Talantul lui Pavarotti


Vocea mea e un dar de la Dumnezeu. Iar eu îl dăruiesc altora!, mărturisea Pavarotti. Talantul pe care l-a primit l-a pus în negoţ exemplar – Nessun Dorma, La bohème, de Puccini, Lucia di Lammermoor, L’elisir d’amore, La fille du régiment de Donizetti, arii verdiene etc. Recunosc în mărturisirea lui o limbă comună. Ni s-au dat unul, cinci, zece talanţi – ni se cere să fim buni negustori.

Am primit cu câtva timp în urmă un fişier pps, în care era rezumată impresionanta poveste a prieteniei dintre Placido Domingo şi José Carreras. Nici nu contează cât de exacte sunt datele din punct de vedere cronologic, nici dacă exact aşa a fost… poate nici personajele nu contează atât de mult… Ideea în sine a slujirii aproapelui este tulburătoare. Ideea punerii în negoţ a talanţilor. Domingo şi Carreras erau duşmani pe motive geopolitice (madrileni vs. catalani), aşa încât evită să fie pe aceeaşi scenă. Totuşi, împreună cu Pavarotti, au răscolit o lume întreagă cu vocile lor devenite legendă. Legende vii.

Carreras descoperă ca are de luptat cu un duşman mai aprig decât Placido, respectiv, cu cancerul. Averea sa se mistuie încetul cu încetul în această luptă împotriva bolii. Când nu mai are resurse, continuă tratamentele graţie donaţiilor unei fundaţii care lupta împotriva cancerului. Învinge boala şi revine pe scenă. Decide să participe financiar în cadrul fundaţiei şi, atunci, descoperă în statutul acesteia că fondatorul şi principalul finanţator este chiar Placido Domingo.

Îl întâlneşte pe acesta în timpul unui concert, merge şi se pleacă în genunchi înaintea lui. Placido îl ridică, iar la întrebările adunate mănunchi pe buzele tuturor, răspunde simplu: Nu puteam lasa să se piardă o asemenea voce.

Nu ştiu care sunt datele exacte şi cât s-a „ţesut”, dacă s-a ţesut ceva în istorioara de mai sus. Dar, pentru a ilustra mărturisirea lui Pavarotti de la începutul articolului, nici nu avem nevoie de această concreteţe. Ideea e că darul primit de la Dumnezeu a fost dat mai departe, întru slujirea altora. Talantul a fost pus în negoţ. Indirectă amintire „comună”.

Am urmărit acum secvenţe din concertul „Pavarotti & Friends” din 1998. Pavarotti e mare din toate punctele de vedere. Contrastele nu fac decât să accentueze tuşele de impetuoasă măiestrie a Maestrului. Expresie intensivă!…

…şi mi-a mai atras atenţia un detaliu. S-a stins la 71 de ani. 7+1. A opta zi este sărbătoare întreagă. Ca-ntâia…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s