Ei, ei… Ehei!… ehehei!
Spuneţi-mi vreun student care n-a auzit măcar o dată că la 3 (sau x) absenţe nu e primit în examen!
Nişte studenţi „cârcotaşi” mi-au amintit recent de o celebră zicală despre ţara tuturor posibilităţilor.
Întrebarea care s-a ridicat a fost: „Dacă profesorul nu ajunge la curs în 15 minute, suntem obligaţi să îl aşteptăm?”
Hm. Cum stau lucrurile cu sfertul academic la modul „legal”?
– Profesorul a venit la jumătatea orei… în a 2-a oră de curs (cursul fiind de 2 ore), şi a făcut prezenţa.
Evident că nu mă lasă rece astfel de „practici”. Cer detalii.
– Poate uită de noi. Are prea multe pe cap. Ştiţi… dacă lucrează şi… acolo, uită de noi.
Le-am spus că, în funcţie de „ticurile” profesorilor, să aştepte o jumătate de oră… apoi mi se pare normal să plece.
– Dar vine la jumătatea orei a doua şi face prezenţa. (Dacă e un amfiteatru de studenţi, figurez-vous că din cele 2 ore de curs, care încep în ultima jumătate de oră, încă 10 minute se duc cu prezenţa.)
– Am cumpărat cartea dânsului, avem cursul tipărit, dar la curs vine doar când e pe gătate… şi face prezenţa. Dacă avem 3 absenţe, nu ne primeşte în examen!
………………………………………………………………………………………………….
Ce le-aţi răspunde voi studenţilor?
lumea adam(a)ică 
Asa e la romani, sau poate asa o fi si in alte parti. Probabil asa se ajunge la indelunga rabdare sau poate chiar la rabdarea sfintilor (dupa cum ne invata d-l profesor Comanescu). Noi am tacut si am rabdat, ba uneori ne parea bine ca aveam timp sa mai discutam intre noi.
Cata vreme ei sunt autoritatea in facultate, n-ai ce sa faci. Poate ar trebui sa schimbam ceva. Poate ar trebui sa fim inca revolutionari cu sistemul actual.
Eu unul nu ma simt bine revoltat. Ce pot sa fac, e sa incerc sa nu ajung ca ei, nu pentru ca nu as vrea sa fiu profesor, se poate aplica si in alte domenii. Mie imi place sa surprind oamenii, uneori chiar enervant, cand ajung cu 5-10 minute inainte de timpul stabilit pentru intalnire. Ar fi bine ca aceasta sa insemne europenizarea Romaniei.
Intr-un fel, am sentimentul ca traim in literatura. Ce mi-au spus studentii e literatura absurdului. Dar am mai aflat ca vor avea si alt curs in viitor cu acelasi profesor, iar daca nu sunt primiti la primul examen, nu vor fi primiti nici la urmatorul… Asta iar imi seamana a „lantul slabiciunilor”. Alta pagina de literatura…
Pe mine ar trebui sa ma inveti cum sa ajung cu 10 min. inainte de o intalnire!!! Sau poate e o chestie absolut masculina! 😀
Literatura absurdului suna bine; e o definitie numa’ potrivita. Stiti la ce ma gandesc? Fragmentul acela…
„- Si de cate ori pe saptamana aveti…?
– Pai… martea, joia si martea.
– Aaa… deci de trei ori pe saptamana.”
Nu ca incepe sa sune romanesc? Inversul ar suna chiar si mai romanesc. Din ce in ce mai romanesc.
Si am si eu o secventa. La un curs, studenti de anul 3… profesoara propune o anume activitate sau tema de dezbatut (nu-mi amintesc decat vag detaliul acesta) si observa intre studenti o studenta care a facut o grimasa de dezinteres fata de propunerea ei. Urmarea: ne-a spus ca ea nu isi mai tine cursul semestrul respectiv si ca, daca suntem asa de buni, sa facem bine sa invatam din carti gasim noi, de retete culinare, de exemplu.
Si s-a tinut de cuvant.
Vai, Camix! Te rog sa nu mai vii cu astfel de exemple! As pune acum 3 emoticoane care ranjesc. 😛 Le mai dai si altora idei, don’t you see? I cannot believe it! Corupi inimi nevinovate! 😀 Ce scuza excelenta sa nu mai tii cursuri un semestru! Vai, ce nedidactic articol! Vai!
Acum e acum! Acum sa vedem, daca exista „idei”, cine actioneaza bine si onest in ciuda lor. Acolo se va vedea caracterul.
Deci ma astepti cu bratele deschise si alta data, da? 😀
Mai sunt profesori care dorm, mai ceva ca studentii petrecareti. Profesori care poate inca nu au aflat ca sunt evaluati de catre studenti. Nu se mai poate face oricum, nu mai pot fi ignorati studentii, oricat de ignoranti ar fi ei.
Pana cand vor mai exista asemenea anomalii, absurditati… Sper insa ca au ajuns pe patul mortii;)
Dragă Miriama, aşa-i că „patul morţii” e în legătură cu anomaliile, cu absurdităţile? Lor le doreşti pieirea. 😛
Da, evident că se fac evaluările profesorilor de către studenţi, da şi acolo e cu cântec. Unii studenţi care trag chiulul scriu pe chestionare că totul a fost complet aiurea la cursul pe care nu l-au frecventat. Deci, faţa şi reversul!…
Fii binevenită! Te mai aşteptăm. 🙂
Da, Camix, te astept! >:D< Asta e semnul. 😛
Hai sa zicem ca nu vor copia ideile altora! Vor inventa alte scuze, ca romanii e inventivi.
Da, A.Dama, asa e! Doream moartea anomaliilor. 😉 Cat despre procesele de evaluare, cred ca, in timp, probabil in acelasi timp al patului de moarte, vor deveni si ele corecte si eficiente, cu un grad mult mai mare de acuratete.
Dragă Miriama, acum a vorbit informaticianul sau cel care crede în mai bine? 🙂
cred ca s-ar rezolva cu putina empatie. vara asta am vazut inca o data cum 70 de profesori, stand in banci in „rolul” studentului se comportau exact ca el. oricare din cei 70 iesind in fata ar fi fost deranjat de comportamentul lui din banca. a fost doar o observatie, asta e doar o parere.
Adică ce să înţeleg eu de-aici, dragă Călătorrule? Că studenţii ar trebui să fie mai empatici cu profesorii care absentează în mod repetat, să îi aştepte cuminţei în amfiteatru câte o oră şi un sfert, o oră jumătate până ajunge să facă prezenţa?
Calatorrule, om fi noi profi :), dar asta nu inseamna ca, daca vezi un elev facand o grimasa, nu-ti mai tii cursul de ranire de orgoliu [in schimb tu continuand sa iti ridici salarul in fiecare luna], nu?
Ca as fi putut sa renunt la toate clasele deja. La unele, as fi putut sa renunt chiar de mai multe ori deja. 🙂
n-ar fi rau ca studentii sa fie empatici cu profesorii, eu vorbeam despre profesori, ei erau in vizor aici, nu? daca n-ar uita cum e sa stai in banca, n-ar uita probabil nici de lucrurile care plac si care deranjeaza studentul, si probabil ca vorba „ce tie nu-ti place, altuia nu face” nu s-ar aplica doar altora …
Păi, în unele cazuri, studenţilor le place să n-aibă profesor, Călătorrule, iar profesorilor le place să n-aibă studenţi. Nu ştiu cum e acest „om fi noi profi” al lui Camix.
Dar, în cazul în care ai chestiuni mai importante decât cursul acela, e normal să sancţionezi? Nu cred. Aşa cum zicea Adi mai sus, dacă ei sunt cei care au puterea, nu poţi face nimic. Cel puţin aşa e pe la noi. Dar e o chestiune care ar trebui schimbată.