Metamorfozele zâmbetului la Şcoala de vară


În cele ce urmează, veţi afla cum au zâmbit cei prezenţi la Şcoala de vară Perichoresis – Emanuel, august 2007, Oradea. Pentru cronicarul de pe coridor, din sala de susţineri sau din sala de mese, metamorfozele zâmbetului sunt… o suită de instanturi care nu au nimic de-a face cu caracterizarea personajelor, chiar dacă prelungirea instanţei lor se potriveşte pe alocuri pe termen lung. Zâmbetul lor a trecut pe-aici o milisecundă. Şi, dacă nu-l prindeam pe „lamelă”, scăpa (de) nedescris. 🙂

Cristian B. – zâmbet şi mir are
Ştefan – zâmbet şi gem e
Alin – zâmbet şi de legare
Natan – zâmbet şi căuta re
Răzvan – zâmbet şi re vers
Diaconul Daniel – zâmbet şi-nteres
Voicu – zâmbet şi prieten ie
Emilia – zâmbet şi evlavie
Nicolae – zâmbet şi accept are
Narcis – zâmbet şi-ncriptare
Robert – zâmbet şi li peşte
Otniel – zâmbet şi sos eşte
Emanuel – zâmbet şi sin teză
Marius S. – zâmbet par ante ză
Octavian – zâmbet şi imi tare
Ciprian – zâmbet şi salva re
Dorin F. – zâmbet şi-n cântare
Samuel – zâmbet şi a plomb
Ionuţ Andrei – zâmbet şi suc omb
Dorin A. – zâmbet şi auto ritate
Marius C. – zâmbet şi personal itate

P.S. Spaţiile sunt intenţionate/le.

A consemnat,

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Metamorfozele zâmbetului la Şcoala de vară

  1. TDP zice:

    WOW! Ai făcut nişte scheciuri reuşite, ca un caricaturist maestru, care din câteva trăsături de creion pe hârtie ilustrează acel poate unic aspect care-l caracterizează indubitabil pe cel pe care-l redă! Am citit, am închis ochii şi mi-am închipuit!
    A consemnat,
    zâmbet şi pas tora la A

  2. adamaica zice:

    Ted, să ştii că nu m-am aşteptat ca cineva care nu a participat la eveniment să aibă o reacţie atât de promptă, de consistentă şi de… creativă. Când scriam, am riscat, crezând că vor fi interesaţi doar cei de faţă. Din parte-mi, a fost aşa, un imbold care nu-mi dădea pace, fiindcă asemenea întâlniri ţi se întipăresc pe retina memoriei, simţi nevoia să le pui cumva la borcan. 😉 De aceea am făcut cronica zâmbetelor, chiar dacă pe scurt. Doamne, dacă aţi şti cât s-ar mai fi putut scrie! 🙂

  3. Ciprian Simut zice:

    Sunt oameni şi oameni…şi oameni şi oameni. Eu îi văd pe ei. Ei mă văd pe mine. Eu îi percep pe ei şi ei la fel pe mine.

    Le ghicesc esenţa persoanei dintr-un tabloul pe care învăţ să-l citesc citindu-l. Îi citesc după chip, după mişcările chipului, după mers, după gestică, după ochi, după cuvinte, după forma şi conţinutul lor, după ideile pe care le exprimă. Îi citesc prin dialog. Îi încerc dându-mi persoana să o citească la fel cum eu o citesc pe a lor.

    Să fim sinceri până în adâncimile zăvorâte ale persoanei noastre: nu dăm spre dialog şi spre cercetare tot ce suntem. Nu e nimic greşit într-un astfel de demers. E legitim.

    Adâncul zăvorât din mine şi adâncul zăvorât din celălalt, ştiu unul de existenţa celuilalt. Adâncurile zăvorâte fac cunoştinţă în clipa în care surprindem fotografic, în ultima frântură a unei clipeli, când ochiul e aproape închis, un gest, un zâmbet, un cuvânt (pe acesta îl suprindem când deja atenţia e pe cale să se mute spre alt obiect). Atunci se cunosc adâncurile zăvorâte.

    „Bine te-am găsit, Adânc Zăvorât!” „Încântat, Adânc Zăvorât!”

    1. Ne întoarcem miraţi o altă clipă, şi adâncurile nu se mai recunosc, totul e ca înainte, cunoscut doar în parte.

    2. Nu ne mai întoarcem miraţi niciodată, ci păstrăm „lamela”, adică fiorul, adică frântura de preaplină cunoaştere de-o clipă şi…duşi rămânem.

  4. patratosu zice:

    Bine că s-a încheiat şi s-a pus tipla pe borcan!
    Dumnezeu să ne ajute!

  5. adamaica zice:

    Draga Ciprian,
    Habar n-am ce sa-ti raspund. M-ai lasat fara replica. MULTUMESC!

  6. adamaica zice:

    Marius, noi parcă suntem de-un leat. Da’ n-am auzit de „ţiplă”. 😀 La noi era numa’ celofan (cu variantul „ţelofan”, bineînţeles)!
    Din parte-mi, Un Grand Merci!, vorba ceea…

  7. dadatroll zice:

    Kiar ma intrebam asta.

  8. Ionut_Andrei Purel zice:

    Imi place mult tanatolgia, dar chiar asa tinar ma ingropati? 🙂 ce sa inteleg, si ce trebuie sa fac? sau si descrierile astea sint abureli?

  9. adamaica zice:

    Vai, vai, Ionut Andrei, ce faci tu acum? Mă obligi la nişte explicaţii… Hm. În primul rând, ţi-am spus că zâmbetele voastre, al tău şi al lui Samuel, s-au sforţat puţin să intre-n rimă. Dar la tine am separat „suc”, ceea ce nu rezona atât de… „thanatic”. Suc, sevă, energie de viaţă. Îmi amintesc de Arghezi acum: în versul „Dospeşte sucul fructului Său cald”, „sucul” trimite la sângele Domnului.
    În concluzie… trebuia să înţelegi doar că era un zâmbet… mortal.
    😀

  10. Ionut_Andrei Purel zice:

    WOW! :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s