How maci can you take?


Adi, mulţumesc pentru titlu! Şi, chiar dacă cei mai mulţi vor fi citit „much”, unii ştiu că e vorba şi de… maci.

Despre maci şi paraşute portocalii, altă dată!

Mai jos, veţi găsi câteva perle traductologice. Be careful how maci can you take! 😛

1. Într-un film ce rulează pe un post naţional de televiziune, are loc următoarea scenă. Un personaj intră într-o încăpere unde cineva stătea la birou. Nefiind băgat în seamă, cel intrat face o remarcă asupra condiţiilor climaterice din încăpere:
Vai, ce cald e! De necrezut!
Răspunsul vine prompt şi… inteligibil în engleză:
Yeah! AC is out.
Dacă înţelegi cât de cât engleza, norocul tău, că subtitrarea îţi dă senzaţia că te-ai tembelizat de tot. În traducere (mult prea) liberă:
Da, A.C. a ieşit din birou.
😀
Aşa se întâmplă unde nu funcţionează aerul condiţionat. Se încing creierele până la scurgere! 😛

2. În prezentarea personală făcută, unii studenţi devin neaşteptat de sinceri. În loc de Nous aimons les voyages, ne spun: Nous aimons les voyageurs. (Ne plac călătorii, nu călătoriile. 😛 )

3. Studenţii alcătuiesc propoziţii cu „chef des ventes” = „şef de vânzări”. Da’ dacă mănânci doar o literă, câte boroboaţe se mai întâmplă!? Aşadar, un răspuns: Il est chef des vents.
😀
(El e şeful… vânturilor.)

4. La compunere, un student scrie despre turişti: Ils ont été gazés à l’hôtel. Gazaţi adică. Oops, ce ţi-e şi cu ospitalitatea românească?

5. Într-un film de desene animate, pe un post naţional, o pisicuţă se plânge de singurătate, iar chestiunea genurilor îi poate pune serios în încurcătură pe bieţii copii: „Vai, ce singurică sunt, ca un armăsar fără iapă!” Ca să nu mai vorbim de aspectul pedagogic-moralizator al exclamaţiei!…

6. Probleme şi pentru exprimarea evoluţiei unui personaj, ajuns între timp la vârsta maturităţii: Et comme ça, Craig passa de l’âge de l’enfance à l’âge de l’adultère...
Şi aşa, Craig trecu de la vârsta copilăriei la vârsta… adulterului… 😀

7. Dramă / Comedie romantică (după caz) între două… oraşe: Bonjour, je voudrais savoir s’il existe un train direct pour Lille au départ de Nancy.

În traducere melo-comico-dramatică: Bună ziua, direct la tren ni se spune că Lille era trist că trebuia să se despartă de Nancy.

😀

baiser.jpg

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la How maci can you take?

  1. Pingback: Am blog, deci exist « lumea adam(a)ică

  2. Pingback: Am primit o declaraţie… « lumea adam(a)ică

  3. Alex zice:

    Faine „perlele” studentesti. Pt ca aceştia au o mai mare conştientizare a „valorii” de sine, deci spun bazaconii cu convingere şi seriozitate!!? Cei mai mici au mai mult umor. Ei …”spun lucruri trăznite”!
    Mai aşteptăm şi altele! Cred că sunt destule! Şi ca se pot publica, fără să revendice cineva…drepturi de autor!!!
    M-a distrat şi chestia cu identitatea pe bloguri („trăsnita”, „botoşel”, „Vadim Tudor”!!!- asta-i tare!). Chiar mă gândeam, ce pseudonim în genul ăsta aş adopta? Poate că….Telefănţilă! Sună fain, nu? ha, ha!

  4. A.Dama zice:

    Vai, Alex! Chiar Telefănţilă? De la ce vine oare: de la telefon şi elefant? Sau e ceva fârtat de-al lui Harap-Alb, în rând cu Flămânzilă, Gerilă?… 😛

    No, am râs bine! No, e o interjecţie ardelenească. 😛

    Da, mai facem liste cu perle, dar sunt pe franceză de regulă şi ar trebui să ştie limba cei ce le citesc. 🙂

  5. Alex zice:

    No, mulţam, mai ştiu şi eu câte ceva despre dulcele grai ardelenesc. Doar am învăţat la Sibiu 4 ani! Nu pot să uit nici acum primul contact cu bucătăria ardelenească la cantina facultăţii: ardei umpluţi cu sos caramel şi salata verde cu zahăr! Am crezut ca e o greşeală şi m-am dus la bucătărese. Au râs cu lacrimi de indignarea mea. – Se vede că eşti „oltean” (am învăţat că mulţi ardeleni îi consideră pe toţi de la sud de Carpaţi…”olteni” sau „sudişti”)! – Bine, dar nu sunt oltean, sunt muntean! De lângă Bucureşti! – Ha, ha! Mai rău decât oltean! …M-am distrat de acest dialog. Până la urmă m-am învăţat şi cu supele şi cu mâncărurile mai grase şi cu vorba domoală. Acum chiar îmi lipsesc.
    No, hai că am devenit şi nostalgic!
    „Telefănţilă” vine şi de la telefon (sunt „bolnav” de telefoane!?), dar mai ales de la statura mea graţioasă ca a unui…elefant!
    Cât despre perle…dacă sunt însoţite de comentariile de rigoare, vor fi înţelese de toţi. Desigur, puţină cunoaştere a limbii lui Moliere….dă mai mult parfum perlelor!

  6. A.Dama zice:

    Deci tu eşti muntean… E o combinaţie dintre munte şi an. 🙂 😛

    Şi acum poţi înghiţi combinaţiile sărat-dulce? Noi acasă nu am mers atât de tare pe combinaţii de-astea, dar salata verde e bună cu putin zahări, oţet, sare… Pentru mine, cea mai mare surpriză în acest sens a fost în Olanda. Am mers cu un grup de studenţi şi, mare ne-a fost mirarea, când la masă ne serveau pulpe de pui cu sos de banane şi alte minunăţii. Apoi a venit Franţa cu o experienţă de-asta combinatorie exotică. La o familie, am servit orez cu portocale, ananas, ciuperci şi alte cele. 🙂

    Acum mă împac cu multe combinaţii inedite, fiindcă am circulat prin diferite ţări şi… oricine se adaptează… Însă mi-a luat timp să le accept.

    Deci aşa cu Telefănţilă. E haios, nu zic. Eu am fost CriCri, Licurici (prea puţin) şi A.Dama. 🙂

  7. A.Dama zice:

    Andreea, bine-ai venit! Si mie mi s-a parut tare. Lucrand cu studentii, tot se ivesc perle. Dar si ce se da la televizor e demn de indexat. 🙂

  8. Alex zice:

    Abia acum am vazut comentariul din 9 iulie! Scuze! Mai se întâmplă să fiu şi căscat :))
    Da, sunt muntean (munte-an!). Dar am ajuns să nuanţez puţin această apartenenţă geografică: sunt mai ales „bărăgănos” (de la Bărăgan). Îi distrează mult pe elevi când le spun că suntem …bărăgănoşi! Arşi de soare şi de vânt.Că aşa e Bărăganul.
    Cum mă împac cu aceste combinaţii dulce-acru-sărat? Acum foarte bine! Nu mă dau în lături de la nicio combinaţie şi îmi plac experimentele culinare (cred că se şi vede la …gabarit) Dar atunci când am avut primul contact cu bucătăria ardelenească…am fost puţin mirat de combinaţii.
    Cred că preumblarea prin multe locuri din lumea asta e un prilej de multe experienţe interesante şi din perspectiva …culinară. Interesante feluri de mâncare la francezii aştia. Chiar mă gândeam la cele spuse de tine aici. Dar brânzeturile lor cum au fost? Am înţeles că sunt cei mai mari experţi. Şi la vinuri… Am degustat nişte brânză franţuzească cu mucegai şi mi-a plăcut foarte tare, spre oroarea celor care nu suportau să vadă „mucegăita aia verde”! 🙂

  9. A.Dama zice:

    Alex, nu-ţi bate capul! Şi timpul ăsta, doar noi îl fragmentăm aşa. Pentru El e totuna, deodată. El deja ştia că mi-ai răspuns, ştia şi răspunsul meu, mai dinainte de a-l scrie. 🙂

    Ce să-ţi spun de fromage-ul francez? Îmi lasă gura apă. Cel mai dor mi-e de Comté şi de Bleu de Gex. Comté-ul (în franceză, brânza e masculină, de-aia e mai greu de conceput pentru mine un articol feminin 😛 ) este un caşcaval foaaarte special, e tare, dens, foarte aromat şi are nevoie de cel puţin şase luni pentru a fi preparat. Cât despre brânza cu mucegai, are denumiri în funcţie de culoarea mucegaiului, care poate fi verde sau albastru. 🙂

    Amintiri… prezente şi viitoare. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s