Preot păstor


Ne învaţau la biserică să nu citim Sfânta Scriptură, ca să nu ne rătăcim. Textele liturgice, sfinţii Părinţi, rugăciunile învăţate pe de rost, acestea erau esenţa religiozităţii noastre. După ce am început să citesc Sfânta Scriptură, am înţeles că noi eram cei care adăugam la ea.

În cei patru ani de teologie ortodoxă, nu am primit răspunsurile de care aveam nevoie pentru a înainta în viaţa spirituală. Căutarea mea după Adevăr nu găsise astâmpăr.

Câtă vreme am fost preot, mi-a fost greu uneori să iau bani de la oameni pentru rugăciunea de iertare a păcatelor, în special de la femeile în vârstă.

După ce L-am întâlnit cu adevărat pe Cristos, n-am mai putut să mă întorc la preoţia mea. Eu nu le puteam ierta oamenilor păcatele. Nu mai puteam să spovedesc pe cineva şi să-i iau banii degeaba. Minciuna nu rima cu credinţa mea adevărată.

fashion

Totul s-a întâmplat din cauza unui om deosebit, a cărui viaţă este o evanghelie vie…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Preot păstor

  1. C.N.I. zice:

    Si ce credeti despre cei care – si sint destui – au facut un drum invers celui facut de dvs.?

  2. adamaica zice:

    Nu e vorba de „drumul făcut de mine”. Eu am scris despre experienţa unui preot care a trăit această schimbare. Am vorbit faţă către faţă şi, vă asigur, e o experienţă extraordinară. Cunosc şi drumuri inverse: neoprotestanţi care s-au convertit la ortodoxie. Mai am prin preajmă persoane ortodoxe care şi-au găsit în catolicism resursele spirituale.

    M-aţi întrebat ce cred referitor la „drumurile inverse”? Oamenii caută să se simtă bine în religia lor, în relaţia cu divinitatea, de aceea, dacă nu se simt confortabil într-o parte, vor căuta şi în altă parte, ba chiar vor nega, până dau de Adevăr. Că numai El te face liber…

  3. Irina zice:

    Ne învaţau la biserică să nu citim Sfânta Scriptură, ca să nu ne rătăcim.

    total fals, nu te invata asa ceva la Biserica. Aceasta e o prejudecata (sau minciuna?) despre ortodocsi pe care am intalnit-o adesea la neoprotestanti, dar un ortodox practicant, si mai ales un absolvent de teologie ortodoxa nu vor sustine niciodata un astfel de neadevar. Exista un program de citire al Sfintei Scripturi de-a lungul anului bisericesc pe care il poate parcurge orice ortodox interesat; puteti gasi citirile zilei aici:

    http://www.viatacrestina.org/clhome.fox?gmtoffsetx=-3

    In afara de asta, fiecare isi poate face o randuiala de citire zilnica, sau poate urma una recomandata de duhovnicul sau.Biserica nu interzice citirea Sfintei Scripturi, din contra, toti Sfintii Parinti si marii duhovnici recomanda lectura ei zilnica,si, ce e mai important, transpunerea celor citite in practica.

    Textele liturgice sunt compuse din rugaciuni si pasaje din Sfanta Scriptura, iar scrierile Sfintilor Parinti sunt un fel de „studii biblice” , ca sa ma exprim asa.

    Cat despre banii de la spovedanie, eu nu am dat niciodata bani, si nici nu mi-au fost ceruti. Exista acest obicei in unele biserici, pentru a rasplati osteneala preotului, dar nu e o regula, nu e o obligatie.

    Nu cred ca personajul de mai sus e real, altfel, mai ales ca preot, ar fi cunoscut niste lucruri elementare.

  4. adamaica zice:

    Irina, acest blog nu este unul de teologie. Sunt niste insemnari legate de diferite experiente de viata. Cand am scris acest articol, eram impresionata de intalnirea cu acest OM, da, o persoana reala, nu un „personaj”.

    Pentru ca povestea lui a durat cateva ore, aici am sintetizat cateva fraze-cheie dintre cele pe care le-am auzit atunci. Asta a fost tot. E o experienta personala.

    Am mai auzit o experienta deosebita din partea unei persoane care a trecut de la religia catolica la cea ortodoxa. Daca imi va permite, o voi impartasi in acest spatiu public.

    Pana atunci, sa ramanem intr-un duh de intelegere…

  5. Irina zice:

    in cazul acesta poate ar fi fost bine sa-l rogi pe respectivul sa-si relateze povestea cu propriile cuvinte, fiindca poate el a zis cu totul altceva si tu ai redat gresit.Inteleg ca nu e un blog de teologie, dar asta nu e o scuza ca sa perpetuam niste neadevaruri, nu-i asa? :)Personal pot sa pricep omul care se converteste la alta religie/credinta/confesiune recunoscand cu sinceritate „nu m-am simtit implinit sufleteste acolo”, sau „nu puteam fi de acord cu teologia respectiva, gandesc altfel”, dar nu il pot intelege pe cel care se converteste si spune neadevaruri,in mod mai mult sau mai putin voit, despre ce a lasat in urma.
    De exemplu cel despre care ai povestit putea sa spuna „nu mi-a placut ca nu puteam interpreta Scriptura dupa cum credeam de cuviinta si trebuia sa ma raportez mereu la contextul invaturii Bisericii si a Sfintilor parinti”, ceea ce ar fi fost adevarat, fiindca ortodoxului ii este recomandat sa se mentina cu interpretarea Scripturii in aceste limite si nu este lasat prada ratiunii proprii, ca sa zic asa.Unii, din diverse motive, nu se pot impaca cu acest lucru- nu-i problema, si parasesc BO.Dar e problema cand zici „nu ma lasa nimeni sa citesc Scriptura”,sau „nu mai puteam lua bani la spovedanie”, – de parca il obliga vreo regula a Bisericii sa faca asta.
    Scuze daca m-am intins prea mult cu mesajul.:)

  6. adamaica zice:

    Inca o data: am scris articolul pentru ca am intalnit o persoana cu o impresionanta poveste de viata. E o experienta personala, nu am generalizat. Are un DVD cu aceasta marturie, dar n-am cumparat DVD-ul respectiv.

    Nu am facut analiza teologica, daca un preot trebuie sau nu sa ia bani, ce anume ii permite si ce ii cere Biserica. Am citat afirmatiile lui. Fiecare e liber sa citeasca, sa pastreze ce i se pare bun sau sa nu pastreze nimic si sa treaca mai departe! Doamne-ajuta!

  7. ionatan zice:

    Se vede că ai un spirit tare bătăios, dragă Irina. Calmează-te. De ce iei orice vorbă care nu-ţi convine ca pe un afront personal?
    Dacă e vorba despre cine cred eu, acest fost preot ortodox îţi poate trimite oricând mărturia lui scrisă şi publicată. Ca să te lămureşti… Nimic nu e neadevărat în ce a scris Adama, ba chiar a „omis” multe alte consideraţii ale fostului preot care te-ar învineţi de furie şi de o sfântă indignare ortodoxă, dacă le-ai citi.
    Dacă vrei, îţi pot trimite şi eu câteva exemplare dintr-o publicaţie periodică pe care o scoate fostul părinte, actualmente fiu (de Dumnezeu). Te-ar face să-ţi pui multe întrebări. Prima ar fi dacă nu cumva îţi place să te minţi singură.
    Şi altă întrebare aş avea eu: câţi „ortodocşi interesaţi” de acel „program de citire al Sfintei Scripturi de-a lungul anului bisericesc pe care îl poate parcurge orice ortodox” cunoşti, în ţărişoara asta ortodoxă, creştină de mii de ani? Ai stat vreodată în vreun salon de spital, de exemplu, să auzi cum vorbesc, nu pocăiţii, cum vă place să ne numiţi (Doamne, de-ar fi aşa!), ci ortodocşii înşişi, despre preoţii lor?

  8. kristallherz zice:

    Frumoasa marturie. Viata noastra capata sens numai dupa ce ne intalnim cu El. Relgia e buna. E buna sa ne sa ne faca oameni mai buni, mai integri, mai morali. Dar la ce folos sa fii mai bun, mai moral si mai integru, daca, in esenta, esti un om mort… Caci Singurul care poate da viata este Dumnezeu, prin Fiul Sau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s