Philip Yancey – Zvonurile altei lumi: evidenţe şi căutare


Scrisă pentru cei care continuă să se întrebe dacă „lumea vizibilă din jurul nostru este ultima realitate”, respectiv locuitorii zonelor de frontieră ale credinţei, cartea Zvonurile altei lumi de Philip Yancey, apărută în 2006 la editura Aqua Forte din Cluj-Napoca, este, în mare parte, o tatonare între argumentele existenţei celor două lumi, cea vizibilă şi cea invizibilă şi denunţarea ignoranţei umane în faţa evidenţelor, cât şi un îndemn insistent, redundant, din partea autorului de a căuta răspunsurile, de a nu rămâne indiferenţi la semnele pe care lumea de dincolo ni le face.

Începând prin a condamna reducţionismul lumii noastre raţionale, de vreme ce ştiinţa progresează în a lumina aspectele creatului, dar, în acelaşi timp, pune în umbră lumea de dincolo, Philip Yancey îşi bombardează lectorul cu o sumedenie de ilustraţii, preluate din cele mai diferite domenii ale existenţei umane – lumea politică, sfera justiţiei, mass-media, lumea misionară, matematică, fizică, biologie, istoria gândirii, poezie, muzică, dramaturgie, proză, pictură etc. – ilustraţii care, fără excepţie, sunt probatorii: zvonurile altei lumi îşi fac auzit ecoul în lumea noastră. Dacă nu ne sunt evidente, trebuie să ne deschidem ochii înţelegerii mai mari şi atenţi, să nu ne oprim din căutare. În sfârşit, toate datele lumii vizibile lasă loc străfulgerărilor celei invizibile. Omul nu se poate mulţumi cu ceea ce ochiul (cu)prinde, dincolo de limitele lui se află misterul care cere să fie descifrat.

Este ceea ce reiese şi din versurile lui W.H. Auden, excelent alese de Yancey drept motto al capitolului 2 al cărţii (sublinierea ne aparţine):

Stafia ce bântuie plaja, mortul zvârlit în gunoaie,
Smintitul pierdut în beţii, femeia ce dansează în ploaie,
Privirea-ncercănată, junghiul din tâmple şi-atâta tristeţe
Ascund mereu o altă poveste, dincolo de ochi şi feţe. (p. 25)

Aceasta este teza principală a cărţii. Lumea de dincolo nu conteneşte în a ne trimite semnale, în a ne cere să o re-cunoaştem. Atitudinea omului modern variază între cei doi poli, Respingerea şi Acceptarea. După cum afirmă Evdochimov în Iubirea nebună a lui Dumnezeu, umanitatea e situată „dincoace de misterul divin” (Ed. Anastasia, p. 15), de aceea nevoia de a-l descifra, disperarea de a merge până la capătul cunoaşterii Lui îl motivează pe om în toate gesturile sale creatoare.

Relatările cuprinse în cele paisprezece capitole ale cărţii nu sunt decât variaţiuni pe tema dată:

1) Locuitorii Ţării de Foc au considerat năluci corăbiile reale ale lui Magellan, când acestea au traversat linia orizontului în dreptul pământului lor. Dacă nu au mai văzut aşa ceva în viaţa lor, nu aveau cum să considere imaginea o realitate „vizibilă”. Totul nu era decât închipuire. (p. 14)

2) Excentricul dirijor român, Sergiu Celibidache, m-a învăţat o lecţie nepreţuită: cum să-mi menţin atenţia trează. Dirijând Tablouri dintr-o expoziţie de Mussorgsky, ignorând cu desăvârşire indicaţiile ritmice ale compozitorului, Celibidache a reuşit să dubleze durata piesei. La interpretarea Simfoniei Chicago, „am ascultat muzica de parcă aş fi avut o revelaţie, o înşiruire de revelaţii în decursul căreia momentele individuale se vădeau mai semnificative decât întregul.” (p. 55)

3) În filmele SF, fiinţele superioare, rodul imaginaţiei, manifestă atracţie către fiinţele umane. În multe filme, oamenii salvează universul, nu fiinţele extraterestre. (p. 108)

4) La vederea celor nouăsprezece fotografii cu cei consideraţi vinovaţi de atacul din 11 septembrie 2001 asupra celor două turnuri din New York, reporterii au exclamat: „Am văzut faţa răului”. E mai uşor să vezi în rău o forţă distrugătoare, o forţă a întunericului care pune stăpânire pe unii oameni. În vinovăţia morală putem vedea „un zvon al altei lumi, un simţ cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pentru a percepe o anumită stare de inadecvare” (pp. 124-125).

5) Pentru a-i face pe copiii din Rusia comunistă să nu se roage lui Dumnezeu şi să îl considere pe Stalin autoritatea supremă, educatoarele de la grădiniţe îi indemnau pe copii să se roage lui Dumnezeu pentru bomboane. Bomboanele nu picau din cer, aşa că, în a doua etapă, copiii se rugau tovarăşului Stalin. Bineînţeles că după ce îşi terminau a doua rugăciune, copiii descopereau pe măsuţe pacheţelele cu bomboane. (p. 172)

6) Ofiţerul britanic Ernest Gordon fusese capturat de către japonezi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ceea ce Gordon a numit „miracolul de pe râul Kwai” este extraordinara transformare dintr-un lagăr de muncă, un adevărat „laborator al supravieţuirii”. Numărând la sfârşitul zilei uneltele, unul dintre paznicii japonezi a constatat că lipsea o lopată. I-a adunat pe toţi deţinuţii şi, după ce le-a cerut să îşi recunoască fapta, pentru că nimeni nu recunoştea, i-a ameninţat că îi omoară pe toţi, pregătit să îl împuşte pe primul din rând. În acel moment un bărbat a ieşit din rând şi s-a recunoscut vinovat. A fost omorât. La al doilea inventar din acea seară, au descoperit că nu lipsea nicio lopată. Un deţinut şi-a amintit versetul: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. Deţinuţii şi-au schimbat radical comportamentul, bătăile au încetat, fiecare era preocupat de celălalt. (pp. 180-181)

7) Într-o scenă montată după o scriere a lui David Lodge, actorul se prezintă la un interviu, indiferent şi blazat, cu un aparat de radio agăţat de ureche. Publicul se amuză la vederea personajului, apoi se aude la radio o ştire de ultimă oră: „Astăzi, preşedintele american John F. Kennedy a fost asasinat…” Sala murmură, se agită, actorul închide radioul, dar prea târziu. Lumea din afară, reală, spulberase lumea artificială a spectacolului. Ceea ce se întâmpla pe scenă era neimportant, superficial, irelevant. (pp. 240-241)

Spre deosebire de Tulburătoarele descoperiri ale harului, carte scrisă de Yancey cu câţiva ani înainte, unde, în ciuda eterogenităţii exemplelor, există o coerenţă în argumentare, cartea Zvonurile altei lumi este hiperproteică în expunerea exemplelor, putem sesiza chiar o citatomanie auctorială şi o referenţialitate debordantă – fără a fi neapărat ştiinţifică, respectiv, nu există trimiteri exacte, note de subsol la fiecare maximă pomenită – care-i lasă lectorului sentimentul unei incoerenţe funciare. Paradoxal, într-un astfel de tip de discurs, cititorul nu este forţat să înceapă cu începutul. Poate începe de la mijlocul cărţii, ba chiar de la sfârşit, mesajul este acelaşi şi nu are cum să-l rateze.

Ceea ce ne intrigă în această carte a lui Yancey este eterogenitatea argumentelor. Alături de versetele biblice, sunt aşezate argumente din mistica hasidică (v. Isaac Luria, p. 51), Gandhi şi Martin Luther King Jr. (p. 70) sunt deopotrivă exemplari, la fel, Pierre Teilhard de Chardin şi apostolul Pavel, citatele din Nikos Kazantzakis alternează cu cele din Simone Weil. Sergiu Celibidache (pp. 54-55), genialul dirijor român, care a optat pentru budism, este pomenit de două ori, însă lecţiile sale sunt extraordinare. Există o impresionantă forţă de exemplaritate la oameni care nu au nimic sau aproape nimic în comun cu creştinismul. Cum ne raportăm la exemplul lor? Ceea ce ne propune Yancey este de fapt a cerceta toate lucrurile şi a păstra ce este bun? Evidenţe şi căutare

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Philip Yancey – Zvonurile altei lumi: evidenţe şi căutare

  1. Pingback: Zvonurile altei lumi « simplul gand

  2. alexandru zice:

    Pe primul loc in lista cartilor citite de mine ale lui Philip Yancey.

  3. Da, si mie mi-a placut f mult cartea

  4. Da, am citit 6 carti scrise de el. Chiar imi place 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s