Aceasta este pagina principală, dar articolele vor fi arhivate ca pagini secundare. Accesaţi titlul care vă interesează!
A.Dama
De dragoste – Nichita Stănescu
de (re)ţinut minte
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!-
de (a)mestecat
A.Dama,
Mi-ar plăcea să faci, dacă poţi şi doreşti, critică la poeziile mele.
Trebuie să recunosc că mai trebuie să mă pun la punct cu gramatica limbii române.
Corneliu,
Cred că am aruncat o privire peste poezia ta în urmă cu ceva vreme. Nu mi-a reţinut atenţia foarte tare, aş putea scrie numai dacă aş reveni asupra textelor. Ştiu că o primă impresie a fost că este baladescă.
Însă tu ai avut reacţii, aşa că, dacă oamenii simt ceva când o citesc, înseamnă că te poţi adresa în continuare unui segment de lectori!
Opinia ta e binevenită şi apreciez libertatea ta în spune ce gândeşti, e foarte important chiar şi atunci când (poate) nu sunt deacord. Mulţumesc pentru timpul tău, pentru timpul acordat.
Ştii, Corneliu, metadiscursul, cu toate pretenţiile de obiectivitate, dat fiind că urmează nişte reguli, îşi va păstra doza de subiectivitate. Acelaşi text ne spune altceva, în funcţie de momentul lecturii. Acelaşi text spune mereu altceva mai multor persoane care-l citesc în acelaşi timp.
Important e să păstrăm ce e bun. Dar şi asta presupune subiectivitate.
Foarte frumos şi foarte elegant spus
Corneliu,
Recent am achiziţionat ultimul volum de poezii al lui I. Piroşca, “Trecerea prin icoană – partea a II-a” şi spre surprinderea (bucuroasa surprindere!) am descoperit că dvs. semnaţi “Cuvânt înainte”.
Vă mulţumesc şi vă felicit! Şi… de ce nu postaţi aici conţinutul?
Sărut mâna, doamnă!
Adcole,
Bine-ai venit!
Eu încă nu am intrat în posesia acelui volum… O parte dintre ideile prezentate în cuvântul înainte e la dispoziție în articolul despre „Trecerea prin icoană 1”. Evident că Ionatan a scris volumul ca pe un întreg, faptul că a apărut în două părți e decizia editorilor.
Aștept și eu să intru în posesia părții a doua.
Am primit prin răspunsul dvs. o informaţie preţioasă – nu ştiam că cele două volume au fost gândite iniţial de Ionatan Piroşca ca un singur volum. Poate era mai bine aşa, să fi fost un volum într-o ediţie bibliofilă. Cred că titlul cere, oarecum, tăcut, ca poeziile să apară într-un singur volum.
Adcole,
Erau peste 250 de pagini… E mult pentru un volum de versuri. Ionatan nu voia să-i facă concurență lui Adrian Păunescu.
Poeziile lui Ionatan sunt dense. Trebuie luate picătură cu picătură, să nu facă cititorul indigestie. Oricum fac unii… dacă tot nu-s de recitat în biserică poeziile lui Ionatan.
Da, aveţi dreptate! Însă diferenţa mare a designului dintre prima parte şi a doua parte e din punctul meu de vedere nepotrivită… Dar, nu e esenţial aceasta până la urmă – pentru unii, nu şi pentru mine.
Şi încă ceva: finuţă comparaţia cu Adrian Păunescu!
Adcole,
Ai dreptate! E mare diferența. Nu o agreez. Lucrurile s-au petrecut într-o desfășurare care nu putea fi anticipată.
De acum încolo, ce se va mai putea schimba va rămâne la latitudinea celor care-l vor reedita pe Ionatan…