Poevarza (3) – Cătălin Lata
octombrie 28, 2009 at 4:52 pm | In (De)gustare | 11 CommentsTags: Cătălin Lata, Ehei, interogatie, modus vivendi, poevarza, poezie, Smochin - versuri de Elisa Manta, sondeur, spargerea suprafetei
Cătălin Lata este prezent în antologia Cuvinte la schimb, vol. 2, cu un grupaj de poeme, dintre care am ales două Ehei-uri, ca să vă faceţi idee despre acest modus vivendi, pe care Cătălin Lata îl aduce înaintea lectorului său:
***
Ehei,
Nu mă mănâncă pe mine
Nici un ogar vagabond
Nici o gudă
Lăuză.
Pleoapa îmi tremură, udă.
Îmi tremură şi colţul de la buză.
Mi-i flămânzesc
Pe cei apropiaţi
Mi-i însetez
Pe-aceia de departe.
Sunt zămislit în inima ta,
Moarte,
Să nu pot fi cât
O firimitură,
Să nu astâmpăr dorul nimănui
Să nu mă ducă
Unul
Către gură.
Sunt amintirea unei răstigniri
O lovitură de ciocan
Un semn de cui
Şi nu astâmpăr dorul nimănui…
C’est génial! Păşind de-a pianul…
octombrie 9, 2009 at 4:03 pm | In (De)gustare | 5 CommentsTags: muzica sferelor pamantene, scara de pian
Scrisesem cândva cum e Păşind de-a fereastra.
Acum i-a venit rândul pianului. Vă veţi convinge, dacă urmăriţi youtube-ul. C’est génial!
Pe la 14-15 ani, atracţia era “muzica sferelor”. O vârstă numai bună pentru exerciţii de imaginaţie… Să recunoaştem: astrele, cu muzica lor sau fără…, ne atrag.
Nu numai pe noi. Câinele lui Miro “vorbeşte” cu luna… pre limba lui.
În videoclipul de mai jos, perspectiva e complet inversată. Muzica vine din “sferele” care suntem…
*
*
Poevarza (2) – Update!
septembrie 21, 2009 at 8:40 pm | In (De)gustare | 2 CommentsRăspunsul Luminiţei Urs a venit sub forma unei imagini, cu precizarea că…
poezia-i pe tot locul, în aer…
…şi în trompele elefanţilor!
*
Poevarza (2) – Luminiţa Urs
septembrie 19, 2009 at 11:46 am | In (De)gustare | 3 CommentsTags: Live, Luminita Urs, poezie, Singuratatea tatalui meu
Inaugurasem aici rubrica de poevarză.
Mi-am îndreptat acum atenţia gourmande către textele Luminiţei Urs, care, iată, “recidivează” cu poezie.
După Singurătatea tatălui meu (1997), revine cu tomul bilingv – român-francez - Live (2008), chiar dacă, recunoaşte poeta,
Vine o vreme când
Nu mai joci totul pe o singură carte
Când nu te mai baţi pentru Poezie.
Chiar aşa, nu te mai baţi pentru poezie, dar ea e acolo, curge prin artere, ţi se umfă în venele sufletului, fără a face varice, decât din acelea estetice, pe care-ţi permiţi să le laşi la vedere. Luminiţa Urs ştie că poate scrie şi cartea altuia, ca o moarte a doua, ştie că moartea e pentru cei vii, aşa că exerciţiul meu nu e altceva decât a-i reîntoarce versurile altfel… După ce le-am mâncat şi-au rămas întregi.
Live este chiar o fiertură de poezie la pas, ca şi cum lumea întreagă ar fi o bucătărie imensă, şi în toate oalele, cratiţele şi tăvile s-ar coace poeme, fiindcă orice, absolut orice e prilej de adnotare poetică: Continue reading Poevarza (2) – Luminiţa Urs…
Poevarza (1) – Călin Hera
august 14, 2009 at 10:35 pm | In (De)gustare | 7 CommentsTags: Calin Hera, campie abrupta, Pe deal, poezie
Nu m-am vindecat de poezie! Nu încă.
Aşa că pun apă la fiert, să opăresc o poevarză.
Voi lua rând pe rând frunzele şi le voi face o măruntă descriere organoleptică, instrumentală şi mai vedem noi de care.
Cum se cuvine oricărui “produs”…
Iată o poezie care nu e degeaba!
E luată de aici.
*
Pe deal
Dealul e ca o câmpie înclinată,
ca o fotografie grăbită, stricată, reparată.
E ca şi cum te-ai fi aşezat oblic pe o hârtie.
În iarba înaltă s-ar putea pierde un copil, asta se ştie.
E arsă de soare iarba ca o căpiţă de fân iminentă.
Uite livada de pruni, livada de meri, poiana cu mentă.
Faci un pas, sar cât colo zeci de lăcuste.
Sunt verzi, înfricoşătoare, dacă le studiezi, lungi şi înguste.
Se aud o grămadă de gâze, se strecoară, ţârâie, trăiesc.
Undeva e un nuc. Într-un loc – o cărare, gândesc.
Într-o parte-i o fântână cu ciutura ruptă.
Cât de înclinată ziceai că-i câmpia? E aproape abruptă.
Pre păsărească: mierla, cinteza şi pasărea liră
iulie 28, 2009 at 9:55 am | In (De)gustare | 2 CommentsTags: cantecul pasarilor, cinteza, Messiaen, mierla, pasarea lira
Ziceam că am să tac… până la vorbirea în limbi. Am vorbit în limba copiilor, iar acum las păsările să vorbească pre limba lor.
De fapt, mergând pe stradă, am auzit doi pensionari vorbind şi m-a intrigat dialogul lor:
- În fiecare dimineaţă, când răsare soarele, ascult păsările cântând.
- Da’ să ştii că ce se aude acolo la tine nu e mierlă, ci e cintezoi.
Năucitor! Nu numai că habar n-aveam cum arată cintezoiul, dar cum să deosebeşti păsările după cântecul lor?
Ştiam că Messiaen a inventat sfertotonurile ca să redea cântecul păsărilor. Iată un material care trebuie să vă placă:
*
Însă am căutat cântecul mierlei şi al cintezei, ca să realizez diferenţa dintre ele: Continue reading Pre păsărească: mierla, cinteza şi pasărea liră…
Flori(i) de magnolie
aprilie 12, 2009 at 9:45 am | In (De)gustare | 2 CommentsTags: Florii, magnolie
Personificarea şi comparaţia sunt predilecte pentru a construi metafora unei schimbări cosmice:
Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul;
se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă… (Is. 35, 1-2)
Pentru a vedea o pustie înflorind şi sărind de bucurie, e nevoie de ochii credinţei.
Şi de poezie.
Adevărul metaforei se crede.
Ne întrebam aici ce se va întâmpla cu magnoliile, înmugurite fără timp la sfârşit de noiembrie. Continue reading Flori(i) de magnolie…
Cu gondola printre parfumuri
martie 20, 2009 at 7:47 am | In (De)gustare | 23 CommentsAcest exerciţiu sinestezic şi hedonist a survenit spontan şi năucitor. N-are a face cu publicitatea. El a izbucnit sărbătoreşte, ca această zi specială!!!
O plimbare spontană pe Escada, cum se sărută lumina cu pământul în zorii zilei. 
O alergare sprinţară de copilă, ce arde de nerăbdare să-i spună bunicului la ureche că a găsit o comoară sub cireşul din grădină.
Există aici ceva din agilitatea căprioarei care fentează alicele ţâşnite din puşca vânătorului.
Există şi ceva din repeziciunea cascadei în terase, îmbrăţisând fără ruşine trupul fecioarei.
Cu Escada, adulmecăm mireasma săltăreaţă a dumbravei minunate şi adunăm bucheţele de flori pentru coroniţa de premiul I. E mireasma care cocoloşeşte visarea.
E o joacă de-a v-aţi ascunselea în ritm de dans slavon, printre copacii pădurii drepţi, ca la onor, când pajul aleargă după fata frumoasă, bucuros că îi aude rochia prinzându-se între puieţi. Continue reading Cu gondola printre parfumuri…
Cât ţine (în)minunarea?
martie 14, 2009 at 9:26 pm | In (De)gustare | 21 CommentsDupă ce-ai terminat de înghiţit, cum să mai găseşti în farfurie totul intact? Poate aşa se-ntâmplă doar cu revelaţia. O mănânci, şi e tot acolo. Cât ţine minunarea în faţa ei?
Cât ţine emoţia? Ce fel de emoţie?
*
Când am ascultat prima dată Requiem-ul lui Mozart, n-am putut schimba placa vreme de două săptămâni încheiate. Pe repeat, la nesfârşit, exasperând pe oricine prin preajmă. Am scris poezii şi m-am rugat. Două săptămâni, niciun alt fel de altă muzică nu şi-a găsit calea spre mine, ca şi cum fiecare sunet al Requiem-ului trebuia mâncat separat, cu migală, înghiţit cu încetinitorul pentru a-i simţi gustul deplin. Un soi de ritual devorator. Şi devorant. Continue reading Cât ţine (în)minunarea?…
o nins oare
februarie 18, 2009 at 11:55 pm | In (De)gustare | 6 Commentsde luat cu condimentul acesta sonor

(de-)Apus
februarie 6, 2009 at 7:25 pm | In (De)gustare | 24 Comments
*
Apusul luminează bizar ferestrele Seminarului Teologic şi ale Spitalului de nebuni.
Mă opreşte din drum această combinaţie bizară.
Dispunerea geometrică a clădirilor permite luminii solare o anumită reflexie, ispititoare şi respingătoare en même temps.
Am sentimentul că în această dispunere mişcată a luminii pe ferestre se prinde sensul devenirii eterne.
Un astfel de moment de bonheur este sortit exclusiv memoriei mele, fiindcă nu poate fi redat cu niciun fel de mijloace vizuale, oricât de sofisticate ar fi.
Chiar acum, Dumnezeu mă iubeşte, cum îi iubeşte şi pe popi, şi pe nebuni.
(jurnal de) Zbrr!
decembrie 26, 2008 at 1:14 pm | In (De)gustare | 25 CommentsZborul e una dintre obsesiile comune tuturor humanoizilor.
Încă de la grădiniţă:
Pe zăpadă zboară, zboară
Cling, cling, cling o sănioară…
Sau de la şcoală:
Pupăza zbrr! pe-o dugheană… - interjecţie predicativă.
Şi până la moarte:
Timpul zboară, zboară
dar ce îl măsoară?
Zbor cu balonul sau
Zbor deasupra unui cuib de cuci sau
zbor în 11 septembrie 2001 sau
nu mai zbor.
Cel mai de dorit acum, ca de nou început, ar fi, totuşi, zborul serafimului din Isaia 6, 6:
Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
Aşa să fie.
Cu cântec.
Călător(ind) heruvimic cu Angelus Silesius
iulie 26, 2008 at 10:20 am | In (De)gustare | 14 Comments
Apărută în română la Humanitas, în traducerea Ioanei Pârvulescu, cartea lui Angelus Silesius, Călătorul heruvimic, ori “Vorbe de duh şi încheieri în rime întru contemplaţia divină călăuzitoare”, destinate “iubitorilor teologiei secrete şi vieţii contemplative întru duhovnicească desfătare” este o reală încântare şi o provocare.
Este o provocare pentru că nu poţi să nu te uimeşti în faţa acestor oameni care fac din contemplarea Dumnezeirii scopul vieţii:
“Al Său
întru necontenită tânjire
de a-L privi
Oricând muritorul
Johannes Angelus”
Pentru Angelus Silesius, este prea puţin să vadă îngerii. Tânjeşte cu toată fiinţa să vadă Dumnezeirea. Aruncând o privire în precuvântarea pentru cititori, am văzut că întâia carte a fost scrisă în 4 zile, “fără gând pregătitor şi fără anevoioasă precumpănire apoi”. Oare nu se cheamă asta inspiraţie?
Iată mai mai jos câteva stihuri întru delectare:
Continue reading Călător(ind) heruvimic cu Angelus Silesius…
Am primit o declaraţie…
mai 8, 2008 at 3:16 pm | In (De)gustare | 10 Comments…şi-o dau mai departe pe proprie răspundere.
Unii au zis că-i banc sec.
Alţii că-i scurtă şi la obiect.
Alţii că-i răsuflată. (De parcă ar fi fost cu gaz. Sau gaze.
. Iar îmi amintesc de studenţii ăia care au scris că i-au gazat pe turişti la hotel, în loc să-i cazeze).
Şi încă unii au zis că-i o prostie.
Şi încă alţii că nu-i originală.
Pentru că toţi s-au deprins cu de-clişeizarea. Şi-s deştepţi şi declară (pe proprie răspundere) muuult mai poetic.
Dar nimeni nu L-a întrecut până acum:
Te iubesc cu o iubire veşnică. De aceea îţi păstrez bunătatea Mea.
Rod(n)icind Flori(i)le
aprilie 20, 2008 at 7:54 am | In (De)gustare | 38 CommentsAşa arată rod(n)ica mea Primăvară!
Mi-am mutat încet obiectivul aparatului dinspre terestru spre celest.
În prima imagine, aproape m-a uimit curgerea culorilor. Ca şi cum de la deal până acasă, copacii, iarba şi gardul s-au aqua-relizat.
În a doua imagine, incandescenţa solară vine dinspre pământul tridimensional/t.
Urmează în a treia imagine o simfonie a magnoliilor printre care se întrevăd “apucături” de cer.
Şi, în fine, florile înCRUCişatE! După ce calci pe ramuri de finici eşti atârnat pe trunchi! De lemn… Oricum, după cruce, e cer deplin. Pur şi simplu Cer.
Click pentru imagine mărită!
*
Pe pisc cu-n pix în plisc
aprilie 7, 2008 at 1:06 pm | In (De)gustare | 17 Comments
Deşi în engleză există substantivul compus tongue-twister, în franceză există virelangue, în italiană sciolilingua şi altele, of course, în alte limbi, în română avem doar parafraze de genul: încurcături / îmbârligături / sclinteli de limbă. Şi-am mai auzit şi expresia: fractură de limbă. Asta mi s-a părut tare.
Când eram mici, le învăţam pe de rost doar ca să-i uimim sau să-i chinuim pe alţii. Îi puneam să repete repede după noi, aşa că ieşeau tot felul de ciudăţenii (şi înjurături, printre altele). Pe-atunci, nu ne-am gândit că ar fi exerciţii de dicţie, nici nu ne-ar fi trecut prin cap că ar putea fi teste antispionaj, aşa cum se spune că făceau pandurii lui Tudor Vladimirescu pentru a-i identifica pe spionii greci sau turci care nu puteau pronunţa bine în română: Retevei de tei pe mirişte de mei.
Iată câteva încurcături de limbă pe care mi le amintesc de când eram copil şi altele învăţate mai târziu:
*Domnule dudar, dă-mi două dude dulci din dudul dumitale de dincolo de Dunăre!
*Florica Firea, fata fostului fochist Fănică Florea face fasole fiartă fără foc, fără fum, fiindcă focul face fum.
sex sex sex
aprilie 4, 2008 at 9:51 am | In (De)gustare | 47 CommentsMotto: Babelul e în fiecare dintre noi. Turnul Babel a fost construit în văzul tuturor, în afară. Încurcarea limbilor l-a mutat înăuntrul nostru.
“There is something terribly wrong with a culture inebriated by noise and gregariousness.” (Georg Steiner)
unus, a, um
duo, e, o
tres, ia
quattuor
quinque
sex
septem
octo
novem
decem
1. SEX
CEI ŞASE BURGHEZI AI LUI RODIN: Les Bourgeois de Calais
Povestea burghezilor n-a fost atât de simplă. Rodin şi-a început sculptura în 1884 şi a terminat-o în 1889, însă discuţiile pe marginea figurilor care compuneau grupul statuar şi tergiversarea financiară – cei care l-au angajat pe Rodin pentru această lucrare au refuzat la un moment dat să o mai finanţeze – au făcut ca abia în 1895 să fie plasat la locul lui monumentul.
Dar din dar: Sclipiri de înţelepciune iudaică
decembrie 29, 2007 at 10:27 am | In (De)gustare, De (la) prieteni | 3 CommentsUn alt dar primit de Crăciun este cartea Petites étincelles de sagesse juive, despre care v-am mai spus aici, pe când primisem doar câteva mici “sclipiri”, pe net. Acum am sub ochi cartea, pe care am parcurs-o aproape în întregime, fiindcă e şi savuroasă, şi de actualitate. Am tradus pentru voi câteva din apoftegmele hasidice şi sper să vă prindă bine.
În prefaţa cărţii, Victor Malka spune că “dintotdeauna, comentarea textului biblic a fost ’sportul’ preferat şi marea vocaţie a evreilor, o ocupaţie la care îi îndeamnă în mod constant înţelepţii lor”. El mai vorbeşte şi de cele două aspecte ale lecturii şi interpretării: pshat, care se referă la accepţiile imediate, evidente, a merge direct la esenţă pe cea mai simplă cale şi drash, care presupune ancheta, cercetarea, care solicită o interpretare subiectivă.
Şi acum, să ne delectăm împreună:
1. „Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi” (Exod 22, 30). Rabinul Mendel de Kotzk explică aşa acest verset: „Dumnezeu le cere oamenilor să-şi sfinţească faptele lor omeneşti: iată în adevăr sfinţenia pe care El le-o cere. El nu vrea ca noi să fim îngeri: are destui în cer!”
2. Când era copil, Neftali din Ropshitz aude într-o zi:
Continue reading Dar din dar: Sclipiri de înţelepciune iudaică…
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.





