1% ştiinţă, 99% credinţă (II)


Cei care au citit episodul anterior îşi amintesc că Dora avea o sarcină gemelară cu lichid în exces, iar medicul profesor de la Cluj, directorul clinicii, i-a spus în faţă: Gagico, îi scoatem afară! Eşti tânără, îţi faci alţii.

„Am încremenit. Tonul vocii lui suna de parcă nu vorbea despre nişte copii, ci despre nişte piese de maşină care trebuiau schimbate… Atunci, fără să stau pe gânduri, m-am ridicat şi i-am zis:

– Domnule profesor, eu îi vreau pe ăştia… îi vreau pe aceşti copii! Am dus sarcina aproape 6 luni, eram deja la 27 pe 28 de săptămâni, nu-mi venea să cred că, după ce îi simţeam cum mişcă, poate să-mi zică aşa uşor să renunţ la ei.

Îţi dau 1% şansă!

Când m-a auzit, mi-a replicat flegmatic:

– Treaba ta ce faci! Dacă vrei să mai rămâi la noi, îi scoatem afară! Eu nu le dau decât 1 % şanse de supravieţuire. Dacă tu crezi în ăla 1%, poţi pleca...

Evident că Dora nu credea în 1% de care zicea medicul. Dora credea 100% în Cel care este Viaţa, de aceea lupta pentru cele 2 vieţi pe care le purta în ea. Situaţia era cu atât mai dificilă, cu cât între cei doi gemeni, diferenţa părea de o lună, după mărimea pe care o aveau. Profesorul i-a spus că şi dacă ar duce sarcina încă 3 săptămâni, ceea ce era IMPOSIBIL, doar fătul care era mai mărişor ar fi avut minime, minime şanse să trăiască. De cel mai mic nici nu putea fi vorba să fie salvat.

„Mi-era teribil de frică pentru viaţa mea şi a copilaşilor!”

„Şi m-am întors în salon, l-am sunat pe soţul meu şi l-am chemat să vină după mine că plec acasă. Mi-am zis că nu degeaba a lăsat Dumnezeu să duc sarcina asta ca să renunţ la copilaşi aşa uşor. Nu puteam accepta avortul. Mi-era teribil de frică de ce va fi, dar am hotărât că nu se punea problema să renunţ la ei. Când au văzut că mă gândeam la modul cel mai serios să plec acasă, au sărit toţi cu reproşurile: „De ce nu-l asculţi pe profesor şi de ce crezi că poţi duce sarcina dacă totul e împotrivă?”

Şi le-am zis atunci că Dumnezeu e mai mare decât toţi şi toate şi că mă încred în El. Mă las pe Mâna Lui… Mi-au aruncat nişte priviri de parcă le era milă sau le venea să râdă de mine. Mi-au mai scos din lichid încă 1,5 litri, să fie siguri că nu voi avea probleme pe drum spre Oradea, dar mi-au zis că în 8-10 zile, lichidul se va forma din nou şi, împreună cu el, riscul ca eu să-mi pierd viaţa va creşte vertiginos.”

Dora a fost internată la Oradea câteva zile. O comisie formată din 6 medici o vedeau zi de zi şi ridicau din umeri: „Nu am mai avut un astfel de caz”. În patul de spital nu se putea odihni, iar toaleta era comună şi era în capătul coridorului. Dora nu se putea ridica singură din pat. Greutatea burţii o făcea să nu poată sta pe spate, trebuia întoarsă de pe o parte pe alta. Coloana vertebrală i s-a deplasat, iar durerile erau insuportabile. La un moment dat, medicii s-au gândit să o folosească drept „cobai”, să îi extragă din lichid, deşi la Oradea nu se mai făcuse NICIODATĂ o astfel de intervenţie. Am fost de-a dreptul speriată. Mă temeam pentru viaţa Dorei. M-am rugat în disperare să nu greşească medicii ceva. Până la urmă, deşi era programată intervenţia, n-au mai făcut nimic. S-au temut să se atingă de ea. Şi cred că aşa a vrut Cel de Sus.

„Am rugat-o pe doctoriţă să mă lase să merg la un control la Debrecen”

„Am rugat-o pe doctoriţă să mă lase acasă. În spital nu îmi făceau nimic, condiţiile erau dificile, dar nu a fost de acord. Atunci i-am spus că voi încerca să merg la Debrecen la un consult, şi aşa a fost de acord…

Ajunsă acasă, am început să dau telefon după telefon, şi parcă ceva se opunea… nu reuşeam să dau de nimeni care să-mi facă rost de un număr de telefon al unui medic de acolo… Am început să disper, până ce am zis: Doamne, dacă e voia Ta să ajung acolo, mă vei ajuta!… A doua zi era sâmbătă şi, pe la amiază, mă sună o prietenă cu care nu mai vorbisem de ceva vreme… Şi i-am zis simplu:

– Uite, încerc să ajung la Debrecen şi nu reuşesc să găsesc pe cineva să mă ajute…

Atunci mi-a zis că mă sună ea din nou în câteva minute, să vadă ce poate face pentru mine… Am aşteptat o oră, două… Şi când nu mai credeam, am auzit soneria de la uşă… Prietena mea a intrat cu zâmbetul pe buze şi mi-a zis:

Luni la ora 12.00 eşti programată la doctorul A. Ştiu că nu ştii maghiară, aşa că vin eu cu tine!

Parcă mi se luase o piatră de pe inimă. Am văzut clar cum Dumnezeu a răspuns la rugăciunea mea. Nu îmi venea să cred că îmi obţinuse o programare în atât de scurt timp, mai ales că era sâmbăta când a sunat, iar pacienta urma să vină din altă ţară.

Plecarea la Debrecen şi dificultăţile ei

A sosit ziua de luni. Eram emoţionată şi speriată, neştiind ce va urma. Am căutat în garderobă haine care să mă mai cuprindă peste abdomenul uriaş. Am găsit un sarafan care îmi era mai scurt din cauză că se întinsese la maximum peste burtă. Nu ştiam dacă drumul îmi va agrava situaţia deja foarte complicată.

Dora, înainte de plecarea la Debrecen. Nu ştiu de unde avea puterea să zâmbească. Eu plângeam. Aş fi vrut să pot face ceva pentru ea, dar nu puteam face nimic. În viaţa mea n-am văzut un abdomen atât de întins! Pielea era ca transparentă, iar vasele de sânge de sub piele se vedeau exact ca apele curgătoare pe o hartă.

continuarea aici

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (ne)crezut, De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la 1% ştiinţă, 99% credinţă (II)

  1. cata zice:

    Sunt o umbra ce piere… Cat un praf pe cumpana fantanii din care ciutura mea isi scoate zilele. Dumnezeu e sus in cer, noi pe pamant, cu toate acestea mereu facem aceasta grosolana confuzie. El face ce vrea! Si iata-L facand un fericit bine copiilor Lui!

    Ce seamana omul, aceea si secera. Cine seamana faptele duhului va culege roada din Duhul Sfant al lui Dumnezeu! Si mai ales unde seamana conteaza. Cine seamana in spini sa nu se mire ca se inabusa samanta. Cine seamana in drum sa nu se mire de pasarile cerului care o inghit ca pe o parere.

    Sa nu ne inselam! Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Si nici pe pruncii Lui nu ii va lasa de rusine. Si acum: pana si cel mai amar rau in mana Lui se preface intr-un bine al nostru.

    Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul, dupa mare indurarea Ta!

    Catalin

  2. Mau zice:

    Ma trec fiorii cand imi amintesc zilele acelea apasatoare cand primul gand in zorii zilei era sa sun sa vad cum mai e Dora, ce vesti mai are, cum sunt copiii. Distanta fata de cei dragi in momentele de incercare este insuportabila.

    De unde avea putere sa zambeasca in poza?

    Pe nerasuflate, citesc evenimentele, parca le traiesc din nou cu toate ca inainte nu stiam chiar toate detaliile. Din nou, multumiri.

  3. A.Dama zice:

    Cătălin, mulţumesc pentru ruga ta semănată în pământ bun! Felicitări că ai intrat în rândul lor, al celor care ştiu să lege rana! Felicitări că mergi cu Cel ce nu Se lasă batjocorit!

    A.Dama

  4. A.Dama zice:

    Dragă Mau, mă bucur că citind relatarea mai actualizezi detaliile pe care nu le-ai ştiut la vremea aceea. Totuşi, se simte că doar un geamăn / o geamănă poate participa într-un fel atât de special la cele ce i se întâmplă celuilalt.

  5. Daniel zice:

    Dora… o femeie adevarata! O mama adevarata!
    Cati prunci isi gasesc astazi, inainte de a se naste, mormantul chiar in pantecele maicii lor? Iti dai tu seama? Ca locul in care te simti protejat sa fie chiar mormantul dinainte de vremea fireasca?
    Pantecul maicii sa fie mormant pentru prunc? Asa ceva este mai odios decat orice! Odios! Odios pentru mana de carne care, paradoxal si inexplicabil, isi afla chiar acolo pieirea, in locul unde a crezut ca nici o atingere nu va simti! Dora este o femeie minunata! Daca Dumnezeu ar fi ingaduit ca noi sa fim idolatri, atunci ne-ar fi cerut sa aducem inchinare acestei femei! Dar Dumnezeu nu ne va cere niciodata asta, fiindca, aceasta femeie i-a adus inchinare LUI! Dora este mai mult decat Ecaterina Teodoroiu sau Jeanne D’Arc… dar asa este cu sfintii Lui Dumnezeu, raman mereu anonimi! Fara trambite sau surle!

  6. A.Dama zice:

    Draga Daniel, multumesc pentru meditatia ta asupra spatiului uterin si a destinatiei acestuia! De ce unii o schimba?… Intr-o carte citita mai demult, era o relatare despre un misionar care incerca sa le explice femeilor din societati mai primitive cum e cu conceperea copiilor si facerea lor. Si n-a putut sa le explice in termeni stiintifici, asa ca le-a spus ca spatiul uterin este „casa in care sta copilul inainte de a se naste”. Deci „casa”, nu „mormant”.
    Si pentru ca ai pomenit de Ecaterina Teodoroiu si de Jeanne D’Arc, ma bucur ca putem veni inainte cu EROII nostri! Cu eroii de azi… Eroi ai credintei!

    Multumesc inca o data!

    A.Dama

  7. addsalu zice:

    A.Dama, citind postarile voastre, mi-am amintit de cate am tras si noi cu sarcina lui „Piciulica” al nostru. Ma bucur mult pentru ca ati trecut peste sfatul „binevoitorului”, si ati pariat pe acel 1%. Si noi am facut la fel, pentru ca… uneori, acel 1% e singurul lucru pe care merita sa pariezi…
    Adrian

  8. addsalu zice:

    O corectura… Pentru ca nu vreau sa se inteleaga altceva decat am intentionat sa scriu… Cand „stiinta” iti spune ca ai doar 1% sanse de reusita, merita sa te agati de acel procent! Daca nu ar fi oameni care sa incerce „imposibilul” si sa se lupte impreuna cu Dumnezeu pentru acea infima posibilitate de reusita, probabil ca procentajul ar fi mult mai mic… Imi place sa cred ca oamenii credinciosi sunt cei care dau statisticile peste cap, cu increderea lor neclintita si… disperata in Dumnezeu.

  9. Camix zice:

    Cam aşa se mută munţii… Sper să nu uit istoria asta vreodată. Să nu uit de 1%… Mai ales atunci când îmi vor spune toţi că e 1.

  10. A.Dama zice:

    Multumesc, Adrian, pentru cuvintele tale! Cred ca toti au inteles bine ce ne-ai spus. Pana la urma, si in cazul Dorei, tot medicii au intervenit. Dar nu cei din Romania, ci cei din Ungaria… Momentul critic a fost acela in care i s-a spus sa decida, ori pleaca din spital, ori accepta avortul. Intr-un astfel de moment, daca nu ai un Dumnezeu!…

    Am fost si-am citit cateva dintre postarile tale. E interesant stilul tau colocvial, intesat de detalii. In esenta, ne intalnim… esenta fiind aceea de „fapte ale credintei”. Si textul Dorei a fost mai lung, dar l-am „cenzurat”, gandindu-ma la cititorii care sunt mai grabiti si mai selectivi! Exista si varianta integrala, pentru cei interesati…

    Multumiri, inca o data, pentru impartasire!

  11. A.Dama zice:

    Mai ales ca tu stii, Camix, ca este Unul… 🙂

  12. Dora zice:

    Nici nu stiu cu ce sa incep… tot m-am gandit ce cuvinte ar trebui scrise aici, si pana la urma am zis ca le las sa curga fara sa mai corectez nimic… Multumesc tuturor care simt ca in viata lor se schimba ceva atunci cand citesc marturia mea, care, fara ajutorul Adamei nu ar ajunge la inima voastra. Ma gandesc doar ca Dumnezeu poate sa-Si faca Numele de slava numai cand noi acceptam, fara sa ne razvratim, sa traim experiente cum e cea prin care am trecut impreuna cu familia, biserica, prietenii si cu toti cei care au cerut in acele luni grele interventia Lui… Nu am stiut care va fi finalul, dar pentru asta exista credinta… si acum, cand privesc in urma, ma infior, dar cred ca nimic nu s-a intamplat fara ca El sa fie la carma… Ii multumesc si va multumesc!

  13. A.Dama zice:

    Dora dragă, mă bucur că ne-ai scris! Povestea ta va mai avea încă 2-3 episoade. Mă rog să fie cât mai mulţi cei care vor avea un folos din lecturarea ei! Stai pe-aproape să vezi şi finalul. 😀 😛

  14. Dora zice:

    Da… intr-adevar! :)) Sa stau pe aproape sa vad finalul? Imi place cand ai simtul umorului… cred ca retraiesc aceasta experienta aproape la fel de intens ca intaia oara… doar ca acuma cunosc FINALUL… Dar voi fi pe aproape! 😀

  15. Pingback: 1% ştiinţă, 99% credinţă (V) – finalul începutului « lumea adam(a)ică

  16. Pingback: 1% ştiinţă, 99% credinţă (I) | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s