Ziua Mariei şi Ziua Marinei…


Este interesant cum coexistă la noi sărbătorile religioase cu cele laice! În 15 august, se sărbătoresc şi Maria, şi… Marina. E drept că, sub aspect topic, sărbătoarea de breaslă îşi are „epicentrul” în Constanţa, pe când sărbătoarea religioasă e… în tot locul (şi-n tot portul). 😀

Unii se-ndreaptă spre lăcaşuri sfinte, în vreme ce alţii se-ndreaptă spre faleza portului. Unii la slujbă, alţii la spectacol.

Cei care vor cu tot dinadinsul să nu rateze Cinstita Adormire a Preamăritei Stăpâne Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria se pornesc chiar cu o zi înainte către catedrale, mănăstiri, biserici, unii dorm sub cerul liber în proximitatea lăcaşurilor de cult, ca să fie siguri că a doua zi au un loc la slujbă, cât mai aproape dacă e cu putinţă. Alţii înconjoară lăcaşul sfânt în genunchi, şi numai după aceea, după penitenţă, se ating de icoanele pe care le consideră făcătoare de minuni.

Alţii caută o altfel de întâlnire cu celălalt. Se zice că, în sărbătoare, omul nu este niciodată singur. Pentru cei care au ales Ziua Marinei, festivitatea, spectacolul coexistă, parţial, cu slujba. Bineînţeles că privirea este mutată rapid de la cele sfinte la cele… interesante, colorate, zgomotoase: spectacolul politic, spectacolul militar, spectacolul străzii, spectacolul de artificii, spectacolul de orice fel sunt mult mai convingătoare. În plus, şi aici se vorbeşte de… adormire. Dunărea şi marea şi-au luat tributul de suflete care au pierit în apele lor.

Aşa se face că slava liturgică e concurată de salvele de tun, sinaxarul rostit de preot de alocuţiunea Comandantului Marinei, prohodul Adormirii Maicii Domnului e concurat de imnul de stat şi cântecele fanfarei.

După „festivităţi”, exerciţii militare-spectacol, urmează, inevitabil, petrecerea: muzică, mâncare din belşug şi voie bună. Că de-aia-i sărbătoare!

Nu e vorbă că şi pe lângă lăcaşurile de cult se instalează tarabiştii, gheretiştii, chioşcarii cu eternii mici şi cabanoşi la grătar, cu berea şi eternele manele care încing spiritele gata primenite de sărbătoare… Aşa că, şi aici sărbătoarea religioasă şi bâlciul sunt juxtapuse.

Şi-aşa se face că Mitică şi românul poet sunt de nedespărţit. E de gândit.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ziua Mariei şi Ziua Marinei…

  1. bastrix zice:

    Este sau nu este o ironie de doi bani poziţionarea dv. faţă de praznicul Adormirii Prea Curatei Stăpâne? Vi se pare că nu vă trebuie o replică pe măsură?

    Dacă vreţi să fiţi transparent, spuneţi aşa: sunt baptist, cred că e o prostie ce sărbătoresc ortodocşii pe 15 august şi suprapunerea zilei Marinei o daţi la o parte, că nu acesta e motivul disputei interioare din cadrul postării dv.

    Poate o să vă daţi şi numele pe blog…

    Pr. Dorin.

  2. adamaica zice:

    Dacă citeaţi pagina în care dau câteva detalii despre mine şi despre lumea pe care o voi întreţese aici, aţi fi înţeles că sunt o adamă şi n-aţi mai fi avut probleme cu genul: „transparent” / „baptist”.

    Nu înţeleg de ce vă grăbiţi să puneţi etichete „religionare”. Vă înşelaţi, domnule! Acest blog nu este unul de teologie: este o reflectare personalizată a realităţii, chiar o reflectare poetică / poetizantă / poetizată. Eu nu am intrat la dvs. pe blog nici cu apostrofări, nici cu ironii. Am citit multe dintre articolele pe care le-aţi postat. Am parcurs o parte din resursele pe care le puneţi cu generozitate la dispoziţia tuturor. Felicitările mele! Aş dori să ne respectăm şi să nu presupuneţi din start ceea ce doriţi dvs. şi nu are legătură cu realitatea.

    În sfârşit, despre acest amestec al laicului cu religiosul, am scris pentru că mă pasionează fantasticul şi inepuizabilul subiect care este „sărbătoarea”. Mă ocup de mai bine de 10 ani de teoriile sărbătorii – în mare parte, demersurile antropologice şi filologice – de prezenţa sărbătorii în textele literare. Am scris şi în articolul despre moartea Preafericitului Teoctist că, pentru unii, e doar un eveniment, iar pentru alţii e o sărbătoare – o distincţie pe care o consider necesară.

    Cred, totuşi, că mai există la noi sărbătoare adevărată. Şi voi lăsa aici lucrurile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s