De la cerc la pătrat – André Scrima
noiembrie 1, 2009 at 4:55 pm | In De(z)legat | 10 CommentsTags: André Scrima, cerc, cetatea lui Dumnezeu, Comentariu integral la Evanghelia dupa Ioan, Ezechiel, patrat
*** ***
Sigur că nu stau lucrurile aşa, cât să fie cuprinse!
*** ***
Totuşi, pentru cei cărora le plac astfel de în-/des-chideri, iată un citat despre trecerea de la cerc la pătrat, din Comentariul integral la Evanghelia după Ioan, a lui André Scrima.
.
Cifra patru este o cifră simbolică şi se referă la fundament, la temelie (…).
Numărul împătrit reprezintă stabilitatea, temelia neclintită, pe când cercul reprezintă ceea ce se mişcă şi se roteşte. Mersul întregului univers constă în trecerea de la stadiul de cerc la cel de pătrat: noi ne aflăm acum în stadiul de cerc, căci toate se rotesc – stelele, soarele, luna, pământul… Dar Ierusalimul ceresc, aşa cum îl descrie Apocalipsa (21, 10-17) “coboară din cer… şi are slava lui Dumnezeu”. Şi îngerul îl măsoară cu o trestie de aur, şi iată, este pătrat, lungimea lui fiind egală cu lăţimea, iar zidul lui, de 144 de stânjeni = 12 x 12. Or, cifra 12 este egalul lui 3 (cifra lui Dumnezeu) x 4 şi, ca atare, reprezintă slava statornică, veşnică.
Un exemplu iconic de pătrat este şi cetatea din mijlocul părţii sfinte, puse deoparte pentru leviţi – Ezechiel 48: Iată-i măsurile: înspre miazănoapte patru mii cinci sute de coţi, înspre miazăzi patru mii cinci sute de coţi, înspre răsărit patru mii cinci sute de coţi, înspre apus patru mii cinci sute de coţi (v. 16). Acel loc pus deoparte nu putea fi nici vândut, nici schimbat, nici înstrăinat. Era statornic(it)…
Glosar paraxin (după Dimitrie Cantemir)
octombrie 6, 2009 at 10:11 am | In De(z)legat | 8 CommentsTags: arhaisme, dictionar, Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică
A fost o delectare să descopăr câteva definiţii insolite în Scara numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare, care acompaniază Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir.
Deşi sunt multe definiţii peste care merită să vă uitaţi, măcar pentru a vă rupe de alte gânduri – mai mult sau mai puţin “de criză” (sau crizoase) 
, eu am reţinut doar câteva, pentru a vă “ispiti”.
Recunosc că le-am citit ca să mă amuz, dar a fost şi un câştig să constat cât de expresive puteau fi unele arhaisme: înspăimare, învoinţa inimilor, împiedecarea voii, începătura lucrului, a lăcui în foc etc.
Şi să vă spun preferatele mele: anatomic (că despică stârvul), ironic, metamorfosis, onirocrit (că izbândeşte visele), planeta, theatru. Şi sfera, că e un “glonţ”. 
A
activitas
(lăt.) Făcătoriia, lucrarea lucrului.
anatomic
(el.) Cela ce ştie meşterşugul mădularelor trupului, despicătoriu de stârvuri.
antepathia
(el.) Împoncişere, nepriimirea firii, ura şi urăciunea din fire.
atheofovia
(el.) Nefrica dumnădzăiască.
aftocrator
(el.) Singur ţiitoriu, carile la stăpânire altă soţie nu are.
De la jarişte la zarişte
mai 13, 2009 at 8:13 pm | In De(z)legat | Leave a Comment
Lingvistic vorbind, adică la modul “tehnic”, jariştea şi zariştea sunt paronime.
Jariştea e locul ars, pârlit, dintr-o pădure, de exemplu, unde (poate) reîncepe o nouă izbucnire a vegetaţiei.
Zariştea e zarea, orizontul sau luminişul dintr-o pădure.
Stilistic vorbind, amândouă pot fi metafore. Ale deschiderii. Ale morţii. Continue reading De la jarişte la zarişte…
De-a dura prin poemele primăverii (3)
aprilie 4, 2009 at 7:14 pm | In De(z)legat | 7 CommentsTags: Oradea, poezie, Primavara poetilor
Am isprăvit maratonul de afişe de la Primăvara poeţilor orădeană.
Am trecut peste poezia fâl-fâl, şi peste cea bâldâbâc, şi peste pocnetul din degete, şi peste pretenţia de poezie, şi peste sonetele care şi-au nelipsit doza de impozanţă.
Vom considera în continuare că poezia adevărată este cea care ne schimbă.
Cât mai puţine artificii şi suprafaţă le urez poeţilor orădeni, cât mai puţine pedanterii şi pocnet din degete şi cât mai multă substanţă! Şi (poate şi) transpiraţie, nu doar inspiraţie!
(A)
O grijă sobră pentru formă ne arată Paşcu Balaci în Şapte-le său. Sonetul n-a căzut în dizgraţie, el continuă să atragă. Să supună la cazne debitul liric, fiindcă-i trasează jaloane pe care trebuie să le respecte strict. Iar conţinutul să nu cedeze formei… Aşa se face că renumărăm urgiile până ajung şapte. Dar păgânătatea şi creştinismul cată să-şi dea mâna aici, la fel cum contemporanul se-nsoţeşte deopotrivă cu arhaicul şi cu încănevenitul. Continue reading De-a dura prin poemele primăverii (3)…
De-a dura prin poemele primăverii (2)
aprilie 3, 2009 at 7:20 pm | In De(z)legat | 9 CommentsTags: Oradea, poezie, Primavara poetilor
De ce să pretindem că mai există poeţi, dacă nu foloseşte nimănui lucrul lor manual? Cuvânt lângă cuvânt, cuvinte cusute pe-o pânză pe care unii o cred indestructibilă.
Câte voci n-a trecut sub cvasicompletă uitare posteritatea?
Mă uit la mototolul de hârtie pe care îl aruncă la coşul de gunoi domnul acela cu faţa toată lumină, de parcă l-a şi apucat eternitatea de-o pleoapă, şi cu mâinile tremurând. A stat aplecat asupra fiţuicii două ceasuri fără să se clintească. Am văzut cum storcea direct din inimă vers cu vers. Şi câte-un cuvânt şters era înlocuit agale cu altul. Ştiu că în hârtia aceea pe care nu o va mai citi nimeni niciodată se pitesc două ceasuri de adevăr. Dar poemul a rămas între el şi Dumnezeu. Ca şi poemele visate noaptea, pe care a doua zi nu ni le mai amintim cu niciun chip.
O poezie e inexistentă dacă nu ne tălmăceşte în măruntaiele ei sensul trăirii (în adevăr)! Să-l îngurgităm şi să-l digerăm până se transformă în sevă de viaţă. Dacă nu ne arată nişte borne pe traseu, we are completely lost, nous sommes éperdument perdus (nu pleonastic, ci reduplicat).
Câtă vreme ea nu vrea decât să pocnească din degete… sau din copite, să (ne) atragă o milisecundă, după care am uitat totul, un asemenea pocnet n-ar trebui numit “poezie”. Continue reading De-a dura prin poemele primăverii (2)…
De-a dura prin poemele primăverii (1)
aprilie 2, 2009 at 6:45 pm | In De(z)legat | 15 CommentsTags: Oradea, poezie, Primavara poetilor
Despre Primăvara poeţilor orădeană, am să vă spun doar din poemele alese de fiecare întru (re)prezentare.
Dacă un poet îşi alege un poem pentru afiş, sigur îl consideră reprezentativ! Nu e decât un truism că poeţii, scriitorii, artiştii în general nu sunt egali de la un cap la altul, prin urmare, ce îl motivează pe poet să-şi pună cap de afiş un poem anume? O preferinţă personală? Un truc pentru a-şi atrage cititorii?
Acest poem trebuie că e ales cu grijă, e-un soi de act de identitate, o formulă de legitimare a sinelui la vama cu lumea. Cu ceilalţi.
Chiar dacă poezia nu mai e a cetăţii, ci aparţine unui grup tot mai puţin consistent, chiar dacă poate avea din ce în ce mai puţine pretenţii într-o lume a ecranului – dincolo ori dincoace de el -, faptul că se valorifică banalul, simplitatea în poem, nu ar trebui să însemne o privare totală şi definitivă a lui de profunzime. Căci fără acea deschidere întru mister, poezia nu mai e nimic.
Poezia trebuie să fie mai mult decât joc al suprafeţelor, mai mult decât artificiu. Trebuie să aibă greutate, nu să plutească precum voalul miresei furat de vânt.
Din pană în pană
februarie 20, 2009 at 1:13 pm | In De(z)legat | 4 CommentsTags: ca pana unui scriitor iscusit, pana, pana mincinoasa, pene pictate, usor ca pana
A fost o vreme când s-a scris cu stilul pe tăbliţe cerate, cu calama pe papirus, cu pana pe hârtie. Apoi s-a trecut de la scrierea cu penele provenite de la păsări (de la gâscă, raţă, corb, vultur, acvilă ş.a.) la tocurile de cerneală.
Iată cât de expresive sunt unele definiţii pentru tocurile cu cerneală:
- pană fără sfârşit – zice Ecaterina a II-a a Rusiei, pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea;
- condeiul portăreţ fără sfârşit – zice Petrache Poenaru, la începutul secolului al XIX-lea.
“Pană fără sfârşit”… ca magazinele deschise veşnic ale moldovenilor.
st cv ls m pc
noiembrie 22, 2008 at 8:52 pm | In De(z)legat | 23 Comments
Oare ce vârstă să aibă emiţătorii următoarelor enunţuri, formulări?
1) st cv ls m pc k?
*
2) Somnul a aţipit, timpul a amuţit şi parcă stă în loc.
Sentimentul urlă, viaţa o ia la goană.
Iar sufletul stă încarcerat în ea.
*
Cred că merită un articol dedicat pe blogul acesta cel care descifrează primul enunţ!
Oare i se potriveşte eticheta de “enunţ”? Continue reading st cv ls m pc…
Umor toponimic: Ciocăneşti până te Opreşti
noiembrie 4, 2008 at 6:30 am | In De(z)legat | 20 Comments
Oricine-şi aminteşte celebrele sintagme: comicul de situaţie, comicul de limbaj, comicul de caractere, comicul de nume, fără de care nu puteam comenta O scrisoare pierdută, de exemplu.
La fel de comice sunt şi multe dintre toponime (Two Egg, You Bet, Eureka, Walet, Spies, Utopia, Angel, Enigma, Paradox etc.). Cum ar fi să asistăm la un dialog de genul:
- Where are your parents from?
- Utopia.
- And you were born in…?
- Eureka.
- And now you’re living in…?
- Paradox.
Sau în Angel. Sau Enigma. Sau Walet. Continue reading Umor toponimic: Ciocăneşti până te Opreşti…
Depinde cine zice
octombrie 21, 2008 at 6:00 am | In De(z)legat | 18 Comments
Deja în clasa a 5-a învaţă copiii schema comunicării cu emiţător / receptor / mesaj / canal; codare / decodare.
Cândva, aceste elemente se făceau în primul an de facultate, la lingvistică generală.
Când veneau străinii gârlă la noi, după ‘89, ne vorbeau de teoria comunicării, de avântul pe care l-a luat… şi ne uitam la ei… ca la felul 7, că tot ce ne spuneau suna… extra-terestru.
Nu aveam pe-atunci nici măcar telefoane publice cu care să putem suna în străinătate.
Azi…
Ei bine, introducerea de mai sus nu e decât un pretext. M-au amuzat, în fond, nişte expresii care înseamnă cu totul altceva, în funcţie de locutor, de emiţător…
Depinde cine zice:
- Mâinile la spate!
(Poliţistul?… Educatoarea?…)
- Papă!
(Mama?… Catolicul?…)
- Iubitul meu fin.
- Iubita mea fina.
(Naşul?… Naşa?… Iubita?… Iubitul?…)
Dacă-ţi zice o broască ce scrie în imagine?
(ca) La şcoală…
octombrie 7, 2008 at 9:50 pm | In De(z)legat | 42 CommentsÎn imaginea de mai jos, se văd (parţial) portretele a 4 scriitori. Vă propun să-i numiţi, iar cel care a fost cel mai rapid în a-i scrie corect, în ordine, de la stânga la dreapta, va avea un articol dedicat pe acest blog. Ştiu că premiul nu e foarte tentant, dar e din… inimă. Comentariile cu răspunsurile voastre vor fi moderate până în 8 oct., orele 22 (româneşti).
Oh, în privinţa imaginii… chiar e (ca) la şcoală!
*
Uite ce e…
septembrie 19, 2008 at 9:58 am | In De(z)legat | 22 CommentsDeci, răspunsul se află în imaginea de mai jos. Sper să o puteţi vizualiza în format mare. Dacă nu, le-o voi trimite pe mail doritorilor (are 3300 kb).
E o ocazie de a vedea mai îndeaproape ce extraordinare sunt cele închipuite şi făurite de Creatorul fără pereche.
*
*
Poza am primit-o cadou de la autorul ei şi mi-a dat permisiunea să o folosesc după cum doresc.
Mi s-a părut impresionant cum arată un mac… în “inima” lui. Periculos de frumos, ca să folosesc inspirata sintagmă a lui Camix. Frumuseţea şi pericolul sunt fraţi de cruce.
Dacă altcineva ar fi făcut jocul ăsta, aş fi răspuns că e un păianjen într-o floare. Mie aşa îmi apărea.
Sigur, toate celelalte variante au fost binevenite. Pentru că funcţia asociativă funcţionează variat. Temă cu variaţiuni. Şi e ca un fel de spectacol ad-hoc să vezi cum se înlănţuiesc asocierile în mintea diferiţilor privitori.
Mi-au plăcut toate răspunsurile şi sper că şi vouă. Toţi cei care aţi pomenit în răspuns “floare” aţi fost foarte aproape de adevăr. Iar Florentina, cu “mijlocul florii”, şi mai aproape.
Vă mulţumesc că aţi intrat în joc! Şi, mai ales, Îi mulţumesc Celui ce a plăsmuit asemenea frumuseţi (periculoase 
)!
FELICITĂRI Dianei care ne-a dat răspunsul exact! Despre Diana Dumitru nu ştiu nimic. Am aruncat o privire pe blogul ei şi voi căuta un subiect care să i se potrivească pentru articolul promis drept “premiu”.
Ce să fie?
septembrie 17, 2008 at 4:25 pm | In De(z)legat | 27 CommentsCine ghiceşte ce reprezintă imaginea de mai jos va avea un articol dedicat pe acest blog.
*
Culmea economiei
august 2, 2008 at 11:33 am | In De(z)legat | 23 CommentsTags: culmea economiei, culmi
La fel ca glumele cu blonde sau cu poliţişti, culmile sunt un fel de poante internaţionale. Şi francezii au “le comble de…”
Când mergeam la olimpiadele naţionale, la sesiunile de comunicări, în tabere, întotdeauna exista câte o seară cu cântece, poante, glume, schimb de culmi.
*
Câteva dintre preferatele mele:
CULMEA FOTBALULUI: Să dai gol şi la reluare bară.
CULMEA CURAJULUI: Să te urci pe statuia lui Lenin şi să strigi: Heil Hitler! CULMEA SUPERCURAJULUI: Să te dai jos de-acolo.
CULMEA GEOGRAFIEI: Să deschizi Porţile de Fier cu Cheile Bicazului.
CULMEA MÂNCĂRII: Să mănânci piept de pui şi să rămâi cu sutienu-n gură.
CULMEA ATLETISMULUI: Să alergi de unul singur şi să ieşi pe locul doi.
CULMEA AVIAŢIEI: Să zbori pe cerul gurii.
*
Nu de mult am auzit o culme care face sens doar pentru cei ce ştiu versetul: “De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Mt 7, 3)
CULMEA ECONOMIEI: Să te culci pe paiul din ochiul fratelui şi să te încălzeşti cu bârna din ochiul tău!
Oximoronul – împăcarea salvatoare :)
iunie 3, 2008 at 4:30 pm | In De(z)legat | 17 CommentsTags: exemple, oximoron
Schiţă de (pe) drum
mai 18, 2008 at 1:53 pm | In De(z)legat | 16 CommentsErată: Încep cu erata, fiindcă ce urmează e o fugă pe clavecin, adică aşa, ruptă în bucăţele, sacadată, tocându-ţi nervii într-un efort unificator. Efortul ascultătorului /cititorului de a aduna fragmentele laolaltă e supralicitat. Cu toate acestea: îndrăzniţi! Mâncăm o bucată (de drum) împreună! Câteva măsuri pe claviatură. Câteva mutări pe eşichier.
Sunt pe drum, vorbim când ajung.
“Când ajung” – adică unde, pe alt drum? Ajung vreodată de tot? De toate… Ajung vreodată tot?
Cine merge pe cale e călător.
Cine merge pe drum e drumeţ. Ori drumaş. (Drumeţii nu fac grevă. Drumarii, da.)
Cine merge pe potecă e potecaş.
Cine merge pe cărare e cărărău (vagabond). Sau poate merge pe şapte cărări.
Cine-arată drumul e drumător. Cine şade în drum e îndrumător!
Cu Ierusalimu-n inimă
aprilie 23, 2008 at 11:33 pm | In De(z)legat | 2 CommentsCum încape un oraş într-o inimă?
1. În poezie:
cât două aripi neţâşnite din găoace
ascuţite la bază ca un colţ de inimă
aşa se înfăţişa Ierusalimul pe harta-ţi
din care am băut pe nerăsuflate toate râurile
2. În amintire:
- În două zile am pus piciorul pe trei continente. Plecasem din America, făcusem o oprire în Europa, iar acum mă aflam în sudul Asiei. În tot acest timp, amintirea oraşului meu natal o păstram în inimă ca pe o fantomă cu care te prea obişnuieşti şi nu mai vrei să o alungi… pe care o îndrăgeşti, iar dacă ar dispărea, ţi-ar zdruncina tot echilibrul.
Exod 4, 24-26: traduttore traditore
martie 25, 2008 at 11:13 am | In De(z)legat | 11 CommentsAzi e Bunavestire pentru creştinătate. În Tibet continuă violenţele… Flacăra olimpică a fost aprinsă. Bucureştiul freamătă în apropierea summit-ului… Iar nouă ne pasă de traduceri… La vie continue!…
În versiunea Cornilescu, există un pasaj a cărui violenţă mi-a dat întotdeauna bătăi de cap. Nu că nu ar fi alte pasaje violente în Scripturi, dar aici sunt mai multe întrebări îngrămădite la un loc. Moise porneşte spre Egipt, după ce avusese viziunea cu rugul aprins care nu se mai mistuia. Noaptea, întâlnindu-l pe drum, Domnul vrea să-l omoare. Dacă tot i s-a dat o misiune, de ce să-l omoare înainte să-şi ducă misiunea la bun sfârşit?
- 24 În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare.
- 25 Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.”
- 26 Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.
de (re)ţinut minte
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu.-
de (a)mestecat
Fictiune vs Realitate
-
-
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
