1% ştiinţă, 99% credinţă (I)


Microexplicaţie: Sub acest titlu, vor fi cuprinse câteva postări care rezumă o extraordinară lecţie de viaţă şi de credinţă. Am fost de-aproape implicată în desfăşurarea evenimentelor, iar gândul că trebuie să dau mai departe această poveste adevărată nu mi-a dat linişte, m-a ţinut în priză, precum pe Columb gândul că trebuie să plece, fără să ştie dacă şi ajunge, ori precum pe Grandet gândul microbian că mai trebuie să pună ceva la ciorap. Am ştiut de la bun început că această lecţie de viaţă şi credinţă trebuie să ajungă la voi.

Am aşteptat să fie scrisă povestea de persoana care a trăit-o în mod direct (eu am trăit-o indirect), iar acum îi voi da ei cuvântul. Intervenţiile mele – când vor avea loc – vor fi alineate marcate prin caractere cursive. Având în vedere că întâmplarea relatată are legătură cu sistemul medical din România, mai bine zis cu găurile negre ale acestui sistem, cu faptul că, decât să lupte pentru viaţă, unii medici luptă să-şi convingă pacientele să avorteze, îmi dau seama că unii vor citi în primul rând critica adusă implicit proastei funcţionări a sistemului. Dorinţa mea însă e să treceţi dincolo de această denunţare a hibelor, a tarelor, a infecţiei care ne afectează fără doar şi poate şi să realizaţi că Dumnezeu alege să lucreze şi să dea viaţă după cum e voia Sa suverană.

O sarcină gemelară care părea în ordine

„M-am întors în ţară la sfârşitul anului 2005, împreună cu primul meu băieţel care avea pe atunci 2 anişori, după ce făcuserăm o vizită la familia mea, stabilită dincolo de ocean. La câteva luni de la întoarcerea mea acasă, în Oradea, am aflat că sunt însărcinată şi că sarcina este gemelară… Primul gând a fost de frică… ce voi face? Eram conştientă că Dumnezeu este cu mine şi nu aveam de ce să mă tem, dar îmi aminteam de nopţile nedormite pe care le-am petrecut lângă Antonio – până când a împlinit doi ani, nu a avut nopţi liniştite…

Toate au decurs normal cu noua sarcină, până când am intrat în luna a cincea.

De 1 Mai, am mers la picnic cu familia… atunci am făcut o bronşită pe care am ignorat-o. Fiind gravidă, am zis că nu iau antibiotice, dar, după o febră puternică, a trebuit să iau tratamentul necesar însănătoşirii mele. Pe la sfârşitul lunii mai, eram programată din nou la control şi, după consultaţie, doctoriţa mi-a zis că totul e în regulă, doar ceva mai mult lichid decât normal, dar, fiind vorba de gemeni, e de înţeles…”

Problemele cu lichidul în exces devin serioase

„N-au trecut nici două săptămâni şi am început să simt că burta mea ia proporţii neaşteptate. Fiind încă în luna a cincea, nu credeam că poate fi normal să fie aşa de mare… Dacă ieşeam în parc sau mergeam pe stradă, toată lumea mă întreba dacă sunt aproape să nasc. Mi-era ruşine să le zic că sunt abia în luna a cincea, dar am gemeni… Făceau câte o mutră mirată, că oare cât o să-mi mai crească burta în atâtea luni? Aşa că, pe la jumătatea lui iunie, am mers mai repede la control, şi temerile mi s-au confirmat: aveam exces de lichid în stare foarte avansată, cu riscul de a nu putea duce sarcina până la capăt. Mi s-a pus diagnosticul hidramnios acut şi am fost trimisă în regim de urgenţă la Cluj, să mi se extragă din lichid ca să mai pot duce sarcina…”

Aşa arăta Dora când a ajuns la Cluj

dora-cj1.jpgdora-cj2.jpg

„Gagico, eşti tânără, îţi faci alţii”

„Ajunsă acolo la un medic profesor, acesta mi-a zis foarte lejer că nu vede prea bine sarcina şi să mă gândesc bine dacă vreau să o duc mai departe. Era vineri când mi-a făcut consultaţia. Mi-a spus să mă prezint luni dimineaţa la prima oră pentru internare şi să încerce să-mi extragă din lichid, să vadă cum reacţionez. Luni dimineaţa, am pornit iar de la Oradea spre Cluj, iar drumul mi s-a părut o veşnicie de durere (din cauza excesului de lichid, aveam dureri foarte mari la orice balans al maşinii şi, cum drumurile noastre sunt pline de gropi, simţeam cu fiecare km în plus că nu mai pot suporta, deşi maşina era mai mult decât confortabilă).

M-au internat după vreo 5 ore de stat pe coridoare… După doar câteva minute, au venit în salon şi m-au chemat într-o cameră de intervenţie, pentru a-mi scoate din lichid. Au scos 2 litri şi mi-au zis că a doua zi, după ce sunt gata analizele, mi se va spune dacă e bine sau nu. Dimineaţa, când m-am dus la cabinetul profesorului medic şi aşteptam să mă cheme înăuntru, mă rugam în sinea mea să fie totul bine… Când a ieşit din cabinet, nu m-a chemat înăuntru, ci doar mi-a zis de faţă cu toţi care erau acolo: ‘Gagico, îi scoatem afară! Eşti tânără, îţi faci tu alţii!’

continuarea aici

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (ne)crezut, De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la 1% ştiinţă, 99% credinţă (I)

  1. ML zice:

    Evident ca doctorului putin ii pasa de viata copiilor sau a Dorei… pesemne esti privit ca un caz medical ce trebuie rezolvat urgent si cu cea mai simpla solutie, nicidecum ca o persoana cu sentimente. Nici nu-mi pot imagina ce ganduri si emotii pot inunda o fiinta umana in astfel de situatii…
    „De n-ar fi Domnul ajutorul meu…”

    Multumim pentru efortul relatarii intamplarilor…:-)

  2. ML zice:

    Iar sarcina exagerat de mare mi se pare ireala…

  3. A.Dama zice:

    Draga ML, nici nu iti dai seama ce bine imi pare ca ai intervenit!!! Sunt unele lucruri pe care, pe parcursul relatarii, le pierzi din vedere. EXACT asa a privit medicul situatia Dorei. Era (inca) un CAZ. Medicii nu se pot implica emotional, pentru ca… in fine… trebuie sa se menajeze, dar, din cele povestite chiar de Dora, se intelege clar ca nu s-a gandit la solutii alternative. Singura lui rezolvare era avortul gemenilor! Iar vocabularul folosit!!!……………

  4. A.Dama zice:

    Mai ales cand depinzi de acest sistem medical, e trist! Oricum, acest medic profesor are reputatia unuia dintre cei mai buni specialisti dn Cluj. Cunosc persoane care au asteptat aproape o luna numai pentru a se programa la consultatie. Cu toate acestea, in cazul concret al Dorei, el n-a vazut alta rezolvare decat avortul.

  5. Pingback: 1% ştiinţă, 99% credinţă (II) « lumea adam(a)ică

  6. Pingback: 1% ştiinţă, 99% credinţă (III) « lumea adam(a)ică

  7. Pingback: 1% ştiinţă, 99% credinţă (IV) « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s