lumea adam(a)ică

Am pus laolaltă câteva subiecte care au fost căutate pentru a se ajunge în lumea adam(a)ică şi aşa a ieşit o poezioară care mi-a stors zâmbete pe la colţuri de buze şi pleoape.

Exerciţiul acesta mi-a amintit de poezia dadaistă. Pe la 1914, Tristan Tzara afirma că a vrut să golească de conţinut cuvintele şi să ajungă la un sens global, nou, graţie intonaţiei şi contrastului auditiv. Cine nu-şi aminteşte celebrele lui versuri: “la chanson d’un dadaïste / qui avait dada au coeur /… / qui n’était ni gai ni triste / et aimait une bicycliste /qui n’était ni gaie ni triste / mais l’époux le jour de l’an / savait tout et dans une crise /envoya au vatican / leurs deux corps en trois valises”?

Şi mi-a mai amintit de ce se întâmpla la începutul anilor ‘90 la Geneva, cu poezia postmodernă computerizată. Dacă dadaiştii “scoteau cuvinte din căciulă” şi aşa se făcea poezia, la Geneva, experimentul făcut presupunea selectarea unui număr de cuvinte, pe care computerul le combina apoi, iar rezultatul era socotit poezie. Bineînţeles că numărul de variante de combinare era suficient de mare, iar poeţii lucrau apoi pe variante.

Inspiraţia???

Iată şi poezia mea dadaist-postmodernă! Sintagmele căutate de cititori pentru a ajunge în lumea adam(a)ică au rămas intacte, am pus doar vreo două verbe să se lege versurile unul de altul. Atâta a fost toată contribuţia mea. Să zâmbim!

*

Cum se fac aripi
Poeziile scrise de copii cu îngerul meu păzitor
Alături?

Texte de urări cu carul am căutat
Imagini cu norvegieni îmbrăcaţi
Versuri să-şi facă iubirea mea damblaua
Şi importanţa ţepilor la trandafiri
Fredonând:
Pe-o margine de zăvoi stau două blide moi

Am ascuns sub aripi mii de kilometri
Cântece pentru copii de descărcat
Să-l dăruiesc pe Alecsandri în zgomot
Şi sensul sacrificiului Anei să-l găsesc

Ţi-am spus atunci cu toată inima:
Te voi lăuda toată viaţa mea de vitamină

Şi-am auzit, poruncitoare,
Vorbe de duh de dragoste
În ultima zi a unei frunze:

Adam, ia pune mâna şi strânge rodiile!