Băieţii nu sunt suficient de buni fără fete

La lectura unui astfel de articol, nu se potriveşte indiferenţa. Într-o primă fază, a urmat revolta. Pentru că, la lista lui James Dobson “băieţii sunt mai buni decât fetele”, se zice: “Eu cred că are dreptate”. Dincolo de lipsa de construcţie a articolului, dincolo de pripeală - dovedită şi prin faptul că s-a revenit cu un articol care afirmă chiar din titlu contrariul: Fetele sunt mai bune decât băieţii, iar apoi cu un alt articol conciliant, e nepotrivit, zicem noi, ca un lider spiritual să facă astfel de afirmaţii, că băieţii sunt mai buni, având în vedere că turma sa este de ambe sexe… (precum Curierul).

(in)cultură tip cancan

Să spunem de la bun început că nu e vorba de dansul francez, rezervat fetelor, ce-şi ridică rochiile vaporoase şi dantelate în cap, etalându-şi fără reţinere les cullottes, mutat de pe scenă în stradă, pictat în multe nuanţe de Toulouse-Lautrec, Picasso ori Seurat, înfierat de morala tradiţională. Cu toate că şi acest dans grăieşte despre răsturnări paradigmatice şi scandal.

E vorba despre deformarea informaţiei potrivit unui mecanism cancanesc, de altfel uşor şi la îndemână, pentru care nu-ţi trebuie mulţi neuroni.

În numărul din 5 iunie 08 al ziarului “Cancan”, un titlu aruncat cu generozitate pe prima pagină era “Preoteasa topless”. Subtitlul, scris cu litere mici, preciza că e vorba de o absolventă a unui liceu teologic.

Acum, nu doar că una dintre definiţiile cancanului, alături de bârfă este aceea de vorbă calomnioasă, or ştim că pentru calomnie există pedepse legiferate, dar presa de scandal poate practica acest tip de de(zin)formare a cititorilor, fără a exista urmări. Ceea ce ne face să ne gândim la Hannah Arendt şi la invocarea absenţei autorităţii în societatea zilelor noastre, dar şi la caragialiana lume-lume de acum două secole, în care totul funcţionează pe dos ori este exacerbat: simţ enorm şi văz monstruos.

Pentru noi, o astfel de societate nu este diferită de cea descrisă în termeni scripturali astfel: “Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui!” (Is 65, 2)

Nu trebuie să cauţi intenţionat acest tip de publicaţie, ajunge să stai lângă un chioşc sau lângă o tarabă de ziare şi să îţi sară în ochi astfel de titluri.

Mecanismul cancanesc de deformare pomenit mai sus cuprinde, în acest exemplu, cel puţin trei aspecte:

Trata(men)t de greaţă

Greaţa a ajuns la fel de comună ca pâinea. Unii se descurcă cu emetiralul, alţii se rezumă la constatarea disconfortului digestiv, iar alţii n-au nicio greaţă.

Iniţial, mi-am zis că “Hristos a înviat!” se potriveşte în orice zi a anului, deci nu e neapărat nevoie de simultaneizarea cu momentul. Plus că ceilalţi - “mai puţin (drept)credincioşi” - se salutaseră aşa cu o lună înainte. Mă gândeam că moartea unora durează mai mult de “trei zile şi trei nopţi”, deşi nu ştiu cum iese socoteala în matematica învierii. Orice-aş face, tot 2 nopţi ies la socoteală. Dar nu-mi bat capul cu asta.

Chestiunea e că s-a prelungit ruptul perdelei, moartea macului, din motive de… greaţă. Nu, nu e vreo sarcină pe rol, nici friptura de miel nu-i de vină, nici măcar sondaj-ul/-ele care-ţi întorc stomacul pe dos. N-or mai pocnit reactoarele nucleare, nici nu s-a contaminat apa de la robinet.

Şi nu-i de incriminat nici foaia scrisă de caiet, băltind sartrian.

Zice-se că şi de la depresie poţi da în greaţă. Iată despre greaţă şi vomă pe înţelesul tuturor. Dar nici depresia nu-i la mijloc, bat-o vina!

ProTv la priveghiul gramaticii

Iată cum scrie cu litere mari, să “înveţe” toată naţiunea că

Sabin Bălaşa a fost PRIVEGHIAT.

*

*

Errare humanum est. Ştim refrenul. Aici e vorba de “modele” pentru un maaaaaaaare număr de oameni. Despre “modele” vs “manipulare”, poate, altădată.

Ştirea de la ProTv a durat minute în şir. Nu s-a corectat acel PRIVEGHIAT în PRIVEGHEAT, cum s-a întâmplat odată o astfel de corectare la Antena 3 - de la un minut la altul, REÂNCEP a fost modificat în REÎNCEP.

Verbul a priveghea are participiul privegheat. După cum a veghea are participiul vegheat. Nu vi s-ar părea neromâneşte veghiat? Mie da…

Azi am mai văzut o reclamă la Eximtur - din păcate, nu am găsit pe net imaginea - în care apare, tot cu majuscule, CREAZĂ în loc de CREEAZĂ!

Eu zic că ne ducem de râpă sub toate formele în ţara asta! Ne autoexecutăm inclusiv lingvistic!

Să se aplice regulamentul! - Adrian Ilie

Da, asta înseamnă JOC! Înseamnă că există un SET DE REGULI, pe care jucătorii - din teren, din arenă, din bazinul de apă, de pe pista de alergare, de la mesele de joc le CUNOSC, iar cei care sunt în afara terenului, respectiv a spaţiului de joc, le RECUNOSC.

Dacă nu ar exista această cunoaştere a regulilor şi re-cunoaştere a lor, jocul s-ar invalida. Când la şah, unul caută să mute calul în formă de U, nu în formă de L, sau socoteşte 4 pătrăţele pentru L, nu 3, cum e REGULA, JOCUL ÎNCETEAZĂ, se desfiinţează. Despre cel care nu respectă regulile, despre cel care trişează, se spune că e stricător de joc!

Ce s-a întâmplat la meciul Rapid - Steaua din 20 martie 2008 a fost tocmai o încălcare a regulilor, care a dus la desfiinţarea jocului. Dacă jucătorii au un set de reguli pe care le respectă pe teren, şi spectatorii din tribune trebuie să respecte regulile care le revin lor. Nerespectarea acestora a dus la oprirea jocului.

Dacă te cheamă Rău(făcător), n-ai ce lucra în justiţie! Şi dacă eşti darul lui Dumnezeu, să nu primeşti darul Mâniei!

Imaginea de mai sus e insolită, pentru că mai greu te-ai adresa unui reprezentant al justiţiei dacă îl cheamă RĂUFĂCĂTORUL - fr. malfaisant = răufăcător.

Te-aştepţi ca în justiţie să lucreze domnii Bun, Bine, Corect, Drept, Cumsecuvine, Cinstit, Cumsecade, Adevăr etc. şi doamnele Nepărtinire, Ireproşabila, Echitate, Integritate, Incoruptibila, Justa etc.

Şi dacă accepţi un premiu, nu te-apuci să cauţi în dicţionarul de greacă ce înseamnă thymos, cum nu ai medita dacă lithos e piatra din capul unghiului sau piatra de moară care te trage la fund. Sau piatra care-ţi sparge ţeasta. Sau piatra lui David în ochiul lui Goliat.

De ce ne consideră Vindecătoru ipocriţi pe cei care am acceptat premiile Thymos? Citatul de mai jos se referă la cei care au acceptat premiile?

“Unora le va fi greu să înţeleagă ce asemănare există între gunoiul aruncat în curtea bisericii mele în această dimineaţă şi cadourile pe care ei le primesc cu ipocrită mirare, dar vreau să dezluşească deosebirea, faptul că noi ducem mizeriile acelea acolo unde le e locul. În nici un caz acasă!”

Calul Bălan, Sf. Nicolae şi “la sainte gifle”

Dacă tot veni Sarkozy, despre care una dintre colegele mele spune că este irezistibil “charmant” - iar noi spunem mai departe de gustibus… - dacă tot a venit în vizită, aşadar, am decis să supun atenţiei un material difuzat de curând în Franţa, pe care îl găsiţi aici:

Mărturia unui profesor care a pălmuit un elev

Pentru cei care nu staţi bine cu franceza, să vă spun pe scurt despre ce e vorba. Un profesor francez a pălmuit un elev de clasa a 6-a care l-a insultat. A fost ţinut în arest pentru o noapte, iar procesul va continua, profesorul fiind acuzat de acte de violenţă împotriva minorilor. În mărturia din materialul de mai sus, el afirmă că felul în care este tratat pentru că a dat o palmă (fr. gifle): ţinerea în arest, luarea amprentelor, probe de ADN, i se pare cu totul disproporţional faţă de fapta incriminată.

În acest context, pălmuirea rimează cu nuiaua despre a cărei aplicare antemergătorii noştri nu aveau o părere atât de incriminatoare. Cine nu-şi mai aminteşte de Calul Bălan şi de Sf. Nicolae - “făcătorul de vânătăi” din Amintirile lui Creangă? Dar nici unii terapeuţi de azi nu au o părere atât de proastă despre violenţă, de vreme ce încasează bani serioşi pentru o şedinţă de bătaie cu nuiaua: 82 de euro şedinţa.

Kusturica - mistificarea demistificării?

O înmormântare, după înţelesul tradiţional, este înhumarea unui trup din care viaţa s-a dus. De regulă, înmormântarea se derulează conform unui ritual pe care comunitatea îl (re-)cunoaşte.

Dust to dust, ashes to ashes! (În paranteză fie spus, am citit motto-ul într-un context publicitar. Reclamă la ce credeţi? …la aspiratoare.)

Înainte de a trece la o altfel de înmormântare, să ne mai amintim de semnificaţia expresiei “mut ca un mormânt”. Tăcerea, muţenia, sunt în acest context, al nefiinţei, semne ale neputinţei noastre de înţelegere şi exprimare a ceea ce ne depăşeşte definitiv. Nu “mut ca o lebădă” (Blaga), ci “mut orice mormânt” (Macedonski).

Emir Kusturica a avut o idee cu totul artistică, să recunoaştem, când a purces la înmormântarea celui mai prost film al lumii. A făcut acest lucru în cadrul Festivalului de Film şi Muzică “Küstendorf”.

Dacă suntem relativ obişnuiţi, încă din secolul trecut, cu exerciţiul demistificării, iată că acum suntem în faţa unui scenariu cu dublă bătaie: în sicriu, în loc de trupul neînsufleţit, sunt aşezate rolele filmului. Regulile tradiţional acceptate sunt violentate. Demistificarea e la ea acasă.

Paradoxal, în jurul sicriului nu se află apropiaţii fiinţei trecute în nefiinţă. Dar ritualul tradiţional religios este urmărit “pas cu pas”, bocitoarele jelesc, fără să le doară - un exerciţiu spectacular, exteriorizat… Preotul oficiază slujba. Demistificarea este dublată de un efort mistificator:

Video Küstendorf

Să resemnantizăm zicala: dust to dust, “filmul s-a reîntors în film”. Evenimentul înmormântării, cu toate momentele sale, a fost imortalizat pe peliculă.

Să resemantizăm muţenia: “mut ca un mormânt”… rolele îngropate vor “amuţi” până le va dezgropa cineva. Atunci vor grăi din nou. Iar copiile lor nu se vor opri din bolboroseală…

Toată această ceremonie (de)ceremonializată, absurd simbolică, ne face să ne întrebăm: ce le vom spune copiilor noştri când vor vrea să-şi înmormânteze primul desen nereuşit cu preot şi bocitoare?

Învăţaţi-i să păzească TOT ce v-am poruncit!

Şi erau tot 12…

Cu ocazia concertelor de colinde, am ajuns prin diferite catedrale, biserici, locaţii culturale… Am sesizat că, în unele catedrale, există foarte multă agitaţie în timpul slujbei. Puţini sunt cei care stau aşezaţi şi ascultă de la cap la coadă slujba. Mulţi sunt cei care vin doar să aprindă câte-o lumânare… E un permanent du-te vino. Acolo, unde se vând lumânările, e chiar îmbulzeală şi… Ne-am amintit de scena alungării vânzătorilor din Templu… Totuşi, e multă lume, e limpede! Oamenii au măcar o fărâmă de simţământ religios.

Dar ne-am oprit mai îndelung asupra celor lângă care am petrecut mai mult timp la slujbă. Tipologiile nu sunt niciodată complete. Am făcut, aşadar, o schiţă. Şi erau tot 12…

1. Entuziastul. Stă cu urechile ciulite să prindă tot ce se spune. Priveşte doar în faţă, nu se concentrează la cei din jurul lui, cu excepţia situaţiilor în care distragerea atenţiei este foarte intensă. Participă la tot ce se întâmplă, trăieşte tot… Este ascultătorul dedicat prin excelenţă. Pentru el, mesajul are o semnificaţie directă, care se asumă pe măsură ce mesajul se transmite. Nu dă semne de oboseală. E prezent ochi şi urechi de la început până la sfârşit.

2. Plictisitul. Ascultă ce se spune şi expresia feţei lui trădează lehamitea, plictisul. “Alte voci, aceeaşi piesă / Alte guri, aceeaşi gamă”. Totuşi, stă acolo, nu se evaporă. Ascultă până la capăt. În prezenţa lui, se citeşte un sentiment de obligativitate. E acolo pentru că trebuie sau pentru că i s-a cerut să fie acolo. Nu i se spune nimic nou sau cel puţin aşa lasă să se vadă.

Meniul WORDPRESS în română - CORECTURI NECESARE şi SUGESTII

1. Consecvenţă în FOLOSIREA CARACTERELOR ROMÂNEŞTI: ă, â, î, ş, ţ.

Există comenzi în care sunt folosite diacriticele şi comenzi în care nu sunt folosite:

2. Consecvenţă în FOLOSIREA GRAFIEI ROMÂNEŞTI PENTRU COMENZI, adică, în limba română, nu se folosesc majusculele pentru iniţiale, cum se întâmplă cu titlurile din engleză.

Prin urmare, avem:

Scrie o pagină - aşa DA!

Salvează şi Continuă Editarea - aşa NU!

3. Consecvenţă în FOLOSIREA TERMENILOR ÎN ROMÂNĂ. De exemplu, pentru POST(S), din engleză, avem articole, dar şi comunicate. Pe pagina cu “Statistica”, există rubrica:

Propunem, de asemenea, scrierea: blogul, blogurile, blogului, blogurilor. Avem pe aceeaşi pagină linkuri externe, fără cratimă. Dar, pe pagina “Blogroll”:

Limba noastră tăietoare…

Pe acest blog nu se face politică.

Pe acest blog, ne interesează în schimb cum folosesc unii şi alţii limba română. De exemplu, cei care traduc meniul WordPress în limba română sunt de o inconsecvenţă crasă. Dar, revenim într-un post viitor asupra acestora. “Post”, “postare”, “comunicat”, “articol”. Hm. Ce rămâne?

Dar n-am putut trece cu vederea - cu auzul mai bine zis - peste afirmaţia caraghiosâlcă a lui Funar. Citiţi şi spuneţi voi dacă nu e de vină! Demenţial.

“Aş dori de asemenea să li se spună colegilor prezenţi ce li se taie celor absenţi!”

……………………………….

……………………………….

……………………………….

Indemnizaţia… evident!

Ce se mai împinge la noi?

Eram cu o caravană de 5 microbuze cu străini veniţi în ţară şi, într-o intersecţie, semaforizată de altfel, nu se mai înainta pe sensul pe care ne aflam. Ne-am încărcat bateriile cu răbdare, microbuzele aveau între ele o staţie de transmisie şi puteam comunica între noi, am început să spunem bancuri, ei să comenteze că în România se poate orice etc. etc.

Într-un târziu, reuşim să înaintăm centimetru cu centimetru. Au trecut  toate cele 5 microbuze pe cealaltă bandă a sensului de mers, pentru că pe ea se înainta cât de cât. După vreo 45 de minute, ajungem la semafor, în acea maaare intersecţie din acel maaaaaaaare oraş şi, ce ne văd ochii?

Un autobuz de regie locală de transport bloca intersecţia pentru că… exact acolo i s-a năzărit să nu mai pornească. Ziceţi şi voi ce toane au autobuzele astea!

În fine, nu doar că nu mai pornea, dar, toţi călătorii, “vajnici pionieri”, coborâseră să împingă nătăfleţul de autobuz, încăpăţânat nevoie mare…

La noi se-mpinge la greu! Cui nu i se face dor de ţara asta dacă e plecat de multă vreme?

Je t’aime bien, mon pays! Roumanie, ma chérie!

…la 3 absenţe… în absenţa mea… nu intraţi în examen!

Ei, ei… Ehei!… ehehei!

Spuneţi-mi vreun student care n-a auzit măcar o dată că la 3 (sau x) absenţe nu e primit în examen!

Nişte studenţi “cârcotaşi” mi-au amintit recent de o celebră zicală despre ţara tuturor posibilităţilor.

Întrebarea care s-a ridicat a fost: “Dacă profesorul nu ajunge la curs în 15 minute, suntem obligaţi să îl aşteptăm?”

Hm. Cum stau lucrurile cu sfertul academic la modul “legal”?

- Profesorul a venit la jumătatea orei… în a 2-a oră de curs (cursul fiind de 2 ore), şi a făcut prezenţa.

Evident că nu mă lasă rece astfel de “practici”. Cer detalii.

- Poate uită de noi. Are prea multe pe cap. Ştiţi… dacă lucrează şi… acolo, uită de noi.

Le-am spus că, în funcţie de “ticurile” profesorilor, să aştepte o jumătate de oră… apoi mi se pare normal să plece.

- Dar vine la jumătatea orei a doua şi face prezenţa. (Dacă e un amfiteatru de studenţi, figurez-vous că din cele 2 ore de curs, care încep în ultima jumătate de oră, încă 10 minute se duc cu prezenţa.)

- Am cumpărat cartea dânsului, avem cursul tipărit, dar la curs vine doar când e pe gătate… şi face prezenţa. Dacă avem 3 absenţe, nu ne primeşte în examen!

………………………………………………………………………………………………….

Ce le-aţi răspunde voi studenţilor?

Critică la Chris(ticul) cânt participant la Battle of Songs

Am aflat de pe site-ul Ştiri creştine de participarea lui Chris (Cristian Muraru) la concursul internaţional de tinere talente Battle of Songs.

Am accesat piesa Drumul meu prin noapte cu care participă Chris în competiţie şi… nu mică mi-a fost surpriza de a descoperi o piesă mediocră, o piesă-atelier (eventual), o piesă care nu mi-a dat niciun fel de imbold de a o mai asculta o dată.

Biblia interzisă la Jocurile Olimpice 2008

În urmă cu câtva timp, purtătorul de cuvânt al FIFA, Andreas Herren, a explicat că “ceea ce este de valoare şi sfânt pentru unii poate însemna pentru alţii o provocare”, motivând astfel intenţia FIFA de a interzice mesajele şi simbolurile religioase pe terenul de fotbal. Tricoul pe care Kaka îl afişa, mărturisindu-şi credinţa în Isus, ori rugăciunile făcute înainte de meci sau înainte de executarea loviturilor de pedeapsă nu mai au ce căuta pe terenurile de fotbal.

La Jocurile Olimpice din China, 2008, în Satul Olimpic, vor fi interzise, pe lângă alte arme, pistoale, cuţite, substanţe radioactive etc. şi… Bibliile. Vezi aici.

Da, Biblia e o armă. O sabie cu două tăişuri. Săbierii ştiu.

Minutul de cârcoteală la Antena 3

La 9.06, subiectul ştirii, scris cu majuscule:

REÂNCEP CĂUTĂRILE.

La 9.07:

REÎNCEP CĂUTĂRILE.

Academia-i de vină!

Mioriţa şi Meşterul Manole au nevoie de o altfel de lectură

Acest post se datorează consternării pricinuite de postul Mioriţă laie, laie bucălaie…. Iată un citat din acest post: “Mioriţa este la fel de greu de priceput pentru o minte întinsă pe Scripturi, ca şi altă mare gogonată, altă mîndrie a neamului, balada Meşterului Manole, meşter care-şi îngroapă nevasta gravidă. Altă dată despre asta, că ajunge o monstruozitate o dată!”

Pur şi simplu e o privire reducţionistă şi cât se poate de “politică”. Faptul că românii sunt balcanici au afirmat-o şi alţii, şi cu suficiente argumente. De ce trebuie să desfiinţăm literatura? Ca să demonstrăm ce? Că e imorală? Şi în viaţă avem exemple suficiente de imoralitate şi alegem să nu facem ca persoanele care trăiesc imoral. Avem distanţa discernământului. Literatura are o funcţie formativă. Ca să ne apropiem de operele literare, avem la dispoziţie un instrumentar şi aşa ne vom apropia de ele. Altfel încurcăm borcanele. Aşa cum în Scripturi găsim numeroase exemple de imoralitate şi nu le urmăm, tot aşa, în literatură există suficiente contraexemple, faţă de care vom păstra distanţa discernământului.

Limba noastră-i o comoară?

De-ar fi aşa… Dar nu e. O comoară este păstrată cu grijă, ferită de stricăciuni.

UNDE SE MAI SCRIE CORECT ÎN LIMBA ROMÂNĂ?

1. Limba română este supusă stricăciunilor de multe feluri. În orice club internet ai intra, aruncând o privire asupra monitoarelor, îţi vine să-ţi faci cruce:

“mg aksa /nashpa, m-ai stai / nu, k iar ma cert cu dady / trimitemi poza cu Roxy / nu sh ceti fac.. lasa-ma să plec / dute dr… / bin, te tzuc / i pup u2″