lumea adam(a)ică

Un ţipăt artistic (fr. cri = strigăt, ţipăt):

Şi un ţipăt natural:

În prima imagine, tabloul lui Munch din 1893 – Skirk din norvegiană a fost tradus cu “ţipăt”, “strigăt”, “plânset” – ţipătul materializează angoasa existenţială a omului modern.

Iată ce afirma Munch despre starea care s-a aflat la geneza tabloului:

“Mă plimbam pe un drumeag cu doi prieteni. Soarele era la asfinţit… Dintr-o dată, cerul s-a făcut roşu ca sângele – m-am oprit, obosit, şi m-am sprijinit de un gard. Deasupra fiordului albastru-negru şi deasupra oraşului era sânge şi se vedeau limbi de foc… Prietenii mei s-au dus înainte, iar eu am rămas, tremurând de nelinişte – auzeam un ţipăt infinit traversând universul.”

Al doilea “ţipăt” este sculptat de… Dumnezeu. Fotografia trunchiului de copac ţipător, aflat pe drumul către Golinhac, îi aparţine lui Christiane You.

Ce a fost este. Ce este va mai fi.

Şi-aşa se face că ne-am amintit de ţipătul copilului de la naştere şi ţipătul – sau interjecţia – ultim(ă).

Între cele două, viaţa cricriită.

*

*

Ochii-s la modă… Şi în virtual, ca în real.

O definiţie mateiană: “Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.” (Matei 6, 22-23)

Interesantă rimă la cele de mai sus:

“Aşa-s de negri ochii tăi / lumina mea” (Lucian Blaga)

Continue reading Pe strada WordPress se poartă… ochii!…

Biblica jertfire a lui Isaac, fiul lui Avraam, este o istorisire care a făcut să curgă multă… culoare.

Pe scurt, după ce lui Avraam i se naşte fiul promis – Sara nu mai avea menstruaţie când a rămas însărcinată cu Isaac, iar sarcina ei a fost un miracol – Dumnezeu îi cere lui Avraam să-l aducă pe Isaac ca jertfă. Pe singurul lui fiu cu Sara, pe adevăratul moştenitor. Avraam era în vârstă, dar începe să urce muntele cu fiul său alături, acesta din urmă purtând pe umeri lemnele pentru jertfă. La un moment dat, Isaac, copil deştept, întreabă unde este mielul pentru sacrificiu, dar tatăl nu-i poate spune adevărul verde în faţă, ci îi răspunde doar: “Dumnezeu Însuşi va purta de grijă” (Genesa 22,8).

Sigur că am putea întâmpina istorisirea biblică cu o lectură brutală, cum am văzut zilele trecute o lectură brutală a baladelor populare româneşti. Nu vom face acest lucru. Vom spune doar că emoţionanta şi violenta scenă – a se vedea şi Violenţa şi sacrul de René Girard – când Avraam ridică asupra copilului legat pe altar cuţitul să-l înjunghie a inspirat numeroşi artişti de-a lungul secolelor care au imortalizat în diferite feluri viziunea lor despre Jertfirea lui Isaac. Pentru unii, cel care se jertfea era tatăl, de aceea şi-au numit operele Sacrificiul lui Avraam.

Dintre artiştii care s-au inspirat din această relatare biblică, îi amintim pe: Lorenzo Ghiberti, Caravaggio, Rembrandt, Giambattista Piazzetta, Salvador Dali, Marc Chagal etc.

În următoarele patru imagini, două aparţinând lui Caravaggio (1596 şi 1603) şi două lui Rembrandt (1635), sunt surprinse patru momente ale sacrificiului.

Caravaggio, 1596 – Avraam rămâne perplex la vederea îngerului. Mâna sa este întinsă aproape parental asupra lui Isaac:

Caravaggio, 1603 – Avraam îl ţine strâns lipit de altar pe Isaac, aproape sugrumându-l, în timp ce are o discuţie cu îngerul. Acesta din urmă îl apucă de mână categoric. Isaac urlă:

Rembrandt, 1635 – Avraam îi astupă gura lui Isaac, iar îngerul îl apucă violent de braţ pe Avraam, aşa încât acesta scapă din mână cuţitul:

Rembrandt, 1635 – Avraam nu se uită deloc la fiul lui. Privirea îi este aţintită asupra îngerului care pare să aibă vârsta lui Isaac:

Muzeul de Artă din Timişoara găzduieşte până la sfârşitul lunii iulie o expoziţie de litografii (125) ale pictorului spaniol Salvador Dali, grupate pe trei teme: Don Quijote, Divina Comedie şi Decameronul. La acestea se adaugă patru colaje realizate împreună cu Robert Descharnes în 1962.

După cum se vede din temele abordate, această expoziţie poate fi considerată “livrescă”. Există un ritm al litografiilor expuse, cel puţin în ce priveşte Divina Comedie, pentru că fiecare cânt este ilustrat, de la Infern, traversând Purgatoriul, până la Paradis. Traducerea titlurilor litografiilor nu ni s-a părut mereu inspirată, dar aici găsiţi toate ilustraţiile şi titlurile în engleză şi franceză. Am reţinut îndeosebi Furiile (Infernul 9), Cei care se înghit reciproc (Infernul 30), Îngerul căzut (Purgatoriul 1), Cel de-al doilea cerc al muntelui purificării (Purgatoriul 13), Opoziţia dintre pacea cerească şi goana pământească (Paradisul 11) şi Strălucirea Beatricei (Paradisul 18). În “Cel de-al doilea munte…” apare o siluetă găurită în dreptul inimii. E grăitoare imaginea. Vă voi da o inimă nouă, în locul inimii de piatră, o inimă de carne (Ezechiel 36:26)…

Continue reading Salvador Dali – Dominarea iraţionalului…

Pentru că din când în când verific topurile de pe www.photo.net, m-au surprins nişte imagini familiare – locativ familiare. În plus, am realizat că semnatarul lor e un fost student. Felicitări din parte-mi şi viaţă artistică îndelungată!

Mai multe aici.

În multe dintre imagini, lumina e personajul principal. În această fotografie, coloritul e superb: luminozitatea de la bază e întreruptă de umbrele copacilor, ca să fie mai apoi recuperată de superbissimul curcubeu. Există o fascinaţie triadică a stratificării. Mulţumiri!