Atmosferă caniculară. Piaţă, du-te vino, pieţari, muşterii, mirosuri de fructe fermentate, transpiraţie şi zer de telemea. Printre florari, mai vechi sau mai noi, şi ţărani descălecaţi direct din cătune, cu fructele pământului bine zidite în găleţi sau coşare, eternele ţigănci lăudându-şi marfa în gura mare:
– Trei perechi la zece mii! Trei la zece mii…
Încă n-au trecut la leul nou. Mai încolo, ţigările de contrabandă. Şi strigătele pentru reclama lor:
– Ia pachetu’! Ia pachetu’ cu ţigări! Şi-aşa viaţa-i fum!…
OPRIRE.
Lamentoul eclesiastic, de mal du siècle, dintotdeauna şi de fiecare zi… sună absolut STRIDENT, EXPRESIONIST din gura ţigăncii.
– Încă un fum, neamule!… oricum, viaţa-i fum!…
Cine mai zice că n-avem poezia-n sânge? Şi contrabandişti citiţi, cultivaţi… Cât încape!…
Cine mai zice că nu ştie tot românu’ strategiile publicitare? Dacă Air France îşi face reclamă promiţându-le călătorilor pământul în rai, nu raiul pe pământ: FAIRE DU CIEL LE PLUS BEL ENDROIT DE LA TERRE, ţiganca le serveşte clienţilor apoftegme (ineluctabil convingătoare)!
„De aceea, vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vânt din arie, ca fumul, care iese din horn.” (Osea 13,3)
Încă un fum… cât viaţa!…
lumea adam(a)ică 