Mai târziu, despre Florian Pittiş


Târziu pentru cine? Pentru noi, poate, că pentru el… e tot acolo vremea. Sau tot atunci. Tăcere.

Îmi zicea un prieten că e bine să scrii despre cei dispăruţi după trei zile de când şi-au luat zborul…

Despre Florian Pittiş îmi amintesc că am întrebat întâi şi întâi: „De unde ştie nenea ăsta atâtea?” Eram copil, îi ignoram numele, dar ascultam cu fascinaţie reportajele teleenciclopedice în lectura sa. Un întreg univers mi se desfăşura înaintea ochilor, de la sătucuri ale comunităţilor primitive, la comportamentul ciudat al unor animale, de la clădiri cu o arhitectură impresionantă la sălbatica vegetaţie de pe continente îndepărtate. Şi toate acestea aveau un numitor comun: o voce imposibil de confundat – sfătoasă, impetuoasă, graţioasă.

Am ascultat mai târziu Radio3net şi mi-am spus că omul acesta se încăpăţânează să nu îmbătrânească.

„Sunt tânăr, doamnă, bună seara”, m-a dus, ca un arc reflex, cu gândul la „Pururea tânăr, înfăşurat în manta-mi”. Ne spunea un dascăl, când eram încă pe băncile facultăţii, că romantismul românesc se regăseşte în muzica uşoară. Şi avea dreptate: luna, stelele, perechea de îndrăgostiţi, pământul visat, crepusculul, copacul singuratic, zborul etc., etc.

Dar poate şi romanticii noştri întârziaţi s-ar schimonosi azi la auzul unor versuri din muzica românească: În Salonic sunt măsline / dar toate cheile-s la tine (A.S.I.A.), Îţi aminteşti cum ne-aminteam / De zilele când ne iubeam (K-pital).

Aşadar, perlelor de mai sus le prefer romantismul, revolta şi bonomia cântecelor lui Florian Pittiş şi ale colegilor săi de breaslă. Trebuie să-l mai amintesc pe Mircea Baniciu care cânta despre copilul plângăreţ ce nu voia pentru nimica-n lume – literalmente 🙂 – să se nască. Însă, după ce i s-a promis tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte: Atunci, lumină mare se desfăcu / şi copilul tăcu şi se născu.

Pentru mulţi, Florian Pittiş rămâne eternul romantic. Pentru alţii, eternul rebel. Tot pentru alţii, colegul de lojă…

Dumnezeu să-i mângâie familia! În rest, tăcere.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Mai târziu, despre Florian Pittiş

  1. gabriela zice:

    Florian Pittis este o persoana care daca ar trebui descrisa nu ne-ar ajunge timpul intr-o zi sa spunem despre el tot ce stim si mai ales simtim. Culmea este una dintre persoanele despre care nu ai ce sa spui decat lucruri bune. Cauti cu lumanare sa ii gasesti defecte si nu prea le vezi. Pacat ca „cei cu promovarile” nu se ocupa si de personalitati ca el, si il ocolesc pana moare, si isi dau seama prea tarziu ca nu au profitat de un adevarat „intelectual”.
    Nu pot sa spun decat ca-mi pare rau ca nu am profitat la maxim de oameni capabili ca el, restul „e vanare de vant”.
    „Pe curand / La revedere !”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s