Cu inima-n dreapta



Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui.”

Aşa scrie în Eclesiastul 10,2, traducerea Cornilescu.

M-a bătut gândul că toţi oamenii sunt(em) nebuni. 🙂 Aşa că am căutat alte traduceri:

Septuaginta: „Inima înţeleptului este în dreapta sa, iar inima neghiobului – la stânga sa.”

– Versiunea sinodală: „Inima celui înţelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stânga.”

– Valeriu Anania: „Înţeleptul îşi are inima de-a dreapta, iar nebunul îşi are inima de-a stânga.”

În nota explicativă din acestă ultimă versiune, citim: „Dreapta şi stânga simbolizează binele şi, respectiv, răul; direcţia bună sau rea.” (p. 864) Aşadar, înţeleptul îşi are inima de partea binelui, iar nebunul de partea răului.

În Septuaginta (4/1, p. 564), aflăm din nota de la subsolul paginii: „J.L. Crenshaw notează că, în Antichitatea israelită, mâna dreaptă conota puterea şi că, în general, partea dreaptă era aureolată de calităţi morale, de bunăvoinţă divină, ceea ce explică faptul că locul de onoare era la dreapta. Mâna stângă, dimpotrivă, simboliza prostia şi caracterul pervers. Poziţii similare sunt atestate în limba greacă inclusiv la nivel lingvistic (adjectivul care înseamnă „stâng” are sensuri negative; vide şi uzul clasic al lat. sinister).

Prin urmare, inima aflată în dreapta este de partea înţelepciunii, puterii, bunăvoinţei divine, iar inima aflată în stânga e de partea prostiei şi răului.

Interesant cum şi în limba franceză există adjective care îşi schimbă sensul în funcţie de poziţia pe care o au faţă de substantiv, respectiv dacă sunt situate în stânga sau în dreapta lui. Astfel, „un certain succès” = „un anumit succes”, iar „un succès certain” = „un succes cert, asigurat”. Cel mai pertinent exemplu aici ar fi al adjectivului „sacré”. Situat în faţa substantivului, respectiv în stânga, are o conotaţie diametral opusă: „un sacré jour” = „o zi afurisită”, pe când, situat în dreapta, „un jour sacré” = „o zi sfântă”.

În Septuaginta, e interesant şi următorul verset (3), în care se spune că inima neghiobului rămâne în urmă când acesta porneşte la drum. Ce înseamnă că inima îi rămâne în urmă? Poate merge fără inimă? Fără tragere de inimă (se) poate, aşa cum facem multe lucruri. Dar să îţi rămână inima în urmă? Nebunului „îi slăbesc mintea şi voinţa”, de aceea inima sa rămâne în urmă…

Unde ne e inima? La dreapta, la stânga?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Cu inima-n dreapta

  1. acidutu zice:

    …a mea cred ca este pe la mijloc!
    citeodata, fara sa-mi spuna nimeni, simt ca-mi aluneca mai la dreapta sau mai la stanga, ca pendulul unui ceas de perete.
    uneori imi mai ramanea in urma, alteori alerga nebuneste …am mai avut si stari in care parca simteam ca am pierdut-o, apoi speranta regasirii m-a facut sa ma mai bucur o data!
    cel mai rau insa a fost cand a-nceput sa-nghete …cand nu mai stralucea, cand moartea si pacatul pareau sa locuiasca acolo si totul era sumbru si fara perspective.

  2. A.Dama zice:

    Frumos, Acidutule! Daca e la trecut „inghetatul inimii”, inseamna ca acum e iar vie, inclinata mult spre dreapta aceea a bogatiei divine. Uite ca m-ai uimit cu sinceritatea poetica a comentariului tau!

  3. bovanne zice:

    Poziţionarea ei în ciubote sau în gât e corectă? Adică sunt şi ele nişte coordonate valabile sau doar nişte subcategorii ale dreptei şi stângii? Nu de alta dar de multe ori o culeg de pe-acolo.

  4. acidutu zice:

    se bucura inima-n mine… si modestia, bineinteles!!

  5. A.Dama zice:

    Gâtul da, Bovanne. Ciubotele, nu ştiu. 😛 Există o explicaţie paralingvistică sau paramedicală legată de frică: uneori frica face să-ţi urce inima în gât sau să se coboare în stomac. 🙂 Dacă ajunge până la ciubote… 😉

  6. A.Dama zice:

    Modestia din inima, Aciduţu?

  7. bovanne zice:

    Right…

    Dar, şi nu ştiu de ce asta, în mintea mea ciubota şi stomacul se află la acelaşi nivel. Ştiu că e un mod foarte ciudat de a vedea lucrurile, dar!… În stomac mi-e frică s-o pun ca să nu fie digerată. 🙂

  8. A.Dama zice:

    Da, poate părea ciudat, dear Bovanne. Mie nu mi se pare ciudat ca dispunere spaţială. Doar ca dispunere de materie. Adică ciubotele nu sunt „de carne”, cum sunt gâtul şi stomacul. Dar tot ciudat sună şi că sufletul s-ar localiza în stomac, în creier sau… în afara noastră, că ne-ar învălui trupul de fapt. Tu unde crezi că ne e sufletul?

  9. bovanne zice:

    Eu cred că sufletul este.

    Aici, acolo, dincolo. Este!

  10. A.Dama zice:

    Asa o fi. Si inauntru, si inafara noastra. Ca el n-are loc. Numai noi loc-uim. El ne loc-uieste / lecuieste. 😛

  11. Pingback: Tu eşti îngerul meu « lumea adam(a)ică

  12. Pingback: Din miracolele copilăriei mele (10) – Pătratul perfect « lumea adam(a)ică

  13. TYNA FILIMON zice:

    Ei bine, nu stiam exact ce vrea sa spuna acest verset… acum ca stiu, pot sa il leg si de un alt verset, si anume Apocalipsa 3:15-16, care spune despre biserica din Laodicea astfel: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” Inspaimantator, as putea spune, pentru ca, din pacate, multi sunt caldicei, adica sunt cam cum spunea acidutu… cu inima la mijloc!!! Lucrul acesta ar trebui sa ne dea mai mult de gandit si sa ne hotaram odata de partea cui este inima noastra: a binelui-intelepciunii sau a raului-nebuniei!!! Dumnezeu sa ne ajute tuturor ca inima noastra sa fie predata pe deplin Domnului Dumnezeu, de la care vine toata intelepciunea!!! AMIN!!!

  14. A.Dama zice:

    Tyna,
    Bine-ai venit! Mulţumesc pentru trimiterea făcută şi pentru explicaţie! La ruga ta, nu pot zice decât Amin!

  15. Stefan zice:

    Se pare ca nu s-a tinut cont de aceste versete, atat in medicina cat si in alte lucruri. Medicina a asezat inima pe partea stanga a corpului , acestea se numesc convenții.

  16. A.Dama zice:

    Stefan,
    Bine-ai venit!
    Omul a fost creat cu inima-n stânga, înainte să știe oamenii de știință asta. Au descoperit încetul cu încetul câte ceva despre această minune care este omul. 🙂

  17. Stefan zice:

    Cartea Eclesiastul este scrisa de imparatul Solomon. Eclesiastul este traducerea greaca a termenului Kohelet din ebraica. Cuvantul denumeste o persoana care ”vorbeste adunarii”. Imaginea inimii arata, in lumina lumii antice si medievale, atat sediul sentimentelor, cat si sediul ratiunii umane. Sistemul de gandire cu ”inima la dreapta” este, asa cum reiese , din declaratiile lui Solomon insusi, un mod corect de formare a notiunilor si de incadrare a lor in judecati si rationamente. In orice caz, este vorba despre o gandire plina de intelepciune, o gandire filozofica.

  18. Adi zice:

    Cred ca versetul asta nu e „politically correct”:)

  19. Adi zice:

    Atunci nu… dar trebuie mai intai sa ajungi acolo!
    D-aia e mai misto cu reincarnarea… ca a ajunge la Dumnezeu e un privilegiu acordat, prin gratie divina desigur, doar celor care muncesc extrem de mult – in intelepciune, iubire si fapte bune.
    Ceilalti… direct in iadul reincarnarilor succesive si progresiv degradante in lumea materiala!!

  20. A.Dama zice:

    Adi, sigur că e corect din punctul de vedere al politicii Împărăției. 🙂
    Cam mare presiunea care se pune cu reîncarnarea, nu crezi? Dacă mănânci o friptură, se poate să-ți mănânci cine știe ce strămoș care s-a reîncarnat în animalul consumat de tine. Dacă mănânci legume, le mănânci sufletul înaintașilor care s-au perpetuat ca legume gânditoare.
    Rău, rău!

  21. Adi zice:

    Si ti se pare o virtute ca morala crestina contemporana echivaleaza sfintenia cu rugaciuni si pupat de icoane, adoptat dogme si taine, in locul SFINTENIEI??

    • A.Dama zice:

      Adi, nu mi se pare o virtute pupatul de icoane. Eu nu mă număr printre cei ce sărută icoanele, dar în ce privește rugăciunea, dacă acolo se zice: Rugați-vă neîncetat! (1 Tes 5, 17), dacă se zice: Mare putere are rugăciunea celui neprihănit (Iacov 5, 16), dacă Isus S-a rugat în Getismani, iar sudoarea I s-a prefăcut în sânge, nu o să îmi bat joc de rugăciune.
      Eu pot să-ți scriu rugăciune făcute de mine, la care am primit răspuns, în timp sau instantaneu, la modul uimitor, dar ce însemnătate ar avea pentru tine? Când stai în rugăciune înaintea Lui, acolo ești tu cu El față în față. Evident că după aceea îți strălucește fața… N-ai văzut niciodată oameni care se rugau și aveau pe față o lumină nepământeană? 🙂
      Există multe versete biblice despre sfințenie, despre sfințire, ca proces, iar la aceasta sunt chemați toți cei care cred. Da, și sfinții greșesc, pentru că desăvârșit nu e nimeni pe acest pământ. Altfel, Fiul ar avea concurenți. Ceea ce e imposibil. În acest proces de sfințire, cei care cred se află în diferite stadii. Faptul că greșesc n-ar trebui să fie pentru cei care se uită la ei un prilej să se scuze: Păi, dacă și ăla a greșit, atunci eu de ce n-aș avea dreptul să greșesc?
      Dacă noi credem, în adevăr că avem Cuvântul rostit, atunci să ne canalizăm toată energia ca să-l împlinim, fără să ne pupăm în oglindă. Aia e lipsă de smerenie. Faptul că arăt cum arăt nu e meritul meu. Faptul că am spus un adevăr nu e meritul meu. Dacă Cristos nu m-ar fi întocmit așa sau nu ar fi pus în inima și gândul meu acel adevăr, n-aș fi avut cum să-l arăt, să-l dau mai departe…

  22. Pingback: Poevarza 5 – Ruben Bucoiu | lumea adam(a)ică

  23. Pingback: Palpitând dreapta | Convieţuire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s