1% ştiinţă, 99% credinţă (V) – finalul începutului


În cele patru episoade anterioare, v-am relatat situaţia neobişnuită a sarcinii gemelare a Dorei, pe care ea s-a încăpăţânat să o ducă mai departe, chiar dacă nu a dus-o la termen, în ciuda tuturor riscurilor de a-şi pierde viaţa, atât ea, cât şi copilaşii ei. Gemenii – Luca Aurelius şi Alexandru Teodor – ar fi trebuit să vină pe lume în septembrie, în prima jumătate a lunii, dar s-au născut în 10 iulie 2006. Puteţi citi toate episoadele la categoria De (ne)crezut. Acesta e doar finalul începutului… Al unui început neobişnuit. Urmează cuprinsul… Începutul cuprinsului, cuprinsul lui, încheierea cuprinsului. Apoi…

Ceea ce nu v-am spus este că Dora are o soră geamănă… Deci, Dora a ştiut cum e să ai pe cineva lângă tine, în aceeaşi bancă, în aceeaşi clasă, cu care să povesteşti mai de aproape decât cu oricine, cu care să te cerţi pentru caiete, cu care să mergi la aceleaşi zile de naştere, aceleaşi grupe de copii etc. Când medicul de la Cluj i-a spus că, dacă printr-o minune, ar duce sarcina încă 3 săptămâni, l-ar salva… poate… un „poate” de 1%… pe cel mai mărişor… oare cum putea Dora avea inimă să facă astfel de alegeri?

Luca şi Tedi au fost duşi la binecuvântare pe când împlineau 3 luni. Până atunci, Tedi a luptat cu trupuşorul lui micuţ să supravieţuiască – de la greutatea de 750 grame a ajuns la 2.350 înainte să iasă din spital. Timp de patru luni de zile, biserica lor s-a rugat pentru ei la fiecare întâlnire. Fără sprijinul lor şi al altora care li s-au alăturat, ar fi fost şi mai greu. Deşi pare de necrezut, au fost şi din aceia cărora li s-a cerut să se roage, dar care nu s-au arătat dispuşi să o facă.

Cert este că Dumnezeu a găsit cu cale să onoreze credinţa Dorei şi să îi lase cu viaţă pe cei doi gemeni!

Momentul intrării în biserică a fost emoţionant până la lacrimi. Femei, tineri, copii, chiar bărbaţi, şi-au lăsat lacrimile să curgă fără să se ruşineze. În faţa lor, se întrupaseră răspunsurile la rugăciunile nenumărate pe care le înălţaseră înainte. A fost de (ne)crezut! Când a urmat rugăciunea pentru fiecare în parte, pentru sănătatea şi viitorul lor, vocile tunătoare, amplificate de microfon, nu i-au trezit din somn pe cei doi copilaşi. Asta m-a impresionat: că ei dormeau liniştiţi sub ploaia tunătoare de binecuvântări rostite peste ei!

Au urmat luni grele, infernale, cu nopţi nedormite, cu tremurat pentru fiecare gram în plus. Un obiect nelipsit din camera gemenilor, spre deosebire de alţi copii nou-născuţi, era CÂNTARUL. Când puneau câte 30-50 de grame într-o săptămână, Dora se bucura, iar când stagnau, ba chiar scădeau în greutate… plângea şi se ruga iar şi iar. Dar, slavă Domnului, au trecut şi acele luni atât de cumplite! Eu am admirat-o pe Dora, pentru că, văzându-i atât de mici, nu s-a lăsat pradă gândurilor negative. Ea i-a iubit şi spunea mereu: „Dragul de Tedi, dragul de Luca! Uite la ei ce scumpi sunt!”

Şi acum, câteva instantanee:

– Cuminţei, pe pat. Sunt atât de frumoşi! Au ochii albaştri, albaştri!

lucatedi-pe-pat.jpg

– Luca îşi duce mâna la ureche, iar Tedi e cu degetu-n guriţă. Nu le venea să creadă ce auzeau. 😛

luca-tedi-haiosi.jpg

– La joacă şi la plimbare, ca orice copii.

img_1580-m.jpg img_1219-mm.jpg

Şi acum, o poză aşa, de curiozitate. Dacă v-aţi întrebat cum se va reface Dora după ce abdomenul ei a luat proporţii, aşa cum aţi văzut în episodul 2, uitaţi-o pe Dora în parc, la plimbare cu „cei trei muşchetari” ai ei. Isn’t she beautiful?

dora-in-parc-m.jpg

DOAMNE, FII LĂUDAT! Tedi şi Luca sunt minunile Tale vii printre noi!

Dora, să-ţi trăiască muşchetarii, viitoare soacră cu trei nurori! 😉

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (ne)crezut, De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la 1% ştiinţă, 99% credinţă (V) – finalul începutului

  1. Camix zice:

    Mi-am amintit brusc de filmul “Sophie’s Choice” (1982). Acţiunea se petrecea în timpul celui de-al doilea război… A fost pusă să aleagă de către trupele germane pe care din cei doi copii alege să îi salveze. I se acorda un privilegiu! Putea rămâne cu unul. Numai unul poate salva. Repede. Numai unul. Altfel, va trebui să-i ia pe amândoi!
    Bineînţeles că nu a putut face aşa ceva…

    I-a luat pe amândoi…

  2. Camix zice:

    Am găsit fragmentul exact din film…, însă… pregătire sufletească pentru a-l vedea…

  3. A.Dama zice:

    Dragă Camix, am urmărit link-ul trimis de tine. E… tăietor. Şi totuşi, nu sunt poveşti, nu sunt ficţiuni. Sunt alegeri reale în faţa cărora au fost puşi unii.

    Nu pot să uit un reportaj despre maternitatea din Oradea, în care unul dintre medicii pediatri spunea că de multe ori sunt în situaţia de a alege pe care dintre copii să-l pună la aparatul de respirat, că nu exista decât unul singur. Deci, alegi care rămâne-n viaţă. Mi se face rău şi-acum când îmi amintesc acel reportaj. Playing God!…

    Mulţumesc încă o dată pentru link!

  4. cl zice:

    Baietii astia sunt o minune! Ma bucur asa de mut de detaliile scrise 🙂 E altfel cand stii ce se intimpla, dar esti totusi departe… Tu ai fost acolo aproape. Dumnezeu are modul Lui de a lucra… si ce interesant ca dupa toate astea realizam ce limitati suntem uneori in gandire… si ce micut e locul pentru minuni!!! Ce bine ca Dumnezeu poate!!! Gemenii sunt pur si simplu o marturie pentru cei care inca mai vor sa creada… dar si pentru cei care nu au crezut!!
    Dora esti o mama fericita!

  5. A.Dama zice:

    Draga CL, multumesc de cuvintele tale sensibile! Si eu m-am gandit la acest subiect: ca nu mai avem loc de minuni in gandirea noastra. Exact asa am vrut sa scriu: in gandire. Toate le gandim si nu-i mai lasam credintei loc sa-si deschida aripa. Tu ai spus ca „e micut locul pentru minuni”. Poate, macar daca le spunem mai departe, largim locul minunilor! Multumesc, draga CL! Stai pe-aproape! 🙂

    A.Dama

  6. Dora zice:

    Sunt o mama foarte fericita… mai ales ca am ales sa duc sarcina, nu sa renunt la gemeni… Acum, cand ma intreaba lumea in parc cum de rezist cu 3… imi amintesc de ziua in care mi s-a zis sa renunt la ei, si atunci le spun ca merita tot efortul din lume!!! Cu un zambet de-al lor uiti tot ce a fost greu… Multumesc ca a ajuns la voi marturia mea si sper ca tot ce am trait eu sa-i ajute pe cei care mai cred in minuni…

  7. A.Dama zice:

    Ăsta e un subiect sensibil. „Cei care mai cred în minuni”. S-a cam ieşit de sup aripa miraculosului. E de gândit!

  8. cl zice:

    Intr-adevar, A. Dama. E un subiect sensibil.
    Cu cat ‘cunoastem mai mult’, aripa miraculosului treptat dispare. Reusita omului limiteaza existenta minunilor.

  9. A.Dama zice:

    Draga CL, promit sa scriu un articol despre asta. Sa stii ca acum ai rostit din gandurile care ma framanta de ceva timp. Nu stiu cum am reusit sa fim pe-o minte! 🙂

    Cu drag,

    A.Dama

  10. Pingback: 1% ştiinţă, 99% credinţă (IV) « lumea adam(a)ică

  11. krabul zice:

    Acestea sunt minuni contemporane.

    Avem şi noi un „Luca”. Noi am trecut prin sistemul românesc, pe care însă îl laud. Îl laud pentru că îi cunosc de atunci pe cei implicaţi şi ştiu că luptă pentru viaţă.

    Dar de-a lungul timpului am văzut că sunt două versiuni de obstreticieni. Unii care luptă şi iubesc copiii, iar alţii care îi împachetează în foi de ziar pe cei de 6 luni şi îi aruncă la gunoi.

    Din asemenea minuni poţi ieşi cu tărie în credinţă. Credeam. Însă am ajuns să şi văd în ce cred. Am mai văzut şi hăul ce se cască ca să te înghită. …

    În fine, ştiţi mai bine despre ce vorbesc.

    • A.Dama zice:

      Să vă trăiască Luca, minunea voastră contemporană! Și să se înmulțească cei care luptă pentru viață în sistemul românesc!
      În cazul sorei mele, neonatologii au fost cei de la Debrecen.
      Medicul de la Cluj – deși este foarte titrat, medaliat, recunoscut, premiat – a propus avortul sau părăsirea spitalului.
      După ce s-au întâmplat toate astea, am aflat de o altă familie din oraș, rămasă fără 6 copii – trei sarcini gemelare -, dintre care una fusese dusă până în luna a șasea, când medicii au trecut la întreruperea sarcinii.
      Numai cine trece pe-acolo știe cum e.
      Iar hăul tot intervine pe traseu. Temă cu variațiuni…

  12. Santa Kinga zice:

    Dumnezeu e mare! Cand am inceput sa citesc…. am crezut ca nu va fi final fericit…primele poze… doamne…dar uite 🙂 ..sunt adevarate minuni, si inca ceva ….sunt frumosi foc 🙂
    Sa va traiasca, sa va aduca numai bucurii…..ei vori fi cei care vor aprecia viata cu adevarat. Sunt ingerii pe pamant.

  13. A.Dama zice:

    Santa Kinga,
    Recunosc că mă amuză nickname-ul!
    Cât despre minunile astea vii, ne îndeamnă la o continuă mulțumire înaintea Celui care le-a dat viață!
    Au împlinit 5 anișori.
    Mulțumiri pentru urări și multe binecuvântări și ție, de la Cel ce are toate binecuvântările!

  14. Pingback: Recitiri: Turul blogurilor (26 noiembrie 2007) « Romania Evanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s