Morţii vii la Antena 3
octombrie 26, 2009 at 10:40 am | In De vină | 7 CommentsTags: Antena 3, Dealul Mitropoliei, moaste, mortii vii, Patriarhie, pelerini, Procesiunea Calea sfintilor, Sfantul Dimitrie cel Nou, Sfantul Vasile cel Mare
Document video nu am găsit, însă, cum reacţionez din reflex (profesional) la structurile lingvistice în limba maternă, iar m-am “minunat” ascultând glasul din ceaţă al reporterului de la Antena 3, care relata în 24 oct. 09, momentele sărbătoririi Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului.
Era înainte de începerea procesiunii Calea Sfinţilor. Pentru că moaştele Sfântului Vasile cel Mare urmau să fie întâmpinate de pelerini, reporterul transformă subiectul moaştele, în Sfântul…, (săvârşind un miracol, doar prin cuvinte) şi îi informează pe telespectatori:
Sfântul Vasile cel Mare este aşteptat în acest moment să ajungă la Patriarhie şi să înceapă procesiunea.
Bine că nu s-a supărat Patriarhul, că el ştia că-i va reveni onoarea slujirii, în calitate de… viu!
Morţii cu morţii, viii cu viii, şi la lumânări…
Morţii vii să bântuie televiziunile!
Sau minţile în ceaţă ale reporterilor…
Hybris tragi(comi)c sau libertatea impusă
octombrie 16, 2009 at 1:33 pm | In De vină | 24 CommentsTags: Alin Cristea, Caragiale, excesul, hybris, libertatea cititorului, lipsa masurii, publicarea informatiilor personale
Între lipsa de măsură a eroului tragic grec şi lipsa de măsură a personajului caragialian, distanţa nu mai pare de netrecut…
Dacă vă deranjează faptul că România Evanghelică nu exagerează, pe mine nu. (Alin Cristea)
Hybris-ul, pentru eroul grec, constă în vina de a căuta să depăşească ceea ce îi fusese hotărât de Soartă, o lipsă a măsurii care atrăgea pedeapsa zeilor, pe când în societatea “fără prinţipuri” descrisă de Caragiale, lipsa de măsură e vizibilă mai mult dinafară, decât dinăuntru, unde scopul scuză toate mijloacele.
Într-un fel, gestul de a posta o corespondenţă personală e un gest caragialesc. Sigur că la Caragiale se face haz de scrisoricile (de amor) pierdute, regăsite, iar pierdute, iar regăsite etc., dar e şi ceva tragic într-o astfel de lume pe dos, în care scrisoricile nu sunt obiecte de… cultură, ci obiecte de şantaj.
Aici: între hybris-ul tragic şi cel comic, aşez eu lucrurile în ce-l priveşte pe Alin Cristea. E o lipsă de măsură, oricum! Mă voi referi doar la partea mea de interacţiune cu Alin Cristea, însă, în ce priveşte libertatea cititorului, am realizat că analiza pe cazuri concrete ar putea fi de folos. Voi folosi termenul hybris ca sinonim pentru “vină” (în general), precizând de la bun început că îmi asum şi eu hybris-ul de a-i răspunde lui Alin Cristea: Continue reading Hybris tragi(comi)c sau libertatea impusă…
Corespondenţii îşi scriu unul altuia “pre taină”
octombrie 5, 2009 at 12:11 am | In De vină | 43 CommentsTags: corespondenta privata, publicarea informatiilor personale
Am citit deunăzi într-un dicţionar al lui Dimitrie Cantemir cum definea corespondenţii.
Am să revin curând la acest dicţionar, iau acum definiţia lui ca punct de pornire.
corespondenţii
(lăt.) Unul cu altul pre taină răspunsuri a avea.
Sună anacronic să-i consider pe Alin Cristea şi Marius Cruceru corespondenţi în temeiul acestei definiţii?
Mai degrabă, anacronismul vine din atitudinea unuia, care a sărit peste “pre taină”.
Chiar dacă se vor pune etichete de genul: “vrei trafic”, chiar dacă unii au reclamat că nu se ia atitudine, deşi am luat, s-au adunat nişte întrebări, pe care le consider necesare, de vreme ce totul e “la vedere”, nu “pre taină”. Continue reading Corespondenţii îşi scriu unul altuia “pre taină”…
In/mal/con/de/formatori
septembrie 14, 2009 at 11:04 pm | In De vină | 22 CommentsDin jocul de cuvinte din titlu lipseşte re-formatorul. Cele de mai jos nu au de-a face cu vreo reformă.
Plus că “malformator” nu există, deşi există malformaţi(i).
Iar conformator înseamnă cu totul altceva decât cel care se conformează sau cel care formează împreună cu un altul. “Conformatorul” este unealta folosită de pălărier pentru a lua forma şi dimensiunile capului cuiva. Alea măcar sunt la vedere. Măsurabile. Cum ar fi să măsori mintea cuiva? Nu creierul. Pur şi simplu mintea?
Am scris articolul De scripca mută, gândindu-mă că mai bună e tăcerea când alţii discută discuţii. Dar, care este, de fapt, miza? Miza e informaţia? Cea care poate fi conform(at)ă, deformată, malformată?
Voi prezenta mai jos două situaţii de informaţie care circulă prost, foarte prost, revoltător de prost… Mi-am amintit de ele pentru că s-a pornit această furtună de nisip cu ce se (poate) scrie şi ce nu pe România evanghelică. Sau pe alte bloguri considerate ochiuri de reţea, de lanţ, de apă, de ce ar fi ele. S-a scris deformat, malformat? Se va scrie în continuare.
Nu cred că seria de articole – pe blogurile Persona, Pe gânduri, Perspective creştine şi Vindecătoru ş.a. - despre AC şi activitatea lui va avea urmări deosebite.
Vina de a fi
septembrie 2, 2009 at 2:09 pm | In De vină | 27 CommentsTags: Serge Gainsbourg, vina femeii, Whitney Houston
Citind articolul lui Marius Cruceru despre meseria de poliţistă (sau altele) în care o femeie nu s-ar afla “la locul ei”, mi-am amintit de un videoclip cu Whitney Houston şi Serge Gainsbourg, din care reiese că vina femeii este că… este.
Faţă de citatul lui Marius, cum că în femeie există un “virus”,
În fiecare femeie este ceva ca un software care se declanşează automat cînd lucrează pentru un bărbat… este un “virus” care se numeşte “ajutor potrivit”, tinde să devină ajutor potrivit datorită felului în care sîntem creaţi…
rezerva pe care mi-o exprim este că “a fi ajutor potrivit” e un scop divin, nu un soi de “virus”.
Tot din cauză că aşa e software-ul după care suntem creaţi, există şi în bărbaţi nu unul, ci mai mulţi “viruşi” care se declanşează automat, dacă o femeie pur şi simplu se află, trece, stă prin preajmă. Se declanşează şi când femeile nu au iniţiative de niciun fel.
În nenumărate situaţii, singura vină a femeii este că… este.
Dacă în videoclipul de mai jos aţi da vina pe meserie, cum că între artişti se poate, şi între oamenii de rând e altfel, după mine, e tot o apă şi-un pământ.
Iar asemenea situaţii penibil de sfidătoare au avut loc în cadrul unor emisiuni în direct şi la televiziunile noastre.
Nimic nou sub soare!
(c)Rime copilăreşti
august 24, 2009 at 9:35 pm | In De vină | 2 CommentsTags: copii, dialog, disputa, parc
Într-un parc, pe o hintă, doi băieţi: clasa I şi clasa a II-a, după cum reiese din dialogul lor.
Nu se înţelege tot ce vorbesc. E ceva în contradictoriu, oricum.
Se aude bine, de la distanţă, rima finală:
Nu mai vii la calculator,
Că te omor!
“Poetul” era cel mai mare, of course.
E grav?
E comun?
Sunt eu de modă veche?
În numele prostiei
august 5, 2009 at 1:43 pm | In De vină | 25 CommentsTags: boala, credinta, Ezechia, Isaia, pastor din Wisconsin acuzat, prostie, rugaciune, vindecari miraculoase
Informaţia că un pastor penticostal din Wisconsin şi-a lăsat fata să moară de diabet, pentru că nu a vrut “să-i pună pe medici înaintea lui Dumnezeu”, considerând că fetiţa se va vindeca în urma rugăciunilor a făcut înconjurul lumii.
Nu ştiu dacă cei ce au alcătuit la noi ştirea au tradus corect denominaţia respectivului părinte, condamnat de justiţie, însă această problemă – vindecarea în urma rugăciunilor, refuzând intervenţia medicilor – a mai fost adusă în atenţia opiniei publice şi în alte reportaje realizate aici în ţară. În urmă cu câţiva ani, aflasem de cazul unui om care îi interzisese unei persoane să meargă la spital, chiar dacă era foarte bolnavă, pe motiv că se va vindeca doar dacă se roagă. Iar când persoana aceea a murit, un credincios din biserică a vrut să-l dea în judecată pe cel care manipulase situaţia respectivă… Continue reading În numele prostiei…
(In)cultura anunţului
aprilie 27, 2009 at 10:32 pm | In De vină | 12 CommentsTags: afise inedite
De parcă mai contează că e â sau î!
*

*
Şi să nu-l pomeneşti pe Pruteanu?
*

*
Prostituţia şi incestul ar trebui legalizate – Nora Iuga
aprilie 25, 2009 at 11:19 am | In De vină | 34 Comments
Citind interviul cu prozatoarea Nora Iuga, care la cei 78 de ani strigă, reclamă, proclamă să lăsăm instinctele să ne călăuzească şi să le dăm tot ce ne cer, indiferent de morală, religie, lege, n-ar trebui să ne facem că plouă. “Societatea e în război crunt cu instinctul”, afirmă Nora Iuga, o situaţie intolerabilă. Instinctul e mai important decât raţiunea.
Pasiunea puternică, nebunească e totul:
Sunt de acord: se pot naşte iubiri mortale, nebuneşti între o frate şi o soră. Instinctul lucrează oricum în noi. Pot exista afinităţi între fraţi, dacă pasiunea nu poate fi înfrânată nu e bine să-i mutilezi pe viaţă sau să te apuci să-i închizi. [1]
Dar incest nu înseamnă doar pasiune între frate şi soră. E un fel naiv de a aborda lucrurile. Incest e şi legătura nepermisă dintre părinţi şi copii. Iar această “iubire mortală”, vorba Norei Iuga, se întâmplă de multe ori să fie unilaterală, iar celălalt, care devine împotriva voinţei obiectul pasiunii, plăteşte scump. Cum le redai inocenţa fetiţei ori băieţelului abuzaţi de tată pe când erau complet lipsiţi de apărare? Ori sorei violate de propriul frate? Continue reading Prostituţia şi incestul ar trebui legalizate – Nora Iuga…
Psiholog fără voie
noiembrie 21, 2008 at 2:21 pm | In De vină | 13 Comments
Deşi meseria de şofer de taxi le revine bărbaţilor, la fel ca meseria de şofer de tir, în mod netradiţional, există şi femei taximetriste ori şoferi de tir.
Întâmplarea a făcut ca în drum spre şcoală, de la parcare până la clădire, să se desprindă talpa de la un pantof în aşa fel, încât singura variantă era să sar într-un taxi şi să o-ntind spre casă pentru a lua o altă pereche de pantofi. Cine n-a păţit de-astea niciodată… să se bucure!
Urma să petrec în taxi între 30-40 de minute, în funcţie de trafic. S-a nimerit să fie o taximetristă la volan. I-am spus destinaţia şi că va trebui să parcurg drumul dus-întors.
După nici două minute, femeia primeşte un apel pe mobil. Deşi telefonul nu era dotat cu sistem hands free, răspunde fără să-şi facă procese de conştiinţă. În spatele nostru se afla chiar maşina poliţiei, dar nici prezenţa poliţiştilor nu pare să o stânjenească. Vrând-nevrând – de fapt, nevrând -, ascult conversaţia: Continue reading Psiholog fără voie…
Câteva (ne)mulţumiri de Halloween
noiembrie 1, 2008 at 8:59 pm | In De vină | 9 CommentsLa noi a fost Săptămâna Mulţumirii şi… a coincis cu săptămâna pregătirilor de Halloween.
Am participat într-o seară să-i aud pe copii cum mulţumesc, pentru ce şi pentru cine mulţumesc.
Ei sunt mereu drăguţi, şi când se încurcă, şi când se împiedică, şi când spun în altă ordine strofele poeziilor.
Ei mulţumesc pentru lucruri surprinzătoare, pentru că păpuşa a mâncat azi tot din farfurie, pentru că mami a făcut mâncare bună, pentru că nu i-a ascultat la română, istorie sau fizică, pentru că vor creşte în şapte zile cât alţii în şapte ani, pentru că nu dorm prin cartoane, pentru că frăţiorul nu le-a furat jucăria preferată, şi câte şi mai câte?…
S-a nimerit aşa că unii dintre ei participaseră cu o seară înainte la petrecerea de Halloween la şcoală. Continue reading Câteva (ne)mulţumiri de Halloween…
Băieţii nu sunt suficient de buni fără fete
iulie 13, 2008 at 11:52 am | In De vină | 34 Comments
La lectura unui astfel de articol, nu se potriveşte indiferenţa. Într-o primă fază, a urmat revolta. Pentru că, la lista lui James Dobson “băieţii sunt mai buni decât fetele”, se zice: “Eu cred că are dreptate”. Dincolo de lipsa de construcţie a articolului, dincolo de pripeală – dovedită şi prin faptul că s-a revenit cu un articol care afirmă chiar din titlu contrariul: Fetele sunt mai bune decât băieţii, iar apoi cu un alt articol conciliant, e nepotrivit, zicem noi, ca un lider spiritual să facă astfel de afirmaţii, că băieţii sunt mai buni, având în vedere că turma sa este de ambe sexe… (precum Curierul).
Continue reading Băieţii nu sunt suficient de buni fără fete…
(in)cultură tip cancan
iunie 10, 2008 at 2:19 pm | In De vină | 70 Comments
Să spunem de la bun început că nu e vorba de dansul francez, rezervat fetelor, ce-şi ridică rochiile vaporoase şi dantelate în cap, etalându-şi fără reţinere les cullottes, mutat de pe scenă în stradă, pictat în multe nuanţe de Toulouse-Lautrec, Picasso ori Seurat, înfierat de morala tradiţională. Cu toate că şi acest dans grăieşte despre răsturnări paradigmatice şi scandal.
E vorba despre deformarea informaţiei potrivit unui mecanism cancanesc, de altfel uşor şi la îndemână, pentru care nu-ţi trebuie mulţi neuroni.
În numărul din 5 iunie 08 al ziarului “Cancan”, un titlu aruncat cu generozitate pe prima pagină era “Preoteasa topless”. Subtitlul, scris cu litere mici, preciza că e vorba de o absolventă a unui liceu teologic.
Acum, nu doar că una dintre definiţiile cancanului, alături de bârfă este aceea de vorbă calomnioasă, or ştim că pentru calomnie există pedepse legiferate, dar presa de scandal poate practica acest tip de de(zin)formare a cititorilor, fără a exista urmări. Ceea ce ne face să ne gândim la Hannah Arendt şi la invocarea absenţei autorităţii în societatea zilelor noastre, dar şi la caragialiana lume-lume de acum două secole, în care totul funcţionează pe dos ori este exacerbat: simţ enorm şi văz monstruos.
Pentru noi, o astfel de societate nu este diferită de cea descrisă în termeni scripturali astfel: “Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui!” (Is 65, 2)
Nu trebuie să cauţi intenţionat acest tip de publicaţie, ajunge să stai lângă un chioşc sau lângă o tarabă de ziare şi să îţi sară în ochi astfel de titluri.
Mecanismul cancanesc de deformare pomenit mai sus cuprinde, în acest exemplu, cel puţin trei aspecte:
Trata(men)t de greaţă
mai 9, 2008 at 2:51 pm | In De toate, De vină | 19 CommentsGreaţa a ajuns la fel de comună ca pâinea. Unii se descurcă cu emetiralul, alţii se rezumă la constatarea disconfortului digestiv, iar alţii n-au nicio greaţă.
Iniţial, mi-am zis că “Hristos a înviat!” se potriveşte în orice zi a anului, deci nu e neapărat nevoie de simultaneizarea cu momentul. Plus că ceilalţi – “mai puţin (drept)credincioşi” – se salutaseră aşa cu o lună înainte. Mă gândeam că moartea unora durează mai mult de “trei zile şi trei nopţi”, deşi nu ştiu cum iese socoteala în matematica învierii. Orice-aş face, tot 2 nopţi ies la socoteală. Dar nu-mi bat capul cu asta.
Chestiunea e că s-a prelungit ruptul perdelei, moartea macului, din motive de… greaţă. Nu, nu e vreo sarcină pe rol, nici friptura de miel nu-i de vină, nici măcar sondaj-ul/-ele care-ţi întorc stomacul pe dos. N-or mai pocnit reactoarele nucleare, nici nu s-a contaminat apa de la robinet.
Şi nu-i de incriminat nici foaia scrisă de caiet, băltind sartrian.
Zice-se că şi de la depresie poţi da în greaţă. Iată despre greaţă şi vomă pe înţelesul tuturor. Dar nici depresia nu-i la mijloc, bat-o vina!
ProTv la priveghiul gramaticii
aprilie 5, 2008 at 7:42 pm | In De vină | 15 CommentsTags: greseala ProTv, privegheat, vegheat
Iată cum scrie cu litere mari, să “înveţe” toată naţiunea că
Sabin Bălaşa a fost PRIVEGHIAT.
*

*
Errare humanum est. Ştim refrenul. Aici e vorba de “modele” pentru un maaaaaaaare număr de oameni. Despre “modele” vs “manipulare”, poate, altădată.
Ştirea de la ProTv a durat minute în şir. Nu s-a corectat acel PRIVEGHIAT în PRIVEGHEAT, cum s-a întâmplat odată la Antena 3 – de la un minut la altul, REÂNCEP a fost modificat în REÎNCEP.
Verbul a priveghea are participiul privegheat. După cum a veghea are participiul vegheat.
Azi am mai văzut o reclamă la Eximtur – din păcate, nu am găsit pe net imaginea – în care apare, tot cu majuscule, CREAZĂ în loc de CREEAZĂ!
Eu zic că ne ducem de râpă sub toate formele în ţara asta! Ne autoexecutăm inclusiv lingvistic!
Să se aplice regulamentul! – Adrian Ilie
martie 21, 2008 at 10:11 am | In De vină | 14 CommentsDa, asta înseamnă JOC! Înseamnă că există un SET DE REGULI, pe care jucătorii – din teren, din arenă, din bazinul de apă, de pe pista de alergare, de la mesele de joc le CUNOSC, iar cei care sunt în afara terenului, respectiv a spaţiului de joc, le RECUNOSC.
Dacă nu ar exista această cunoaştere a regulilor şi re-cunoaştere a lor, jocul s-ar invalida. Când la şah, unul caută să mute calul în formă de U, nu în formă de L, sau socoteşte 4 pătrăţele pentru L, nu 3, cum e REGULA, JOCUL ÎNCETEAZĂ, se desfiinţează. Despre cel care nu respectă regulile, despre cel care trişează, se spune că e stricător de joc!
Ce s-a întâmplat la meciul Rapid – Steaua din 20 martie 2008 a fost tocmai o încălcare a regulilor, care a dus la desfiinţarea jocului. Dacă jucătorii au un set de reguli pe care le respectă pe teren, şi spectatorii din tribune trebuie să respecte regulile care le revin lor. Nerespectarea acestora a dus la oprirea jocului.
Dacă te cheamă Rău(făcător), n-ai ce lucra în justiţie! Şi dacă eşti darul lui Dumnezeu, să nu primeşti darul Mâniei!
martie 17, 2008 at 10:06 am | In De vină | 50 Comments
Imaginea de mai sus e insolită, pentru că mai greu te-ai adresa unui reprezentant al justiţiei dacă îl cheamă RĂUFĂCĂTORUL – fr. malfaisant = răufăcător.
Te-aştepţi ca în justiţie să lucreze domnii Bun, Bine, Corect, Drept, Cumsecuvine, Cinstit, Cumsecade, Adevăr etc. şi doamnele Nepărtinire, Ireproşabila, Echitate, Integritate, Incoruptibila, Justa etc.
Şi dacă accepţi un premiu, nu te-apuci să cauţi în dicţionarul de greacă ce înseamnă thymos, cum nu ai medita dacă lithos e piatra din capul unghiului sau piatra de moară care te trage la fund. Sau piatra care-ţi sparge ţeasta. Sau piatra lui David în ochiul lui Goliat.
De ce ne consideră Vindecătoru ipocriţi pe cei care am acceptat premiile Thymos? Citatul de mai jos se referă la cei care au acceptat premiile?
“Unora le va fi greu să înţeleagă ce asemănare există între gunoiul aruncat în curtea bisericii mele în această dimineaţă şi cadourile pe care ei le primesc cu ipocrită mirare, dar vreau să dezluşească deosebirea, faptul că noi ducem mizeriile acelea acolo unde le e locul. În nici un caz acasă!”
Calul Bălan, Sf. Nicolae şi “la sainte gifle”
februarie 5, 2008 at 11:41 am | In De vină | 34 CommentsDacă tot veni Sarkozy, despre care una dintre colegele mele spune că este irezistibil “charmant” – iar noi spunem mai departe de gustibus… – dacă tot a venit în vizită, aşadar, am decis să supun atenţiei un material difuzat de curând în Franţa, pe care îl găsiţi aici:
Mărturia unui profesor care a pălmuit un elev
Pentru cei care nu staţi bine cu franceza, să vă spun pe scurt despre ce e vorba. Un profesor francez a pălmuit un elev de clasa a 6-a care l-a insultat. A fost ţinut în arest pentru o noapte, iar procesul va continua, profesorul fiind acuzat de acte de violenţă împotriva minorilor. În mărturia din materialul de mai sus, el afirmă că felul în care este tratat pentru că a dat o palmă (fr. gifle): ţinerea în arest, luarea amprentelor, probe de ADN, i se pare cu totul disproporţional faţă de fapta incriminată.
În acest context, pălmuirea rimează cu nuiaua despre a cărei aplicare antemergătorii noştri nu aveau o părere atât de incriminatoare. Cine nu-şi mai aminteşte de Calul Bălan şi de Sf. Nicolae – “făcătorul de vânătăi” din Amintirile lui Creangă? Dar nici unii terapeuţi de azi nu au o părere atât de proastă despre violenţă, de vreme ce încasează bani serioşi pentru o şedinţă de bătaie cu nuiaua: 82 de euro şedinţa.
Continue reading Calul Bălan, Sf. Nicolae şi “la sainte gifle”…
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
