Multe planuri, o hotărâre


Două proverbe care merită toată atenţia la vreme de bilanţ mi-au stăruit zilele acestea în gând. Primul este un proverb chinezesc, pe care îl puteţi lectura în imaginile de mai jos. Ceea ce reiese în primul rând din cele trei construcţii condiţionale este caracterul volitiv al actului. Există şi un aspect de angajare temporală, un aspect de perspectivă, în termeni pragmatici, însă contează factorul de decizie, acest aspect volitiv al actelor.

Eu… am ales ce vreau:).

 

proverb1.jpg

proverb2.jpg

proverb3.jpg

*

Al doilea proverb este următorul :

Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. (Proverbe 19, 21)

Pornind de la aceste două proverbe, deducem că planurile sunt necesare. Un om cu voinţă îşi va face planuri, va avea în vedere un interval temporal şi va depune eforturi pentru a le duce la bun sfârşit. În acelaşi timp, pentru că planurile omului sunt şi bune, şi rele, ar trebui să fie liniştitoare asigurarea că hotărârea Domnului se împlineşte.

La vreme de bilanţ, să tragem linia şi să facem planuri! Şi să fim gata să acceptăm hotărârea-I!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Multe planuri, o hotărâre

  1. Dancos zice:

    Este un adevarat intaritor, aici!
    Multumesc.

  2. A.Dama zice:

    Cu plăcere, Dancos! Şi-altădată. 🙂

  3. A.Dama zice:

    Mulţumesc de link, dragă Anaayana! Eu am fost mai zgârcită cu cuvintele, am lăsat imaginile să grăiască. 😉
    Totuşi, potrivirea aceasta a subiectelor, din senin, dar în preajma încheierii unui ciclu şi a începerii altuia este incitantă. N-am ştiut de cele scrise de tine, dar îmi plac coincidenţele! 🙂

    A.Dama

  4. pety zice:

    Ca planurile sunt necesare nu trebuie demonstrat. Viata nu poate fi traita fara planificare (in general, per ansamblu).
    Multe porunci are Dumnezeu, si inca pe termen lung. De multe ori nu da indicatii pas-cu-pas. Doar principii generale privitoare la modalitatea de indeplinire. Adica nu-L intereseaza sa ajungem la tinta oricum. Iar omul trebuie sa-si faca planuri ca sa-si atinga obiectivele. Intelept ar fi sa sa-si incredinteze actiunile sub calauzirea divina.

    Proverbe 16:1 Planurile pe care le face inima atarna de om, dar raspunsul pe care-l da gura vine de la Domnul.

    Proverbe 16:2-3 Toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul. Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului si iti vor izbuti planurile.

    Psalmul 37: 23-24 Domnul intareste pasii omului cand ii place calea lui; daca se intampla sa cada, nu este doborat de tot, caci Domnul il apuca de mana.

  5. Camix zice:

    As schimba ultima, e putin cam restrictiva. Sau nu neaparat as schimba-o, dar as face o completare.

    Daca faci planuri pentru o viata, iubeste-i pe oameni.

    Se poate spune si ca invatarea si educarea ar trebui sa presupuna iubire; asa e; insa poate iubirea se poate aplica mai multora fara sa fie asa evident pedagogica. E greu de lucrat cu oamenii, nu? Oamenii ranesc cel mai mult. Si totusi, pe ei ii iubim cel mai mult (sper! 😀 sper ca nu cainii si pisicile). Si prin iubirea aratata si primita se invata cel mai mult: sa ierti, sa dai, sa primesti, sa te deschizi, sa doresti binele…

    Oricum, provocator proverbul.

  6. A.Dama zice:

    Dragă Pety, mulţumesc pentru referinţe! Şi pentru completările binevenite. Eu aş lega acea „sentinţă” – hotărârea Domnului, aceea se împlineşte – şi de surprizele de care omul mai are parte. De ceea ce noi nu putem planifica, nu putem verifica şi asupra a ce nu avem stăpânire. Atunci înţelegem că suntem doar oameni şi El e suveran.

  7. A.Dama zice:

    Oare tu ştii vreun pedagog mai bun ca iubirea de oameni, dear Camix? Iubirea aceea pe care Isus a întrupat-o, bineînţeles. Neintegrându-Se în şcoala vremii Sale, a făcut şcoală mai serioasă decât orice minte luminată de dinainte şi de după El. Iubirea aceea e educaţie în toată regula. Au ba?

    Cu dragoste,

    A.Dama

  8. pety zice:

    Frumos gand!
    O idee interesanta pe care o pastrez pentru viitorul mesaj.
    Cand ma duc la radio (jobul meu), urc 9 etaje. Cu liftul. In camera de emisie este balconul. De acolo vad si oamenii maruntei, si casele, si blocurile, si muntii.
    Cel de jos nu are perspectiva mea. Eu cuprind mai mult cu privirea. Si daca nu stie cum sa ajunga la magazinul de dincolo de doua blocuri, eu il pot ghida (telefonic).
    Sau pot vorbi cu cineva care sta langa magazin sa-i iasa in cale. Despre aceasta intampinare nu stiu decat eu si intampinatorul. Dar va sti si beneficiarul.
    Acum inteleg si din aceasta perspectiva. Dumnezeu implineste planul cand Îi plac caile.
    Multumesc la randu-mi.
    Excelent!

  9. A.Dama zice:

    Ai dreptate, Pety! Privirea cu perspectivă înaltă e cea cuprinzătoare! 🙂 Ferice de tine că vezi munţii când lucrezi!

  10. pety zice:

    Hahaha!
    am scris din greseala „telefomic” si acum vad ca e bine. Se cheama, cica, defect profesional.

  11. A.Dama zice:

    Dragă Pety,

    Trebuie să mărturisesc că eu las toate comentariile să fie aprobate pentru a le citi şi corecta dacă e nevoie. Bine, sunt şi comentarii răutăcioase sau cu înjurături, şi atunci e nevoie de o cenzură.

    Însă, am eu pretenţia asta… De exemplu, scrie cineva din greşeală „v-a veni”. La mine, sigur va apărea corect „va veni”. Pentru că nu vreau ca alţii să citească şi să aibă impresia că e corect cu linioară. Se înţelege.

    Dar mai este un aspect neplăcut. Uite că m-ai provocat acum la confesiune. Nu degeaba ai tu pregătirea pe care o ai. 🙂 Trimit şi eu comentarii pe alte bloguri şi, mai greşesc, din grabă, din cauză că reformulez etc. Şi atunci să vezi ce show interesant iese când îi rog pe proprietarii blogurilor să mă corecteze… E de-a dreptul amuzant.

    Până una-alta, când trimiteţi aici, nu vă stresaţi de mici inadvertenţe, că eu citesc înainte de a publica! 🙂

    Confesivă,
    A.Dama

  12. pety zice:

    Multumesc, sunt … multumitor.
    O sa scriu atent, dar daca-mi scapa cate ceva, am sa fiu asa cum m-am hotarat sa fiu.
    Relaxat.
    Multumit,
    Pety

  13. A.Dama zice:

    Mulţumesc, Lia, pentru link!

  14. rasvan cristian zice:

    A.Dama, e foarte frumos, dar am patit ceva: cand am dat ochii cu poza 2, textu’ ca textu’, da’ unghiile doamnei plantatoare m-au fascinat. Spun doamna, pentru ca sunt lungi la ambele degete vizibile, nu ca la instalatorul meu care o are mare doar la police, folosindu-i, zice el, in loc de surubelnita. Segovia zicea ca important la un chitarist este, printre altele, sa aibă unghii tari, nefriabile. Ma intreb, sunt necesare si la plantatul pomilor? 🙂

  15. A.Dama zice:

    Dragă Răsvan, deşi nu ştiu dacă n-ar trebui să spun dragă Cristian…, în imaginea aceea, dacă te opreşti la „ce izbeşte privirea”, nu vei ajunge la „adevărata realitate”. 😀 Trebuie să ne reamintim lectura simbolică!

    Zâmbind,
    A.Dama

  16. rasvan cristian zice:

    Rasvan e bine, multumesc… Dar ‘draga’ m-a agape topit!

  17. A.Dama zice:

    Mi-a plăcut jocul tău de cuvinte: „agape-topit”. Poate cerem licenţă pentru verb! 😉
    Mă-ntrebam ce-are toata lumea cu acest „dragă”? Eu ştiu că e o formulă epistolară curentă: la început, „dragă Răsvan”. La sfârşit, „cu drag, A.Dama”.

    Oare cum urmaţi voi îndemnul paulian: „Spuneţi-vă salutări unii altora cu o sărutare sfântă”?

    Doar curioasă,
    A.Dama

  18. rasvan cristian zice:

    Draga A.Dama, ‘voi’ din „Oare cum urmaţi voi îndemnul paulian…” e de la ‘draga Rasvan’ si ‘draga Cristian’, ca ma uit peste umar si nu vad pe nimeni? 🙂
    Nu pot sa nu admir cand vad dragostea pauliana aplicata pe tegumentu’ meu, asta-i tot. Esti
    ‘Doar ciudata,
    A.Adama’ 🙂

    Cu drag,
    Rasvan

  19. A.Dama zice:

    Aşa e bine, dragă Răsvan? 😉

    M-am amuzat cum ai tălmăcit tu pluralul care este într-unul. Adică şi Răsvan, şi Cristian. Frumos nume!

    Dar măcar ţi-ai făcut planuri pentru amândoi sau numai pentru unul?

    Ciudat de curioasă,
    A.Dama

  20. rasvan cristian zice:

    Draga A.Dama, ei nu, El cu ei, da, a Lui sa fie toata slava!

    Cu drag,
    Rasvan (de la mama) Cristian (de la bunicu si de la Domnul)

  21. A.Dama zice:

    Am înţeles, în sfârşit, dragă Răsvan de la mama şi Cristian de la bunicu şi de la Domnul!

    Sărbători minunate să aveţi (şi Răsvan, şi Cristian)! Sărbători cu Domnul!

    Cu drag sărbătoresc,
    A.Dama

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.