă avem o altă terminologie azi. Pe vremea lui Isus, erau în context vrăjitorii. Făcând minuni, El a fost pentru mulţi dintre semenii Lui un prestidigitator în plus, pe lângă cei care erau deja renumiţi.

    Câţi I-au spus: „Unde să mergem, Tu ai cuvintele vieţii veşnice?” Cred că destul de puţini.

    Sunt de acord şi că media ar denatura subiectele. Asta a făcut dintotdeauna. Şi nu îşi va schimba năravul.

    Dar, azi, n-ar avea mai multă credibilitate ca atunci. Aşa zic.

  8. A.Dama zice:

    Dragă Camix, aşa e. Câtă vreme El e stăpân, la El e alegerea vremilor şi soroacelor. Aici nu schimbăm noi nimic. Dar m-am întrebat de ce nu au sărit înţelepţii acelor vremuri să asimileze de la El cât mai multă înţelepciune? Pentru că e o diferenţă fundamentală între ceea ce El propune şi destinaţia celor propuse şi felul în care ei luau ce li se servea pe tavă.

    Şi, da… şi dacă ar vedea, tot s-ar îndoi. Altfel n-ar fi valabil: „au ochi şi nu văd”.

  9. pety zice:

    Foarte posibil.
    De fapt, rationamentele noastre au la baza cateva elemente obiective si cateva speculative. Dar e interesanta discutia.

    Cred ca ar avea mai multa credibilitate bazata pe credulitate. Impusa de filtrul media. Nu exista media in vremea Domnului Isus. Filtrul era doar religios si foarte putin politic.
    Acum insa, media de toate felurile ar denatura pe cat ar putea lucrarea Sa.

  10. A.Dama zice:

    Dragă Pety, nu ştiu, nu mi-am propus să fie discuţia „doar aşa”. Adică nu am vrut să fie încorsetată în vreun fel. Eu, de fapt, în articol, am încercat să arăt că felul în care asumăm miracolele este la fel de problematic… şi atunci, şi acum. Pentru că ele nu se adresează, de fapt ochiului biologic. Am dat exemplul cu imaginile intrauterine. Dacă Isus le-ar fi spus atunci că vine vremea când veţi vedea cu ochii voştri pruncul ţesut în pântecele mamei, L-ar fi executat scurt şi rapid, nu?
    Acum, vedem aceste lucruri, dar credinţa a rămas tot pentru ceilalţi ochi, pentru aceia spirituali, nu pentru aceştia care se împiedică de vizibil.

    Credulitatea o fi funcţionând la fel. Câţi creduli nu populează bisericile de azi?

    Dar e trist că sărbătoarea care se apropie este pentru mulţi imPosibilă. Pentru că nu cred. 😥

  11. pety zice:

    Draga Adama, nici eu nu vreau sa scriu „doar asa”.
    Vis-a-vis de miracole. In general, un miracol este o intamplare, un proces, fenomen care, in mod normal, n-ar fi putut sa se intample si pe care stiinta nu-l poate explica cu mijloacele pe care le detine.

    Acesta ar fi miracol. Si in general, oamenii de stiinta spun ca miracolul acesta nu este de sorginte divina. Doar ca in momentul de fata, stiinta nu are mijloace eficiente sa arate ce si cum.

    Miracole de genul acesta sunt multe in medicina. Misterele nasterii nu sunt pe deplin elucidate. De asemenea, nu se stiu foarte multe despre creier. Nu se poate explica natura contradictorie a psihicului, atat obiectiv, cat si subiectiv, material si ideal, proces si produs etc.

    Devine pentru mine imperios necesar definirea miraculosului de sorginte divina. In acest caz, ce instrumente de verificare avem? Din „nefericire”, nu vad nici unul „stiintific”. Singurul instrument valid (pentru ca e validat de Sus) este subiectiv. Si anume: CREDINTA.

    Si aici am ajuns intr-un punct de rascruce.

  12. Camix zice:

    Deci, dragă Pety… eu una m-am distrat. Că nu prea am priceput ce ai vrut să zici, în fond.
    O dată, cu alegerea vremii ziceam la fel.
    Cu ‘El e mai presus de vremuri’, la fel.
    Atotputernic, la fel.
    Eşti de acord cu mine, spui tu, dar… 😀

    Concluzie, poate ar fi bine să reciteşti.

  13. pety zice:

    Camix, ce se-ntampla cand doi oameni zic la fel din punctul lor de vedere?
    Vine al treilea si zice amandoi aveti dreptate.
    E prea simplu de prelucrat ce-am scris.

    Ne amuzam impreuna. 🙂

    Ce spui de minuni?
    Avem instrumente prin care sa spunem ca exista minuni de sorginte divina?

  14. A.Dama zice:

    Am urmărit un reportaj interesant despre călugării din Tibet. Erau nişte oameni de ştiinţă care i-au monitorizat pe călugări într-o noapte. Se făcuseră -28 de grade Celsius, iar călugării aveau doar mantaua aceea portocalie pe ei. În mod inexplicabil, temperatura corpului lor a crescut… când toate dovezile ştiinţifice arătau că trebuia să scadă temperatura. Mai frig le-a fost savanţilor decât călugărilor…

    Şi-acum, revenind la discuţia noastră. Miracolele sunt numai dacă se cred sau sunt şi dacă se văd?

  15. Camix zice:

    Deci ne facem că plouă. 😀 hahahaahahahh

    De minuni, zic că ele există. Dar să dau instrumente care să valideze minunile… nu cred că avem. Minunile nu ţin de raţiune. Minunile merg dincolo de ea. Numai dacă cineva e dispus să treacă de raţiune şi să accepte că raţiunea lui Dumnezeu îl depăşeşte poate vedea minunile minuni.

    Oricum, ai rămas dator.

  16. pety zice:

    Depinde de „grila de lectura” a celui ce face „citirea”.

  17. A.Dama zice:

    Nu ştiu, Pety! Mă încurcai printre elementele argumentării tale. La început, mi-ai dat impresia că eşti (mai) în opoziţie, iar acum, văd că seamănă tot mai mult ce susţinem. Cum s-a întâmplat asta? ❓

    Grila de lectură… Uite o sintagmă care chiar îmi e familiară. 🙂 Pentru că atunci când Isus a făcut minunile, au văzut toţi. Sau fooooooarte mulţi. Şi de crezut au crezut mai puţini…

  18. pety zice:

    Nuuuu, facui greseala sa expun mai multe lucruri odata. Si-apoi sa fiu mai concis:
    1. Cred ca daca Dumnezeu a ales ca Mantuitorul sa Se nasca acum 2k ani, atunci aceea era cea mai buna vreme (ceea ce deja am sustinut);
    2. Dumnezeu a ales chiar si atunci cand nasterea supranaturala a Mantuitorului a avut loc, lucrurile sa decurga natural in istorie, ca si cum Dumnezeu nu era acolo, dar El, evident, era;
    3. Cred ca sunt mai multe tipuri de miraculos; de exemplu, cele normale, fara interventia divina, dar pentru care stiinta nu are explicatie;
    4. Pentru miraculosul de sorginte divina. nu avem instrumente de validare stiintifica, unanim acceptata; doar CREDINTA;
    5. Media din mileniul nostru ar fi facut mult rau lucrarii Domnului; cred ca, in cazul in care Mantuitorul S-ar fi nascut in zilele noastre, ar fi fost nevoie de „bici” pe masura in „templu” s.a.m.d.; o interventie mai puternica din partea Tatalui si s-ar fi pierdut curgerea lina a istoriei, naturalul evenimentelor istorice.

    Parerea falsa ca as avea altceva de spus a fost data de concentrarea asupra fenomenului media, (papă-raţe) paparazzi etc.

    Si, intrand in hora, am zis ca daca S-ar naste in vremurile prezente:
    1. Ar crede mult mai multi, deoarece tot media ar fi de vina; oare cati nu alearga la moastele nu stiu carui sfant pt vindecari miraculoase;
    2. De asemenea, si mai multi n-ar crede pentru ca ar avea la indemana IMAGINEA care, vezi doamne, poate fi trucata (exact efectele cinematografice de care ziceati);
    3. Cred ca ar aparea mai multe denominatiuni, secte etc., etc. deoarece una si aceeasi imagine poate fi privita din unghiuri diferite, accentuandu-se cate ceva.

    Cam atat.

  19. Camix zice:

    Nu mai am energie decât de foarte puţin…

    Media asta văd că ar face ravagii mai mari decât S-ar aştepta Dumnezeu, deşi spui că El e atotputernic. Nu înţeleg de ce, atunci când transpui venirea lui Isus din vechime în prezent, o transpui cu contextul cel vechi. Dacă era în prezent, nu consideri că Dumnezeu Şi-ar fi adaptat manifestările pentru vremea aceasta?

    Şi spui că ar fi creştini mai mulţi. Datorită mediei. Şi apoi, că şi mai mulţi n-ar crede. Deci… De care sunt mai mulţi dintre cei mulţi?

  20. pety zice:

    Draga Camix, n-ai observat ghilimelele.
    Nici eu nu am mai multa energie, fiind destul de tarziu.
    Consider ca este arhisuficient ce-am scris in „Lista detaliata”. Serios, se sustin unele pe altele. Si e logic.
    Ma opresc aici.

  21. A.Dama zice:

    Cu 2 şi 5 din prima enumerare am probleme, Pety. Naşterea „supranaturală” a decurs „natural” în istorie… Media ar fi făcut mult rău lucrării Domnului. Asta s-a întâmplat şi fără media. Acest mult rău…

    Despre vindecările miraculoase datorate moaştelor ar trebui scris un articol separat şi discutate separat. Că, probabil, şi tu ai stat de vorbă cu oameni care chiar au avut parte de miracole după ce s-au rugat la sfintele moaşte. Ar trebui scris mult la acest subiect, deci eu zic ca aici „grila de lectura” de care ziceam înainte e ffff importantă.

    Iar denominaţiunile şi sectele sunt numeroase şi doar având Cuvântul. Pentru că… interpretările sunt ca o cutie a Pandorei…

  22. rasvan cristian zice:

    Draga A.Dama,
    Nu cred ca L-ar fi executat pe Isus, orice minune ar fi facut sau ar fi anticipat. El a fost satul de nesatulul lor pentru minuni. Nu se mai saturau de ele. Dar nu credeau ca El este Domnul, ca e fiul lui Dumnezeu si L-au rastignit pentru ca era minunat.
    Toti sunt pregatiti acum sa creada in miraculos, sunt formatati pe imagine, pe vizual. Multimile ‘extaziate’ il asteapta pe antihrist si vor crede tot ce va face el. Nesatul pentru fabulos, alunecarea in lumea virtuala. Vor crede orice, dar nu vor mai avea credinta. Un paradox tragic, dar ce-ntrebare, nu: „Voi mai gasi Eu oare…?”
    Cu drag,
    Rasvan

  23. pety zice:

    Pentru mine, e foarte simplu.
    Corelez diverse informatii Scripturale.

    Lui Satan i s-a ingaduit sa faca raul, ca si cum Dumnezeu nu vede, nu aude, dar de fapt este in deplin control.

    Bolile fac ravagii de la inceput pana acum. Cancerul rapeste oameni din diverse categorii sociale. Cancerul nu se uita la cineva ca este crestin. Ucide si gata. De fapt, adauga si o suferinta groaznica. Multi spun Dumnezeu nu poate. Sau unde e Dumnezeu acum? Nu aude? Nu vede? Sau, El are alt plan.

    Sau Moise in Egipt. O sumedenie de minuni. Si vrajitorii egipteni au facut, pana la un punct, aceleasi minuni. Deci, nimic extraordinar.

    Exista o carte care face apologia Bibliei, pe baze arheologice. Toate minunile sunt trecute la fenomene fizice, procese chimice explicabile de stiinta, nimic extraordinar.

    In afara de nasterea miraculoasa, nimic nu pare foarte extraordinar. Nici macar minunile lui Isus. Stiinta are explicatii pentru toate. Invierile? Moarte clinica. Se explica din punct de vedere medical chiar si metoda de vindecare a orbului. In amanunt.

    Pentru mine, e limpede. Dumnezeu lasa un fel de naturalete a evenimentelor, fenomenelor, ca mijlocul prin care primim mantuirea sa fie si sa ramana CREDINTA.

    Sa mai revin cu clarificari?

  24. A.Dama zice:

    Dragă Răsvan,
    Când am spus că L-ar fi executat, am făcut aluzie la alţii care au plătit cu viaţa pentru nişte afirmaţii care nu puteau fi acceptate de contemporanii lor, dar care mai apoi s-au întâmplat întocmai.

    Mie mi-a fost de folos să urmăresc că se poate pune şi altfel problema miracolului. De exemplu, nu m-am gândit la Isus ca la un personaj căruia îi creşte ratingul datorită minunilor pe care le face. Aşa aş traduce acel „nesătuli de minuni”.

    Dar îmi dă de gândit ce spui tu, că ei cred ceva ce e evident… un miracol pe care îl văd cu ochii de carne, dar ochii credinţei le rămân închişi, fiindcă se opresc la aspectul spectacular al actului. Au ochi şi nu văd, urechi şi nu aud.

    Dacă bine te-am înţeles, mulţumesc

    cu drag,
    A.Dama

  25. A.Dama zice:

    Dragă Pety,
    trebuie să fie aşa cum zici, că Dumnezeu are alt plan. Că de-aia gândurile Lui sunt faţă de gândurile omului cât sunt de sus cerurile faţă de pământ.
    Şi dacă am crede în ceea ce văd ochii de carne, cum îi spuneam înainte lui Răsvan, când se întâmplă ceva inexplicabil nouă, miraculos, şi dacă se adună numărul celor interesaţi de ceva neobişnuit, până la adevărata credinţă mai e drum lung. Măcar dacă ar zice cei mai mulţi: „Doamne, cred, ajută necredinţei mele!” Ar fi şanse pentru mai mulţi.

    Cu drag,
    A.Dama

  26. pety zice:

    Nu de putine ori ma rog: „Doamne, ajuta necredintei mele”. Sunt de acord cu Rasvan Cristian. Media ar lupta pentru rating, pentru exclusivitate. Este exact ce-am spus… IMAGINEA conteaza.

  27. pety zice:

    Revin cu cateva argumente privitoare la imagine. Media ar deturna mesajul lui Isus. Ar pune pe post doar ce ar interesa publicul, pentru rating.

    Imaginea se spune ca este echivalentul a 1000 de cuvinte. Daca am fi avut imagini cu Domnul Isus, ar fi trebuit sa avem sute de Biblii intr-una singura (cantitativ vorbind).

    Fiecare ar fi ales imaginea care i se potriveste cel mai bine, iar argumentele celorlalti, nici chiar cuvintele Mantuitorului, n-ar fi contat. Ca nici acum nu prea conteaza la unii si avem cuvantul scris.

    Si acum din spusele specialistilor:
    „Mesajul pe care il transmitem celorlalti depaseste continutul semantic al cuvintelor pe care le utilizam. Cercetarile au evidentiat ca in timpul unui discurs prezentat in fata unui grup, 55% din impactul acestuia se datoreaza limbajului corporal (postura, gesturi, contact vizual), 38% tonul vocii si doar 7% continutului verbal al mesajului transmis. Aceste procente difera de la o situatie la alta: limbajul corpului si tonul vocii schimba enorm impactul si semnificatia mesajului. In foarte multe situatii este mai important cum spunem decat deea ce spunem! De cate ori un „Da” nu inseamna „Nu” sau invers, in functie de felul in care aceste cuvinte sunt spuse? Cand cuvintele sunt continutul „digital” al mesajului, posturile, gesturile, expresiile mimice formeaza contextul; iar acestea impreuna – continut si context – asigura semnificatia comunicarii.”

    Daca acum sunt atatea interpretari doar ale mesajului scris. Dar daca am fi avut imagine si sunet? Ne dam oare seama ca totul – la nivel interpretativ – ar fi crescut in progresie geometrica? Si cine stie unde s-ar fi oprit?

    Sa aruncam o privire si asupra „Turnului Babel”. Si-au pus in gand sa faca un centru al lor (probabil noi azi i-am spune un centru cultural – nu stiu). Domnul S-a pogorat sa vada cetatea si turnul pe care le zideau fiii oamenilor.

    Pana la urma, concluzia Domnului este:
    ” …acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand”.

    Stim ca interventia a fost radicala.

    Dumnezeu Si-a impus limite in ceea ce priveste interventia Sa in istoria omenirii. Dar, aceasta nu inseamna ca nu detine controlul absolut. El ingaduie desfasurarea „normala” a lucrurilor. Cand ma refer la un anume natural, o anumita normalitate, vad viata care se desfasoara fara un Dumnezeu vizibil, palpabil. Si omenirea spune, datorita naturii „idealiste” a lui Dumnezeu, ca El nu exista.

    In acest sens vad un Dumnezeu care ar zice: „mass-media” si-a propus sa prezinte o alta fata a lucrarii Fiului Meu si nimic nu i-ar impiedica sa faca lucrul acesta. Si interventia ar trebui sa fie pe masura, distrugandu-se astfel „naturalul”, „normalitatea” evenimentelor.

    Nu sunt de acord cu Camix referitor la punerea pe aceeasi treapta a manifestarilor opozantilor lui Isus din vremea Sa si a mediei de azi. Nici nu se compara. Fariseii, preotii erau atacati in propriile lor pozitii social-religioase. Daca ar fi fost de acord cu acel Isus, trebuiau sa-si demisia.

    In cazul nostru, media imbratiseaza toate ideile. Ar fi facut din Isus chiar Fiul lui Dumnezeu, dar cu propriile interpretari. Un mare parapsiholog, un mare bioenergetician, un mare prezicator etc., etc.

    Imaginea are o putere fantastica. Nu mai vorbim de faptul asocierii ei cu sunetul. De fapt, nici n-am vazut-o neasociata cu sunetul.

    Am o oarecare dificultate in expunerea ideilor, deoarece blogul are limite. Lipsa comunicarii fata in fata ne priveaza de rapiditatea schimbarii ideilor, clarificarii conceptelor, revenirea cu completari. Iar timpul prea scurt omoara din fasa decizia de a continua.

    Plus personalitatea fiecaruia. Constituie un impediment la blogareala. Nefiind clarificari, accentuari, limpeziri, X sau Y se simte dator sa fie ironic, „amuzat”, „mai destept” etc. Evident celalalt raspunde dupa legea talionului. Iar discutiile care pot fi interesante se transforma in dueluri personale.

    Uf, dar am scris, nu gluma.

  28. Camix zice:

    Singurul lucru în care nu suntem de acord e că eu sunt de părere că toate reacţiile posibile în prezent ar fi potrivite „chipului veacului acestuia”, la fel cum ele au fost potrivite atunci pentru veacul acela. Ceea ce cred eu e că – în ciuda impactului foarte mare pe care vizualul îl are asupra oamenilor – Dumnezeu ar fi fost pregătit să adapteze mesajul contextului în care acesta era transmis, chiar dacă era vorba despre anul -2000, 0 sau 2000. Eu consider că evenimentele ar fi avut loc proporţional cu vremea, mijloacele etc. vremii respective.

  29. A.Dama zice:

    Am făcut eforturi să recitesc comentariile. Văd aproximări şi de-o parte, şi de cealaltă, pentru că subiectul e, într-adevăr, sensibil, şi scăpat de sub lupa obiectivităţii. Citind procentele despre care ne scriai, Pety, în legătură cu receptarea preponderent vizuală a mesajului, mi se pare un neajuns şi o tristeţe că aşa stau lucrurile.

    E drept că discuţia în comentarii este diferită de ceea ce ar fi faţă în faţă, dar eu sper că nu a fost chiar aşa dramatică, tu zici de „legea talionului”… Hm. A fost de rău? Eu ar trebui să fac pe moderatoarea, dacă se-ntâmplă la mine-n „casă”. 😉

    Punctul divergent între ce susţii tu şi ce spune Camix nu e chiar atât de divergent. Tu zici că media ar spori numărul credulilor, al grupărilor religioase, că totul ar fi amplificat monstruos într-o epocă în care imaginea spune mult mai mult decât cuvântul. Camix zice că media a funcţionat şi atunci, chiar dacă la o scară mai mică, iar Dumnezeu ar fi fost oricum în control şi Şi-ar fi adaptat manifestările în funcţie de contextul temporal în care Fiul ar fi venit în trup. Din câte pricep, dacă mai pricep eu bine, se ajunge tot la această premisă: şi dacă ar vedea, şi dacă ar spune că sunt trucaje, ochii credinţei sunt deschişi la prea puţini. Numărul credulilor şi al credincioşilor ar rămâne proporţional, indiferent de momentul istoric.

  30. pety zice:

    Cred ca numărul credulilor şi al credincioşilor n-ar fi acelasi din motive obiective.
    Suntem in epoca telecomunicatiilor ultra rapide (fibra optica). Imaginea si sunetul ajung in fractiuni de secunda, cand la un capat al lumii, cand la celalalt.

    Or, in acea vreme, mijloacele de comunicare erau foarte slabe.

    Acum cu un telefon rezolvi in cateva minute o situatie, o intermediere etc. Apostolului Pavel bine i-ar fi prins un telefon pe vremea lui. Organiza la evanghelizari intr-un numar mult mai mare.

    Raman la parerea ca vremurile s-au schimbat radical. Avem tehnologie, cunostinta, grile de interpretare, sisteme filosofice bine puse la punct, dar mai ales accesul la informatie foarte rapid, datorita internetului. Exista biblioteci virtuale la care ai acces gratis.

    Ceea ce in trecut se petrecea intr-o mica localitate nu era accesibil si localitatilor invecinate, decat dupa un oarecare timp si cu un efort considerabil. Ori astazi aflam imediat despre aproape orice eveniment. Toata lumea a stiut de evenimentele din 11 septembrie, imediat dupa.

    Va doresc moderare super usoara.
    Eu spuneam ca e greu sa tii ritmul in expunerea ideilor pe blog, pentru ca sunt si aici filtre obiective. Si e nevoie de clarificari, reconceptualizari, reformulari. Si nu prea este timpul necesar. Acum efectiv trebuie sa plec sa repar un PC. 🙂

  31. pety zice:

    Nu de alta, dar chiar e interesanta discutia.

  32. anaayana zice:

    La fel se întâmplă şi cu Paştele. De fapt, marea sărbătoare nu este Naşterea sau Învierea Lui Iisus, cât naşterea credinţei sau a învierii ei în sufletele noastre!

  33. rasvan cristian zice:

    Draga A.Dama,

    Legaturile trasate pe grauntele de siliciu vor fi inlocuite de transmitere rapida, molecularo-plasmatica, asemenea aceleia din celulele corpului omenesc. Imaginea nu va mai fi aceeasi, ne va patrunde in sens fizic, dezlocuind cuvintele si Cuvantul. Imaginea ne va contopi, fara putere de aparare. Antihrist se va imbaia in om.
    Pentru Domnul nostru poate doar Invierea in direct sa fi atras atentia ceva mai mult timp, urmata de „si ce daca!”
    Omul, corpuscular pe miscarea ondulatorie a luminii, omul fara Isus…

    Cu drag,
    Rasvan

  34. A.Dama zice:

    Mulţumesc, Pety, de urări, în legătură cu moderarea! Mă tem că nu e chiar aşa simplu. 😀 În privinţa numărului credulilor şi credincioşilor… da, vor auzi acum mai mulţi, pentru că mijloacele de comunicare ne avantajează. Eu am pus acolo un „proporţional”. Între credincioşi şi creduli, proporţia se va schimba? Vor fi mai mulţi credincioşi adevăraţi în raport cu credulii?

    N-a fost uşor de data asta. Şi am pus acolo în paranteză un 1, ceea ce înseamnă că aveam în vedere un alt episod. Mă voi muta mai mult în terenul meu, că altfel… 😉

  35. A.Dama zice:

    Anaayana,
    E bine să fie vie credinţa în suflete! E sărbătoreşte. Şi, pe lângă asta, să fim şi martorii acestei credinţe vii din sufletele noastre.

  36. A.Dama zice:

    Dragă Răsvan,
    Ce să-ţi răspund la aceste profeţii? Antichristul e printre noi. Imagine ne suntem, ne dăm, ne închipuim, ne metamorfozăm, ne suprapunem altei imagini, ca fiinţe ludice ce suntem…
    Dar e un număr al celor aleşi. E, totuşi, nădejde! Şi… cea mai mare dintre ele este dragostea. 🙂

    Cu drag,
    A.Dama

  37. Pingback: Despre (im)Posibilitatea Crăciunului (2) « lumea adam(a)ică

  38. Pingback: Rob sau Fiu? « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s