Mi s-a urcat gramatica la cap, drag Doamne,
de nu mai pot vedea măcar un „i” nelalocul lui,
dar doi sau trei?
Nu ne-ai spus Tu
totul să facem ca pentru Tine,
nu ca pentru oameni?
Mi-am încins mijlocul, mi-am suflecat mânecile
şi-am tăiat şi spânzurat nereguli şi dereglări
în numele Dreptei Gramatici şi-al Justei Exprimări
în nădejdea că la urmă scrie-vor toţi
fără dezacorduri, pleonasme, cacofonii, confuzii,
ba chiar impecabil –
ca o jertfă fără cusur.
azidupătoatăsiguranţacăŢiscriupeplac
măntrebcumstaiTucugramaticaDoamne
dacănumailasspaţiiîntrecuvintedacănupunlinioare
şisemnedeexclamaredouăpuncteşietcaeteracorect
mănţelegiTuoaremăpoţiurmăripânălacapăt
pânălacapătulfiinţeipânălacapătulcredinţei
lumea adam(a)ică 
Ce bland se misca El printre randuri… Ce fara de fosnet trec pasii Lui pe alei, poate doar ca un susur care cutremura firav sufletul meu fragil. Ce Cuvant intreg e drumul Tau pe la mine prin asternut. Ce ragaz in toata asteptarea mea dupa Tine!
Catalin
Dacă din toate gramatica datu-mi-ai
s-o-ntr-o-ntoarcere stau şi s-o ştiu,
Doamne, desprinde-mă-n taina rostirii
de Christ ca să pot să înviu.
Şi crucea s-o spui tot gramatică vrea,
o de sânge gramatică cere,
s-o rostesc, s-o iubesc şi s-o port
pân’ la corecta-nviere…
Excelent, Cataline si Ionatan!
Catalin ne prefigura gramatica tacerii, iar Ionatan pe cea a invierii.
Asa se face ca vorbim intre noi cu psalmi. 🙂
Limba cea mai apropiată de Dumnezeu mi se pare ebraica – nu că aş cunoaşte-o, dar scrierea consonantică este fantastică, conceptuală, asociativă, liberă, sugestivă, insinuantă în sens bun, intuitivă până la imaginaţie pură – mai ales fără vocalizare. Conotaţie fără denotaţie – idealul expresiei poetice şi numenale. Cum a decăzut limbajul în hăţişul limbilor noastre babelizante şi hipergramatizante? Dar şi aşa, e atât de uriaş să-L gândeşti pe El, într-o limbă ca a noastră, care ne face aşa cum suntem. Neevrei.
Un sfert de sânge evreiesc tot curge-n vinele mele. 🙂
Dar ne-a numit fii, şi dacă suntem neamuri! Prinţi şi prinţese ale Împăratului. Dacă El alege să ne numească aşa, să ne mai lamentăm?
Da, e frumoasă limba aceasta care îţi pune serios intuiţia la încercare. Şi totuşi, cu El ne înţelegem pre altă limbă!… Trebuie!…