Pilda musafirului ospitalier

De multe ori suntem puşi în faţa unor realităţi care ne schimbă felul în care înţelegeam până atunci propria lume. În ciuda faptului că unii ar pune imediat eticheta „truism” peste o astfel de afirmaţie, există evenimente care ne iau prin surprindere, ne învaţă lecţii pe care credeam că le ştim, există oameni care adoptă un comportament cu totul neaşteptat, obligându-ne să ne modificăm perspectiva, uneltele de măsurare, să devenim mai motivaţi, mai pretenţioşi, mai buni.

Deşi Cristian Bădiliţă a fost co-organizator al Şcolii de vară Perichoresis Emanuel 2007, era, evident, un musafir. Fără a minimaliza în vreun fel prestaţia de calitate a gazdelor, fără a trece cu vederea peste darurile oferite de alţi musafiri prezenţi, trebuie să spunem că acest musafir nu a încetat să ne împartă hrană şi daruri… zi de zi. A fost un musafir extrem de ospitalier. A cărat mii de kilometri cărţi la care nu avem acces aici, a împărţit cu generozitate din talentul cu care l-a înzestrat Cel de Sus, a sărit în ajutorul celor ce se află la început de traseu doctoral, facând trimiteri bibliografice, metodice şi de conţinut absolut necesare.

Nu are rost să continuăm în registru encomiastic. Nu ar avea rost să ne prefacem idealişti incurabili, să spunem că nu e loc de mai bine. Cine a ajuns la desăvârşire, ce nevoie mai are de viaţa aceasta? Mai bine, cu discernământ, să luăm pildă!