Cronică neconvenţională a Şcolii de vara Perichoresis – Emanuel (III)


Deşi zâmbetul ne face încă cu ochiul, ar fi nedrept să nu consemnăm până la capăt evenimentul.

A fost rândul lui Alin Suciu să ne poarte prin justificatele cârcoteli la adresa tendenţioaselor traduceri ale Evangheliei lui Iuda, şi prin justificatele corecţii aduse, mai ales că de la cap se-mpuţea peştele, adică de la titlu: tradus, în română, ca Evanghelia după Iuda. Cu teama sfântă a celui care culege cu exactitate informaţia, cu graţia şi naturaleţea mişcărilor lingvistice pe textul în coptă şi traducerea sa în engleză, cu răbdarea învăţătorului voluntar, Alin ne-a prezentat istoricul manuscrisului şi intervenţiile care au fost nefaste pentru el, precum şi munca încununată de succes pe care grupul de cercetători de la Universitatea Laval au făcut-o pentru ca acest text să fie redat circulaţiei internaţionale într-o formă cât mai adecvată cu putinţă şi cât mai fidelă originalului.

Otniel Vereş a continuat cu prezentarea proiectului său doctoral, probabil că nu e potrivit acest moment pentru deconspirare, dar ceea ce a fost interesant în prezentarea lui şi în discuţiile care au urmat după aceea a fost că, până şi un sistem teologic care se vrea coerent, raţional din cap până-n tălpi şi, în plus, unificator, îşi are slăbiciunile sale şi suportă corecţii.

Marius ne-a anunţat de la bun început că prezentarea sa e doar folia care se pune peste borcan, după ce s-au aşezat frumos murăturile înăuntru. 🙂 Ei bine, Marius ne-a condus de fapt cu umor şi cu grija gardianului public (acela ideal), care nu-i lasă pe „cetăţenii virtuali” să se rătăcească prin cotloanele sumbre, lunecoase, alteori otrăvitoare ale internetului, ci îi îndrumă către locurile cu iz de lumină măcar, dacă nu ajung pe Champs Elysées, aşa încât fiecare să dispună de un instrumentar de navigare care să coste cât mai puţin timp, chiar dacă e un preţ de altă natură.

Un moment interesant, dar peste care se poate să fi trecut unii în pas alergător, a fost prezentarea imaginilor cu sculpturile lui Liviu Mocan din seria Peştele lui Petru. Cei şapte peşti ne evocă, inevitabil, cei şapte „Stâlpi împuşcaţi” din centrul Clujului, cel puţin paradigmatic, dar semnificaţiile se pot explora. Marius are meritul că s-a zbătut să facă din această Şcoală de vară aproape imposibilul – şi învăţătură serioasă, şi momente artistice de calitate. În acest context, recitalurile susţinute de Răzvan Ionescu, Cristian Bădiliţă şi Nichita Danilov au fost momente de un profesionalism de credinţă incontestabile, iar prezentările „Ultimei Cine de taină” şi a înşeptitului „Peşte al lui Petru” au sporit corola de minuni a acestor zile, ca să spunem aşa.

Ne-am încheiat periplul iniţiatic în afara spaţiului Universităţii Emanuel, în agoră, respectiv la Librăria Mircea Eliade din Oradea, unde Răzvan Ionescu şi-a lansat într-un ultim moment teatral superb, chiar dacă neregizat, cărţile: Când sfinţii mergeau la teatru şi România şi Julieta la fix.

Mulţumiri tuturor şi mulţumiri mulţumitoare Gazdei!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Cronică neconvenţională a Şcolii de vara Perichoresis – Emanuel (III)

  1. patratosu zice:

    Mulţumesc, Adamaica!

  2. Pingback: Încheierea lucrărilor şcolii de vară « La patratosu

  3. Pingback: Incheierea lucrărilor « Şcoala de vară - Perichoresis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s