lumea adam(a)ică

Am scris un comentariu luuung pe blogul altcuiva.

Înainte să-l scriu, m-am luptat cu imbolduri contradictorii: să scriu / să nu scriu.

Când am ajuns aproape de final, computerul s-a închis complet, din senin.

Nu mai aveam cum să recuperez comentariul…

Primul impuls a fost să socotesc că am primit răspunsul potrivit. Comentariul acela nu trebuia să ajungă acolo, de-aia l-am pierdut.

Al doilea impuls a fost interogativ: dacă Cel Rău a intervenit cu o cenzură tehnologică, pentru ca acel comentariu să nu ajungă la destinatari?

Când aveam 14 ani, am învăţat pe de rost o zisă a unui învăţător. N-am mai uitat-o:

Sunt sfâşiat de dilemă, ca un ceai turnat în două căni deodată.